Acceptă-ți defectele pentru a nu fi folosite împotriva ta

Dacă ne cunoaștem și ne acceptăm defectele, nimeni nu le poate folosi împotriva noastră. Când le acceptăm ca o parte din noi, acestea ne fac mai puternici.
Este important să ne acceptăm defectele

Toți avem defecte. Nimeni nu este perfect. Dar dacă ne recunoaștem defectele și le acceptăm, persoanele din jur nu le pot folosi împotriva noastră. 

Mulți dintre noi ne petrecem aproape întreaga viață încercând să ne ascundem defectele în spatele hainelor și al machiajului. Descriem aceste imperfecțiuni drept „defecte supărătoare.” De fapt, acestea ne afectează stima de sine.

În realitate, defectele nu sunt decât aspecte care ne definesc ca oameni. Trebuie să le acceptăm ca atare.

Câteva kilograme în plus, nasul coroiat, sânii prea mari sau prea mici sau chelie dacă ești bărbat, nu sunt defecte adevărate. Defecte adevărate sunt lipsa respectului și a toleranței, tendința de a-i critica pe cei din jur, egoismul sau agresivitatea. Acestea sunt trăsături pe care toți trebuie să ne străduim să le schimbăm.

Te invităm să reflectezi asupra acestui subiect.

Defectele tale și defectele mele sunt virtuțile noastre

Se spune adesea că suntem o societate de savanți raționali, dar și de analfabeți sentimentali. Poate că sună dramatic, dar adevărul este că în viața de zi cu zi observăm, în general, prea puțină empatie, reciprocitate și recunoașterea celor din jur ca oameni care au, la rândul lor, nevoi și temeri.

În școli, „inteligența emoțională” este un subiect căruia nu i se acordă atenția cuvenită. În loc să fie prezentat ca un aspect multilateral care are aplicabilitate în raport cu orice disciplină școlară, modelele de bază fiind chiar profesorii, acesta continuă să fie predat în mod izolat, doar de câteva ori pe săptămână sau chiar mai rar.

În acest fel, copiii noștri devin nesiguri și au o stimă de sine scăzută. În perioada adolescenței, propriile defecte capătă proporții uriașe în ochii lor. Astfel, cei din jur le identifică foarte ușor și le folosesc împotriva lor. Este un proces complex pe care trebuie să știm cum să-l gestionăm.

Defectele sunt amplificate de lipsa stimei de sine

Anatomia stimei de sine

Dacă am o stimă de sine scăzută, sper ca cei din jur, prin vorbele și acțiunile lor, să-mi ofere ceea ce îmi lipsește: încredere și siguranță. Sper, de asemenea, să îmi ofere complimente, să îmi spună că nu sunt așa urât precum mă văd eu sau că sunt un om mai bun decât cred eu.

  • Trebuie să înțelegem că persoanele din jur nu trebuie să ne ofere sau să ia nimic de la noi. Nimeni nu trebuie să ne umple golurile sau să ne atenueze temerile.
  • Nu trebuie să ne proiectăm propriile nevoi asupra altor oameni. În schimb, trebuie să ne consolidăm propriile convingeri și să trecem prin filtrul rațiunii toate așa-zisele noastre defecte. 
  • Dacă eu cred că pistruii mei de pe față sau nasul meu ușor coroiat sunt oribile, cei din jur îmi percep complexele și le pot folosi împotriva mea.
  • Acestea fiind spuse, este necesar să conștientizăm că singurul nostru „defect” în aceste situații este lipsa stimei de sine. Aceasta mă îndeamnă să fiu timid și să cobor privirea pentru a-mi ascunde trăsăturile „neplăcute.”

Oamenii nu ne atacă pentru caracteristicile fizice pe care le considerăm noi negative. Ținta lor este punctul nostru sensibil, vulnerabilitatea noastră. Prin urmare, este esențial să ne cultivăm stima de sine și să ne privim defectele ca virtuți.

Defectele ne conferă unicitate

Defectele: calitățile care ne fac unici

După cum am spus deja, singurele noastre defecte se află în inimile noastre, care sunt capabile de a-i ataca, a-i umili și a-i răni pe cei din jur.

Aspectul fizic, modul de a gândi, de a simți sau de a trăi nu reprezintă defecte sau aspecte condamnabile, atât timp cât ne respectăm pe noi înșine.

  • Problema este că ne preocupăm prea mult de aspectul nostru exterior și prea puțin de ceea ce află în sufletele noastre.
  • Ne validăm propria înfățișare pe baza tendințelor din modă sau a criteriilor celor din jur privind conceptul de „frumusețe.” Dacă nu ne încadrăm în aceste standarde, atunci ne excludem din rândul celor acceptați de societate. Este un comportament total greșit.
  • Nu ne vom da seama cât suntem de valoroși decât atunci când ne vom accepta așa cum suntem.
  • Persoanele care sunt capabile să perceapă acea trăsătură care îi unicizează drept o calitate, și nu un defect, sunt cele mai fericite ființe. Sursa fericirii lor este autenticitatea.

Nu defectele fizice sunt importante, ci cele sufletești

Faptul că ești prea înalt, prea scund, că ai o aluniță pe obraz, că ai părul creț sau înfoiat, că ai sânii mici sau foarte mari nu sunt trăsături care îți determină valoarea personală.

Frumusețea noastră ca oameni stă în diversitatea și originalitatea noastră. Dacă toți aspirăm să fim la fel, ne distrugem propria esență. Nu merită.

Nu există oameni cu defecte, ci minți cu goluri care trebuie umplute. Adoptă o altă perspectivă asupra vieții și dezvoltă-ți stima de sine. Acceptă-ți și iubește-ți felul tău de a fi și frumusețea ta unică și specială.