Bunicii nu mor, trăiesc în amintiri și în inimile noastre

Cea mai importantă moștenire lăsată de bunicii noștri constă în experiențele și valorile pe care ni le transmit și pe care le ducem mai departe, chiar și după ce ei nu mai sunt. 

Bunicii nu mor niciodată, întrucât moștenirea lor spirituală dăinuie în timp, iar ei continuă să trăiască prin amintiri afundate în inimile noastre.

Într-o societate atât de concentrată pe bunurile materiale, amintirea afecțiunii bunicilor, poveștile pe care ni le-au spus și momentele deosebite petrecute alături de ei constituie cea mai mare bogăție pe care o păstrăm în sufletele noastre.

Mulți dintre noi avem un bunic preferat pe care ni-l amintim cu drag. Îl simțim din nou aproape de fiecare dată când facem ceva unic și special învățat de la el. De exemplu, atunci când gătim o prăjitură după o rețetă de la bunica sau ne tratăm cu un remediu natural recomandat de bunicul nostru.

Bunicii sunt păstrați vii în amintiri de fiecare dată când ne concentrăm asupra a ceea ce este cu adevărat important în viața unui om: amintirea celor dragi și persoanele cele mai importante pentru noi.

Te invităm să reflectezi puțin pe baza acestui subiect împreună cu noi.

Cum să-ți iei rămas bun de la bunici

Despărțirea de bunici este printre cele mai grele încercări din viața unui copil. La maturitate, pierderea unei persoane dragi are un alt impact, deoarece avem mai multe resurse la îndemână pentru a-i face față.

Cum să ajuți un copil să-și ia rămas bun de la unul din bunici? Mai jos îți prezentăm câțiva pași utili pe care poți să-i urmezi.

Suferința copiilor

Fiecare copil suferă atunci când pierde o persoană importantă din viața sa. Este un eveniment care îl marchează profund și  îi rămâne întipărit în minte. Chiar dacă pare că se simte bine, de cele mai multe ori micuțul oferă anumite indicii subtile cu privire la procesele interioare care îl tulbură.

Sinceritate

Specialiștii ne recomandă să fim sinceri cu cei mici și să ne alegem cuvintele cu atenție. Nu folosi metafore, precum „Bunicul trăiește cu îngerii acum” sau „Bunica doar se odihnește.”

• Evită să folosești expresii care derutează copilul. Fiind prima lui experiență legată de moartea unui om drag, trebuie să învețe ce înseamnă ea de fapt: faptul că nu va mai vedea niciodată persoana care s-a stins din viață, dar și-o va aminti cu drag în fiecare zi.
• Un alt aspect important este nevoia de descărcare emoțională. Nu îți ascunde tristețea față de copiii tăi. În caz contrar, ei vor înțelege că acesta este comportamentul adecvat și că este de preferat să-și reprime sentimentele.
• Nu-ți fie teamă să dai frâu liber durerii și să îi lași și pe cei mici să plângă dacă vor.
• Trebuie să recunoaștem semnele suferinței la copii. Cel mai probabil aceștia vor procesa mai târziu ceea ce s-a întâmplat. Durerea lor poate fi citită în desenele, în tăcerea și în coșmarurile lor.
• Mulți părinți fac greșeala de a nu-i lăsa pe copii să-și ia adio sau să meargă la înmormântare. Fie că ne place sau nu, copilul are nevoie să-și ia rămas bun de la bunicii pierduți. Este o parte a manifestării suferinței sale.

Desigur, reacția copilului la moartea bunicilor depinde și de vârsta acestuia. Oricum ar fi, se consideră că după vârsta de 6 sau 7 ani, un copil este receptiv la acest eveniment nefericit de care niciun om nu este scutit.

Amintiri lăsate de bunicii noștri

Bunicii tăi pot să-ți lase o casă, o livadă de meri sau tacâmuri de argint vechi de sute de ani. Însă toate aceste bunuri nu valorează nimic în plan spiritual.

Bunicii au fost și ei părinți și ne-au ajutat să devenim cine suntem în prezent.  Poate că au făcut anumite greșeli, dar acestea nu cântăresc mai mult decât tot binele pe care ni l-au făcut.

• Moștenirea lăsată de bunici este extrem de bogată și puternică. Bunicii sunt un simbol al rădăcinilor familiei și al identității sale comune, lucru pe care nu putem și nu trebuie să-l uităm.
• Un copil prețuiește momentele petrecute alături de bunici. Relația cu aceștia este diferită față de cea pe care o are cu părinții săi. Este mult mai călduroasă și emoționantă.
• Miile de povești, drumurile de la școală spre casă, toate clipele deosebite pe care ni le-au dăruit ne rămân întipărite în minte și în suflet, ca aroma unei prăjituri pe care nu o uităm niciodată sau ca pe o voce caldă pe care ne-o vom aminti întotdeauna.

A-ți lua adio de la un bunic care a făcut atâtea pentru tine nu este ușor. Cu toate acestea, procesul de creștere și de maturizare implică necesitatea de a face față acestor despărțiri dureroase.

Chiar dacă s-au stins din viață, bunicii continuă să trăiască prin amintiri și în inimile noastre. Datoria noastră este de a menține bunicii mereu vii cu prin amintiri unice.