Ce gândesc oamenii înainte de moarte
De multe ori, oamenii își sacrifică prezentul cu gândul la viitor. Acesta este unul dintre principalele motive pentru care unii din ei simt că își irosesc viața, justificându-și acțiunile prin expresia „pentru orice eventualitate” sau „trebuie să fac asta azi, ca să am parte de ceva mai bun mâine…”
Însă în acest fel ei plătesc un preț prea mare pentru un beneficiu prea mic. Renunță la gândul că dacă te bucuri de prezent, îți distrugi viitorul, având în vedere că nu știi cu exactitate cât timp ți-a mai rămas.
Este posibil să nu iei în calcul aceste aspecte decât atunci când este prea târziu sau când viața ta ia o turnură neașteptată, lăsând în urmă numai haos și confuzie.
Cu mulți ani în urmă, o asistentă numită Bronnie Ware, ce și-a dedicat viața îngrijirii persoanelor bolnave în stadiu terminal, a dezvăluit o modalitate inedită de a-ți analiza propria viață, împărtășind cinci dintre cele mai comune gânduri, reflecții sau tristeți ale oamenilor aflați în pragul morții.
Citind aceste gânduri ești forțat să meditezi asupra modului în care poți evalua tot ceea ce ești pe punctul de a pierde pentru totdeauna, moment în care înțelegi imensitatea capacității umane de a simți regret.
Însă probabil cel mai uimitor lucru este abilitatea noastră de a continua să ne dezvoltăm ca oameni până la ultima suflare.
Te avertizăm: acestea sunt gânduri și visuri dulci-amărui, încărcate de gustul speranței și a dorinței de a merge mai departe, dar și de tristețea generată de neputința de a fi învățat aceste lucruri când încă mai era timp pentru o schimbare. Iată care sunt cele mai comune regrete pe care oamenii le au pe patul morții, dezvăluite de asistenta Bronnie Ware:
1. „Îmi doresc să fi avut curajul să-mi trăiesc viața așa cum credeam eu de cuviință, și nu așa cum se așteptau ceilalți de la mine”
Să fii tu însuți într-o lume plină de imitații este extrem de dificil. Dar dacă începi să te gândești la cât de puțin timp ai la dispoziție pentru a ajunge să te cunoști cu adevărat și să te formezi în funcție de modelul uman pe care îți dorești să-l întruchipezi, s-ar putea să te simți sufocat de anxietate.
De multe ori acest gând este ținut la distanță pe tot parcursul vieții, închis undeva în mintea ta. Viața trece pe lângă tine în timp ce tu ești ocupat cu diverse organizări și planuri de viitor.
Potrivit doamnei asistente Ware, acesta este pe primul loc în topul regretelor muribunzilor. Cei mai mulți dintre noi avem liste imense de visuri neîmplinite, obiective pe care le considerăm nerealizabile sau diverse lucruri care ni se par de neatins. Oare chiar așa este sau ai putea să schimbi ceva dacă vrei? Credem că răspunsul este evident.
2. „Îmi doresc să nu fi muncit atât de mult”
Agitația zilnică, stresul, nevoia de a lucra pentru a câștiga cât mai mulți bani de cheltuială sau pentru a plăti zecile de datorii – în concluzie, trăim pentru a munci, când în realitate ar trebui să muncim pentru a trăi.
Într-o lume perfectă, probabil că munca depusă ne-ar bucura sufletele, fără să ne provoace stres sau durere.
Astfel, munca nu ar mai fi așa o complicație sau un obstacol în calea savurării micilor plăceri ale vieții, cum ar fi timpul petrecut alături de familie și de persoanele iubite.
Acest regret ne indică faptul că este necesar să ne simplificăm existența și să fim mulțumiți cu ceea ce avem. O astfel de schimbare ne ajută să nu ne trezim pe patul morții încărcați de păreri de rău cu privire la toate deciziile luate de-a lungul vieții.
3. „Îmi doresc să fi avut curajul să-mi exprim sentimentele”
Pentru a-ți regăsi pacea interioară trebuie să dai glas propriilor sentimente. De câte ori nu ai tăcut pentru că ți-a fost teamă să spui ce simți sau ce gândești? Câte cuvinte au rămas nespuse din mândrie, încăpățânare sau furie?
Este un act iresponsabil și contrar firii umane să închidem în noi sentimentele care trebuie trăite și exprimate.
4. „Îmi doresc să fi ținut legătura cu prietenii și oamenii dragi”
Lipsa timpului, anumite neînțelegeri și schimbările prin care trecem de-a lungul vieții ne pot îndepărta de prieteni. A-ți face prieteni și a-i menține alături de tine poate fi o sarcină dificilă, dar cu siguranță necesară.
Chiar și când îți dai ultima suflare este posibil să regreți faptul că e prea târziu să-i mai spui unei anumite persoane ceea ce nu ai apucat la momentul potrivit, pentru că ai renunțat la ea. Aceștia sunt oamenii pe care îi porți mereu în inimă cu drag, amintirile frumoase fiind presărate cu tristețe.
5. „Mi-ar fi plăcut să cunosc adevărata fericire”
În căutarea asiduă a fericirii, mulți oameni nu fac decât să-și irosească timpul. Poate crezi că fericirea depinde de numărul de realizări, dar nu înțelegi că fericirea nu este o destinație, ci o atitudine.
În ultimele clipe de viață oamenii își dau de multe ori seama că în realitate cheia fericirii ar fi fost curajul de a lua unele decizii dificile, dar care le-ar fi permis să ducă o viață cu adevărat împlinită.
În încheiere, iată câteva dintre revelațiile care asistentei Bronnie Ware i s-au părut interesante și demne de a fi împărtășite și celorlalți:
„Oamenii evoluează foarte mult atunci când sunt puși față în față cu propria mortalitate (…). Am învățat de mult că nu trebuie să subestimez abilitatea unei persoane de a se dezvolta în plan emoțional. Unele schimbări sunt fenomenale.
Fiecare persoană a resimțit o paletă largă de emoții, așa cum era de așteptat: negare, teamă, furie, remușcare, mai multă negare, iar în final, acceptarea realității. Fiecare pacient și-a găsit pacea interioară înainte de a se stinge.
Într-un fel sau altul, acest lucru te umple de speranță și seninătate atunci când înfrunți teama morții. Pur și simplu încrederea că ai evoluat și ți-ai acceptat propriul drum în viață te poate alina în ultimele momente.”
Astfel, viața nu este constituită numai din ceea ce gândești sau ceea ce ai creat. Viața se întâmplă acum, când tu ești ocupat să meditezi asupra trecutului și să îți faci planuri de viitor, chiar dacă acesta nu poate fi prevăzut.
Poate că ar fi mai bine să nu mai încerci să anticipezi drumul pe care îl vei străbate și să lași norocul și ocaziile favorabile să-și joace rolurile pozitive în acest scenariu imprevizibil al vieții de zi cu zi.
Toate sursele citate au fost revizuite în profunzime de către echipa noastră pentru a asigura calitatea, fiabilitatea, actualitatea și valabilitatea lor. Bibliografia acestui articol a fost considerată fiabilă și precisă din punct de vedere academic sau ştiinţific.
- Mercer, J., & Feeney, J. (2009). Representing death in psychology: Hospice nurses’ lived experiences. Mortality, 14(3), 245-264.
- Dobratz, M. C. (1990). The life closure scale: A measure of psychological adaptation in death and dying. The Hospice Journal, 6(3), 1-15.