Detașarea emoțională: o formă de integritate personală - Doza de Sănătate
 

Detașarea emoțională: o formă de integritate personală

Am putea spune că detașarea constă în a nu avea nevoie de nimic. Asta nu înseamnă că nu ne lipsește nimic, ci doar că nu suntem preocupați de aceste lipsuri și suntem mulțumiți cu ce avem deja. 
Detașarea emoțională: o formă de integritate personală

Ultima actualizare: 22 ianuarie, 2019

Detașarea emoțională este un concept care apare în numeroase cărți și articole despre dezvoltare personală și spiritualitate. Uneori, se întâmplă să înțelegem greșit anumiți termeni sau idei. Detașarea emoțională nu înseamnă „a nu avea nimic” sau a construi relații în care facem tot posibilul să evităm atașarea emoțională, care ne oferă siguranță și bunăstare. Detașarea are un sens mult mai intim. În același timp, este esențială pentru echilibrul nostru psihic și emoțional.

Detașarea emoțională înseamnă evitarea acelor oameni și situații care încearcă să pună stăpânire pe noi. Trebuie să fim capabili să ne dăruim celor din jur de bunăvoie, pentru a crea relații armonioase și respectuoase. Aceste relații nu trebuie să se bazeze pe dependențe emoționale, victimizări sau pe replici recurente precum: „Fără tine nu sunt nimic.”

Te invităm să reflectezi la acest subiect.

Atașarea și detașarea emoțională

Termenul de „detașare emoțională” își are rădăcinile în religia budistă. Totuși, în psihologie și pedagogie există noțiunile de dezvoltare prin atașament și atașament sănătos. Aceste două concepte au un sens pozitiv. Le putem folosi pentru a construi relații solide, bazate pe respect reciproc.

Atașarea sau detașarea emoțională

Atașamentul sănătos

În filozofia budistă, una dintre principalele surse de suferință este atașamentul. Totuși, sensul pe care acest termen îl are în acest caz nu corespunde celui din sfera dezvoltării personale și a relațiilor interumane.

Să vedem despre ce este vorba.

Când se nasc, oamenii au nevoie să fie în jurul altor ființe umane pentru a supraviețui și a învăța diverse lucruri despre lumea în care trăiesc.

  • Dezvoltarea prin atașament sănătos implică grija părinților față de copii și satisfacerea tuturor nevoilor acestora. Copilul este ținut aproape pentru a i se oferi un sentiment de siguranță. Mângâierile, îmbrățișările și dragostea sunt elementele-cheie pentru dezvoltarea celui mic.
  • În cadrul legăturilor emoționale bazate pe un atașament matur, cele două persoane se dăruiesc una alteia de bunăvoie, construind o relație fericită și respectuoasă.
  • Este important să consolidăm legăturile cu oamenii pe care îi iubim și față de care putem dezvolta un atașament benefic, care ne oferă siguranță. Este vorba despre persoanele apropiate, pe care le iubim și care ne iubesc.

Când intervin dependența, șantajul și nevoia de a controla cealaltă persoană, relația nu mai este una sănătoasă, ci toxică.

Detașarea emoțională este o formă de integritate personală

Vom analiza acum mai în detaliu conceptul de „detașare emoțională” pentru a clarifica anumite aspecte. Detașarea emoționalănu înseamnă renunțarea la tot ce ai. A scăpa de tot și toate nu este sinonim cu a fi fericit. 

Lipsa anumitor lucruri esențiale provoacă nesiguranță, teamă și tristețe. În același timp, dependențele sunt o sursă majoră a suferinței. Printre acestea se numără activitățile care ne leagă de obiecte, oameni și locuri.

  • Nu este bine să ne construim viețile în jurul unui singur individ. Când fericirea noastră depinde de dispoziția, capriciile și atitudinile unei persoane, „ceva ne provoacă suferință.”
  • Dacă suntem atât de atașați de familie, încât nu îndrăznim să ne mutăm în altă parte, „ceva ne provoacă suferință.”
  • Dacă suntem legați de locul nostru de mună, dintr-un motiv sau altul, „ceva ne provoacă suferință.” Motivele sunt diverse. Poate ne dorim un post mai bun, un salariu mai mare sau o poziție socială superioară.
  • În toate aceste situații, ceva ne provoacă suferință. Uităm să fim fericiți.
Detașarea emoțională te ajută să ai pace sufletească

Detașarea emoțională este o formă de integritate personală, deoarece ne amintește că fericirea nu aparține tuturor și că nu constă în a obține cât mai multe lucruri.

Fericirea se naște în primul rând în noi. Ea ne permite să ne simțim împliniți, liberi și maturi.

Te-ar putea interesa și:

Toxicitatea emoțională: 7 semne

Cum să „practici” detașarea emoțională în viața de zi cu zi

  • Acceptă caracterul nesigur al lucrurilor. Când îți stabilești un obiectiv, nu îți pune toate speranțele și nu îți baza întreaga fericire pe îndeplinirea acestuia. Este important să înveți ceva din acest proces și să accepți că nimic nu este sigur.
  • Nu îți baza fericirea și bunăstarea pe acțiunile celorlați. Este un comportament care ne poate provoca multă suferință, drept pentru care este necesar să îl evităm.
  • Ia decizia de a depinde doar de propriile tale acțiuni. Învață, de asemenea, să fii receptiv și la faptele spontane ale celorlalte persoane. Însă nu aștepta nimic de la nimeni.
  • Dacă devii excesiv de preocupat de ce fac alții pentru tine, vei fi nefericit.
  • Nu confunda dorințele cu nevoile. Nu sunt același lucru. De exemplu, vreau să câștig la loto pentru că am nevoie de acei bani pentru a-mi rezolva problemele. Este doar o dorință a mea.
  • Oamenii nesiguri sunt cei care se agață mereu de persoanele din jur. Pun un mare preț pe obiecte, deoarece simt că acestea le satisfac nevoile emoționale.
  • Apără-ți stima de sine. Ocupă-te de nevoile tale personale cu siguranța că ești un om complet, împlinit. Nu uita că ești capabil nu numai de a fi fericit, ci de a-i face fericiți și pe cei din jur.

Toate sursele citate au fost revizuite în profunzime de către echipa noastră pentru a asigura calitatea, fiabilitatea, actualitatea și valabilitatea lor. Bibliografia acestui articol a fost considerată fiabilă și precisă din punct de vedere academic sau ştiinţific.


  • Almada, S. (2015). El desapego es una manera de querernos. Literatura Random House.
  • Enguita, M. F. (2011). Del desapego al desenganche y de èste al fracaso. Revista de Sociología de la Educación-RASE, 4(3), 255-269.
  • Martínez, C., & Santelices, M. P. (2005). Evaluación del apego en el adulto: una revisión. Psykhe (Santiago), 14(1), 181-191.

Acest text este oferit numai în scop informativ și nu înlocuiește consultarea cu un profesionist. În caz de îndoieli, consultați-vă cu specialistul dvs.