Femeia expusă publicului pentru fesele mari

În 1984, Nelson Mandela a cerut ca rămășițele tinerei să fie trimise înapoi în Africa pentru a fi înmormântată așa cum se cuvine. 

Această întâmplare a avut loc în secolul al XIX-lea, într-o vreme în care sclavia zugrăvea povești îngrozitoare. În acest articol vă vom prezenta povestea tristă a lui Saartjie Baartman, femeia de culoare expusă publicului ca urmare a faptului că suferea de o anomalie genetică și avea fesele mari. 

Răpită și vândută ca sclavă

Saartjie Baartman era o tânără de 20 de ani care se pregătea să ducă o viață normală în satul ei. Ea aparținea grupului etnic african Khoikhoi, un popor obișnuit să trăiască din roadele câmpului, de pe urma creșterii animalelor și în baza obiceiurilor religioase adânc întipărite în conștiința lor.

Această femeie nu știa ce se află dincolo de orizontul frumosului ținut african, un continent atacat și supus la numeroase umilințe de către europeni. Viața sa s-a schimbat radical în momentul în care a ajuns pe mâinile lui Hendrik Cezar și ale lui Alexander Dunlop, doi francezi care au descoperit la trupul lui Saartje o trăsătură care îi putea ajuta să câștige mulți bani.

Femeia suferea de o anomalie cunoscută azi sub numele de steatopigie. Este o boală foarte comună în rândul triburilor africane, cum ar fi Khoisan (o uniune între grupul San și grupul Khoi, cunoscuți anterior sub numele de hotentoți) și în unele popoare Bantu. Se caracterizează printr-o acumulare anormală de grăsime în zona feselor. Este o afecțiune cu care se confruntă și cei care suferă de obezitate morbidă.

Cazul lui Saartje a fost, se pare, foarte ieșit din comun. Cei doi bărbați au văzut în ea o modalitate de a se îmbogăți prin expunerea fetei în cadrul a diverse spectacole de pe scenele londoneze sau în bâlciuri.

Femeia cu fesele mari supranumită „Venus cea Neagră”

Saartjie a fost supranumită „Venus cea Neagră” sau „Venus Hotentota”, cu referire la poporul și originea sa etnică. Fără să știe cu exactitate cum sau de ce, Saartje s-a trezit în doar câteva zile pe scenele mai multor teatre din Londra. Spectacolul era rudimentar și umilitor. Femeia trebuia să stea goală în fața publicului și să-și arate corpul tuturor spectatorilor cu privirile încărcate de o anticipație morbidă.

Publicul era format cu precădere din bărbați, așa cum era de așteptat. Domni din diferite clase sociale nu ezitau să plătească sume mari de bani pentru a o vedea pe tânăra hotentotă cu fesele mari.

Noapte de noapte, timp de patru ani, același episod s-a repetat de nenumărate ori. Devenise o adevărată tortură psihică pentru această femeie. Ea a ajuns, fără voința ei, atracție de bâlci. Bărbații care au luat-o prizonieră s-au îmbogățit atât de repede, încât nu au ezitat să repete experiența și în alte orașe.

După patru ani, aceștia s-au mutat în Paris. Aici s-au bucurat de același succes: aceleași priviri diabolice, curioase și înfometate în fața anomaliei prezente pe corpul lui Saartje. Acești bărbați au folosit femeia cu fesele mari pentru spectacole publice, dar și private.

Aici a fost observată cu și mai mare atenție, iar „stăpânii” ei au câștigat și mai mulți bani. Din fericire, au început să fie auzite vocile aboliționiștilor care considerau aceste spectacole o umilință de neiertat și un act depravat care ar trebui interzis de urgență.

Hendrik Cezar și Alexander Dunlop s-au apărat de criticile aduse la adresa lor, susținând că femeia cu fesele mari se expunea din propria voință, dovedind această afirmație cu ajutorul contractului semnat de Saartje. Însă acest document era redactat în olandeză, o limbă pe care fata nu o cunoștea.

Sfârșitul unei vieți pline de suferință

Criticile la adresa spectacolului ce o avea ca protagonistă pe Venus cea Neagră s-au înmulțit. Stăpânii ei au fost nevoiți să renunțe și să o vândă pe Saartje. Aceasta a fost cumpărată de un comerciant francez. El a vrut să profite de faima fetei și să o folosească în scopuri mult mai murdare și mai umilitoare.

Bărbatul a organizat spectacole private în cluburi și pe străzile pariziene. Tânăra era din nou expusă privirilor spectatorilor și folosită pentru prostituție. Toți bărbații doritori puteau să facă sex cu femeia cu fesele mari, cu celebra Venus Hotentota.

Așa a petrecut mai mulți ani din viață.Puțin câte puțin, această existență mizeră și nefericită i-a afectat femeii grav sănătatea. Nu se știe exact care a fost cauza morții sale. Însă există destule posibilități: sifilis, tuberculoză, pneumonie și, bineînțeles, tristețea imensă cauzată de o viață pe care nici nu a înțeles-o.

După moartea femeii cu fesele mari

Poate credeți că în acest moment, după moartea sa, a putut în sfârșit să se odihnească. Dar nu s-a întâmplat deloc așa. După moartea sa, corpul lui Saartje a fost disecat pentru a fi din nou expus, de data aceasta la Muzeul Omului din Paris. Au fost expuse creierul, organele genitale și scheletul. Și au rămas acolo până în anii 1970. Atunci s-a decis să se păstreze această mărturie a cruzimii omului și a tot ceea ce a însemnat sclavia pentru societatea noastră.

Adevărata odihnă pentru Saarje Baartman a fost oferită de Nelson Mandela. În 1984, acesta a cerut ca rămășițele femeii să fie trimise înapoi în Africa pentru a fi înmormântată așa cum se cuvine, pentru a găsi odihna și pacea pe care le merita pe pământurile unde s-a născut și de unde nu ar fi trebuit să plece niciodată. Femeia cu fesele mari, sau Venus cea Neagră, este un alt exemplu de istorie care nu ar fi trebuit să aibă loc și care fără îndoială nu ar trebui să se repete.