Nu trebuie să fii pe placul tuturor

Este normal să vrei să mulțumești pe toată lumea, dar este greșit să încetezi să mai fii tu însuți în acest demers.

Una dintre cauzele principale ale suferinței inutile este preocuparea noastră obsesivă de a fi pe placul tuturor. Poate îți spui că acest lucru nu este valabil și pentru tine și că nu ești deloc interesat să te pliezi pe gusturile și preferințele altor persoane pentru a fi acceptat.

În realitate, acesta este un comportament pe care l-am adoptat cu toții la un moment dat și continuăm să procedăm la fel la o scară mai mică.

Pentru a se integra într-un mediu social și emoțional, oamenii sunt programați să se armonizeze, să fie în concordanță cu cei din jur. Asta înseamnă că de multe ori ești nevoit să fii pe placul celorlalți, să fii amabil și chiar să spui „da” atunci când ai vrea să spui „nu.”

Soluția în acest caz constă în atingerea unui echilibru și în afirmarea inteligenței emoționale. Cu toții vrem să îi mulțumim pe cei din jur și să fim considerați persoane prietenoase. Totuși, asta nu înseamnă că trebuie să ne simțim obligați să fim permanent pe placul tuturor.

În articolul de azi dorim să dezbatem puțin acest subiect.

Nevoia disperată de a-i mulțumi pe toți și de a fi pe placul tuturor

Oamenii simt nevoia să fie „plăcuți” de cei din jur, iar oricine contestă acest adevăr, greșește. A fi pe placul celorlalți înseamnă, de exemplu, a-ți perfecționa arta seducției pentru a atrage acel potențial partener care ți-a stârnit interesul.

A fi pe placul celorlalți înseamnă a-ți crea o imagine pozitivă în timpul unui interviu de angajare pentru a-ți asigura succesul pe viitor.

Vrem să fim pe placul oamenilor pe care ni-i dorim ca prieteni și, de multe ori, lăsăm de la noi în relațiile cu familia pentru a păstra armonia.

Cu toate acestea, un mic compromis nu înseamnă o mare pierdere. Este pur și simplu o modalitate de a menține echilibrul necesar pentru o conviețuire fericită. Dacă fiecare dintre noi ar acționa numai în interes propriu, impunând limite și construind bariere, s-ar pierde noțiunea de societate.

Probabil că întrebarea care îți trece prin minte este următoarea: Care este limita? Care este granița dintre identitatea mea și cerințele impuse pentru integrarea mea în societate?

Răspunsul ți-l oferim în cele ce urmează.

Procesul personal de autocunoaștere

Fiecare persoană are propria sa esență. Această esență este acel bagaj personal de valori, emoții, stimă de sine și autocunoaștere.

• Procesul de autocunoaștere, în cadrul căruia descoperi cine ești, durează o viață.
• În timpul adolescenței, este normal să dezvolți acea nevoie de a fi pe placul tuturor. Ești o ființă socială în căutarea primelor experiențe și ai nevoie, mai presus de orice, să simți că te integrezi.
• Tocmai de aceea, mulți tineri simt o discrepanță între ceea ce sunt ei, ce gândesc și ce simt și ceea ce vor persoanele din jur de la ei.
• Societatea îți cere să fii atrăgător, perfect și independent. Există o „modă” care uniformizează oamenii, iar unicitatea și esența personală sunt suprimate. Acesta este un lucru greșit.

Pentru a ne regăsi echilibrul interior, cu toții simțim la un moment dat nevoia de a fi unici. Vrem să fim speciali și diferiți față de cei din jur.

Aventura de a fi tu însuți

Indiferent de ceea ce cred unii oameni, a fi tu însuți nu este ușor. Există așteptările celor din jur, ale familiei, ale societății, ale șefilor de la serviciu.

• Toate aceste persoane așteaptă de la tine să fii un copil bun, un partener iubitor și un angajat eficient.
• Deși uneori încerci să descoperi cine ești cu adevărat, șantajul emoțional și așteptările celor din jur te obligă uneori să renunți la propriile valori.
• Aventura de a fi tu însuți necesită unele mici confruntări, chiar dacă acestea îți provoacă neplăceri. Asta nu înseamnă că faci un lucru greșit.

Nu toți au „bunul gust” necesar pentru a te aprecia

Un „nu, nu te plac” nu este sfârșitul lumii. De fapt, poate chiar să deschidă calea către noi oportunități.

• Dacă te străduiești în fiecare zi să fii pe placul tuturor, te îndepărtezi de tine însuți. Astfel renunți la acea călătorie personală în care îți regăsești echilibrul interior, stima de sine și identitatea.
• Dacă o persoană nu are „bunul gust” necesar pentru a a-ți aprecia caracterul, râsul colorat, simțul umorului, sarcasmul și dragostea de viață, nu-ți face griji.

Pentru fiecare gest de dezgust din partea unui om, există alte zeci de gesturi de apreciere din partea celor care prețuiesc vitalitatea și unicitatea ta. Prin urmare, nu ezita să te bucuri în fiecare zi de aventura de a fi tu însuți.