Stima de sine scăzută – 5 simptome și 5 soluții
Scris și verificat de psihologul Valeria Sabater
Nimeni nu ne-a învățat în copilărie cum să avem o stimă de sine sănătoasă. Dacă am fost suficient de norocoși încât să avem o familie care să ne ofere susținere și bunătate, atunci este foarte posibil să nu fim afectați de stima de sine scăzută.
Pe măsură ce înaintăm în vârstă și trecem prin experiențe noi, această latură fragilă poate experimenta urcușuri și coborâșuri. Ni s-a spus că, pentru a avea succes în viață, trebuie să fim pricepuți, perfecți din punct de vedere fizic și curajoși.
Însă mulți dintre noi ajungem să dezvoltăm un substitut pentru stima de sine, care este bazat pe validarea venită din partea celorlalți.
Dacă cineva ne respinge, simțim că nu merităm să fim iubiți. Dacă ne pierdem slujba, devenim convinși că suntem incapabili de a avea succes. Dacă vreun prieten ne părăsește, înseamnă că nu suntem genul de persoană în care ceilalți pot avea încredere.
Nu este corect să gândim astfel. Nu ar trebui niciodată să ne permitem să fim copleșiți de asemenea stări emoționale negative. În articolul de azi îți prezentăm cele mai frecvente 5 trăsături ale oamenilor cu stima de sine scăzută, precum și cum putem remedia această problemă.
Stima de sine scăzută: 5 pași pentru a o recunoaște
A avea o stimă de sine ridicată nu înseamnă că ești convins că ești cel mai bun din lume, dar nici că ești cel mai rău. Prima variantă este un exemplu de mândrie oarbă, pe când cel de-al doilea descrie persoanele cu stima de sine scăzută.
Citește și:
Este esențial să credem în noi înșine și în abilitățile noastre. Problemele survin atunci când simțim că suntem incompetenți sau că nu merităm să fim iubiți dacă nu primim validare de la cei din jurul nostru.
Această mentalitate reprezintă o mare sursă de suferință, drept pentru care este bine să o evităm. În cele ce urmează te invităm să descoperi câteva trăsături care te avertizează că ai stima de sine scăzută.
1. „Îmi este frică de eșec”
Încă din copilărie, am tânjit după susținerea părinților și a dascălilor noștri. Ne spuneam că, dacă facem vreo greșeală, un adult ne va da o mână de ajutor. Însă chiar și acum, când noi înșine suntem adulți, ne este frică să greșim. Deseori uităm că suntem suficient de pricepuți pentru a face anumite lucruri.
Cum să alungi această frică
Stima de sine scăzută indică, în primul rând, un număr exagerat de mare de frici. Primul pas pentru a ne crește stima de sine este să depășim frica de eșec.
Nu este rău să greșești câteodată. Greșelile ne ajută să descoperim noi strategii. Nu trebuie să ne etichetăm drept „neîndemânatici” doar pentru că am făcut o greșeală. Puține lucruri sunt mai nocive decât autocritica.
2. Irascibilitatea
Dispozițiile proaste, apatia și tendința de a deveni irascibil foarte ușor indică stima de sine scăzută sau chiar depresia.
- În asemenea momente, simțim că am pierdut total controlul. Suntem lipsiți de speranță, o stare foarte periculoasă.
Cum să faci față situației
- Reordonează-ți prioritățile astfel încât principalul tău obiectiv să fie să ai grijă de tine însuți. Schimbă-ți rutina și relațiile de prietenie și adoptă hobbyuri noi.
- Obligând vocea negativistă din mintea ta să tacă, vei fi capabil să te concentrezi asupra unor visuri noi.
3. Nevoia de îi mulțumi pe ceilalți
În alte articole am vorbit despre cât de periculoasă este nevoia constantă de a fi plăcut de ceilalți.
- Această nevoie poate indica faptul că ai o stimă de sine scăzută.
- Deși nu este nociv să primești laude din exterior, anumite probleme survin atunci când ai nevoie de această aprobare în mod constant pentru a te simți bine în propria ta piele.
Cum să depășești nevoia de a îi mulțumi pe ceilalți
Încearcă să faci anumite lucruri pe cont propriu, fără a oferi explicații nimănui. Bucură-te de momentele în care ești singur și fii mai asertiv. Spune „nu” dacă cineva te roagă să faci ceva contrar dorințelor tale. Ca să ai o stimă de sine ridicată, trebuie să învingi dependența de aprobarea celorlalți.
Te sfătuim să citești și:
4. Auto-culpabilizarea
Deseori avem impresia că toate relele din jurul nostru se întâmplă din vina noastră. De pildă, dacă fiul tău nu se descurcă la școală, începi să îți faci griji că nu îl ajuți suficient.
- Când părinții noștri se îmbolnăvesc, ne spunem că ar fi trebuit să le acordăm mai mult atenție.
- Când cineva ne critică sau ne respinge, dăm vina pe noi înșine.
Cum să ții sub control auto-culpabilizarea
Este esențial să înțelegem că nu este nevoie să purtăm greutatea întregii lumi pe umeri. Nu este responsabilitatea noastră să ne asigurăm că TOTUL merge așa cum trebuie.
Scapă de poverile inutile și lasă-ți mintea și corpul să se odihnească. Apreciază simplitatea vieții. Rezervă-ți timp pentru a fi singur și nu îți mai analiza în exces comportamentul.
5. Lipsa de speranță
Nu are importanță dacă ai 8 sau 80 de ani. Orice om are nevoie de un proiect, un obiectiv căruia să i se dedice. Speranța și visurile aduc o doză de culoare vieții noastre.
Dacă te trezești în fiecare dimineață lipsit de speranță sau simțind că nu ai niciun scop în viață și te lași ghidat de dorințele celorlalți, atunci stima ta de sine este în pericol. Ia măsurile necesare pentru a remedia situația.
Cum să depășești lipsa de speranță
Deseori ne pierdem speranța pentru că devenim prizonierii unor rutine rigide, nu primim stimulare din exterior sau avem o problemă pe plan intern.
Încearcă să descoperi o pasiune nouă. Îndreaptă-te într-o direcție nouă, schimbă scenariul vieții tale și, nu în ultimul rând, întâlnește oameni noi. Uneori cel mai bun remediu pentru un suflet suferind este o relație nouă de prietenie.
Toate sursele citate au fost revizuite în profunzime de către echipa noastră pentru a asigura calitatea, fiabilitatea, actualitatea și valabilitatea lor. Bibliografia acestui articol a fost considerată fiabilă și precisă din punct de vedere academic sau ştiinţific.
- Pereira, M. (2007). Autoestima : un factor relevante en la vida de la persona y tema escencial del proceso educativo. Revista Electrónica “Actualidades Investigativas En Educación.” https://doi.org/10.15517/aie.v7i3.9296
- Ferreras, E. (2007). La autoestima. Anales de Mecánica y Electricidad. https://doi.org/10.1016/j.medin.2012.12.011
- Varios. (2012). La Autoestima. Revista Fuentes.
- Ballenato G. (2013). Autoestima y Salud. Revista de Formación de Psicología de Madrid.
- Aguilar Coronado MIdory. (2010). Depresión y Autoestima en Adolescentes Con Obesidad y Sobrepeso: un Problema que Pesa. Rev Enferm Herediana.
-
Caballo, V. E. (Ed.). (2008). Manual para el tratamiento cognitivo-conductual de los trastornos psicológicos (Vol. 2). Siglo Veintiuno de España.
Acest text este oferit numai în scop informativ și nu înlocuiește consultarea cu un profesionist. În caz de îndoieli, consultați-vă cu specialistul dvs.