Despre tristețea cronică sau distimie
Dar… Dacă tristețea devine cronică? Ce se întâmplă atunci când acest disconfort interior, această durere și disperare nu pot fi alungate și continuă să ne „dărâme” în fiecare zi? În acest caz, intervine distimia, o afecțiune care diferă oarecum față de depresia clasică și despre care ar fi bine să știm mai multe lucruri.
Citește articolul de mai jos pentru a afla diverse informații utile privind această boală.
Ce este distimia sau tristețea cronică?
Distimia este o formă de depresie ce prezintă anumite nuanțe expresive și emoționale. Se găsește în ediția a V-a a Manualului de Diagnostic și Statistică a Tulburărilor Mentale (DSM-V), prezentată sub o altă denumire: tulburare depresivă persistentă. Iată care sunt principalele sale caracteristici:
- Este o stare de tristețe cronică și descurajare. Nu există perioade mai bune sau mai proaste, dar această senzație psihică negativă se întinde pe o perioadă mai mare de doi ani.
- Această afecțiune nu depinde de anumiți „factori externi”. Ceea ce înseamnă că nu este necesar să suferi o pierdere sau o dezamăgire pentru a cădea în acest tip de depresie. Are o origine organică, este aproape întotdeauna ereditară și afectează în principal femeile.
- Apare, de obicei, după vârsta de 21 de ani.
- Există și cazuri mai grave, în care persoana afectată este incapabilă de a-și purta singură de grijă și are nevoie de asistență zilnică pentru a mânca, a se îmbrăca, etc. Așa cum am spus, acestea sunt situații în care distimia este foarte pronunțată.
Te-ar putea interesa și:
- Deși boala are o componentă ereditară, stresul poate amplifica sentimentul de demoralizare. Se poate ajunge la o stare gravă, asemenea celei descrise mai sus.
- Pe lângă tristețea cronică mai există și alte simptome. Acestea sunt irascibilitatea, insomnia, tulburările de alimentație și dificultățile de concentrare.
- Dacă distimia nu este tratată la timp, poate duce la „depresie majoră”. Aceasta este o tulburare psihică și mai gravă, însoțită adesea de accese de furie și chiar tentative de suicid. Este o afecțiune periculoasă, motiv pentru care este important să tratăm aceste probleme la timp.
Cum se tratează distimia?
În primul rând, trebuie să conștientizăm faptul că distimia este o boală care trebuie gestionată pe parcursul întregii vieți. Cu toate acestea, poți să te bucuri de o existență liniștită dacă ții cont de următoarele îndrumări:
- Administrarea unor medicamente antidepresive.
- Participarea la ședințe de psihoterapie cognitivă și comportamentală, mai ales cele desfășurate în grup.
- Monitorizare medicală pe parcursul întregii vieți.
- Sprijin constant la nivel social și personal.
Trebuie să reținem faptul că distimia este ereditară și organică. Astfel, există aproape întotdeauna o alterare ușoară la nivelul neurotransmițătorilor de serotonină. Prin urmare, medicamentele de rigoare sunt foarte utile, iar psihoterapia poate fi de mare ajutor.
Aceste tratamente trebuie urmate pe tot parcursul vieții. În acest fel te poți bucura de o existență liniștită, poți să mergi la serviciu și să-ți îndeplinești toate visele și obiectivele.
Te-ar putea interesa și:
Persoanele diagnosticate cu distimie trebuie să fie conștiente de propria problemă. Trebuie să-și mențină o forță interioară de nestăvilit pentru a putea înțelege situația cu care se confruntă.
Sfaturi pentru tristețea cronică
Aceasta este o boală care trebuie tratată și controlată permanent, pentru a înlătura sursele de stres și anxietate ce pot declanșa cea mai avansată stare de distimie.
În plus, este important să reții că, dacă există o persoană în familia ta cu această afecțiune, există o probabilitate mult mai mare să suferi și tu de ea. Ia măsuri, vorbește cu medicul tău și ia în calcul toate recomandările sale. Este necesar să precizăm că este important să facem diferența între tristețea cronică și depresia obișnuită.
Distimia apare, de obicei, în jurul vârstei de 21 de ani sau chiar înainte. Este o stare de tristețe permanentă, fără un motiv concret sau o origine precisă. Durează între un an și jumătate și doi ani, iar dacă nu este tratată la timp, se poate transforma într-o depresie mai avansată care poate duce chiar și la tentative de suicid.
Toate sursele citate au fost revizuite în profunzime de către echipa noastră pentru a asigura calitatea, fiabilitatea, actualitatea și valabilitatea lor. Bibliografia acestui articol a fost considerată fiabilă și precisă din punct de vedere academic sau ştiinţific.
- Ferrari, A. J., Charlson, F. J., Norman, R. E., Patten, S. B., Freedman, G., Murray, C. J. L., … Whiteford, H. A. (2013). Burden of Depressive Disorders by Country, Sex, Age, and Year: Findings from the Global Burden of Disease Study 2010. PLoS Medicine. https://doi.org/10.1371/journal.pmed.1001547
- Cuijpers, P., van Straten, A., Schuurmans, J., van Oppen, P., Hollon, S. D., & Andersson, G. (2010). Psychotherapy for chronic major depression and dysthymia: A meta-analysis. Clinical Psychology Review. https://doi.org/10.1016/j.cpr.2009.09.003
- Grubišin, J., & Medved, V. (2002). Dysthymia. Socijalna Psihijatrija. https://doi.org/10.1016/B978-008043362-2/50008-1
Acest text este oferit numai în scop informativ și nu înlocuiește consultarea cu un profesionist. În caz de îndoieli, consultați-vă cu specialistul dvs.