Soluții pentru mierea cristalizată sau zaharisită

Există multe mituri despre mierea cristalizată. Vă spunem care este adevărul din spatele zaharisirii și vă răspundem la toate întrebările despre aceasta!

Scris și verificat de nutriționistul Maria Patricia Pinero Corredor.

Ultima actualizare: 18 mai, 2023

Pentru mulți, mierea cristalizată este un semn de alterare sau falsificare a produsului. Nimic mai departe de adevăr, deoarece singura problemă cu mierea cristalizată este dificultatea de a o extrage din borcan. Ce soluții există pentru mierea cristalizată sau zaharisită?

Mulți se întreabă dacă mierea își pierde proprietățile și dacă poate fi folosită atunci când este zaharisită. În acest articol, vă vom lămuri îndoielile și vă vom oferi cele mai bune sfaturi pentru a readuce mierea în stare lichidă!

Ce este mierea de albine?

Mierea este un produs dulce oferit de albinele Apis mellifera, obținut din nectarul florilor și alte secreții vegetale. Albinele filtrează, transformă, combină, deshidratează, concentrează și depozitează aceste substanțe vegetale în faguri.

Mierea este lichidă, dar la un moment dat se cristalizează. Mierea zaharisită nu înseamnă deteriorarea sau pierderea proprietăților sale senzoriale sau medicinale.

Dacă mierea este cristalizată, produsul nu a fost alterat din cauza încălzirii excesive. Prin urmare, își menține toate proprietățile naturale.

Care este compoziția chimică a mierii?

Mierea are o tendință mai mare sau mai mică de a se cristaliza, în funcție de componentele sale chimice. Compoziția mierii depinde de sursa nectarului, de practicile de apicultură, de vreme și de condițiile de mediu.

Carbohidrați

Carbohidrații reprezintă componenta principală a mierii și sunt cei care formează cristalele. Sunt alcătuiți din zaharuri simple, cum ar fi fructoza și glucoza, care reprezintă 80% din substanțele solide.

Unii experți afirmă că, atunci când mierea conține mai multă glucoză decât fructoză, cristalizează mai repede în timpul depozitării. Cu cât are mai multă fructoză, cu atât va rămâne lichidă mai mult timp.

Apă

Mierea are un conținut de apă sub 18%. Când are un nivel mai ridicat, tinde să fermenteze. Apa îi influențează vâscozitatea, culoarea și calitățile senzoriale.

Enzime

O caracteristică particulară a mierii este prezența enzimelor adăugate de albine. Acestea sunt cele care transformă zaharurile din nectar.

Una dintre aceste enzime este invertaza, care transformă zaharoza din nectar în glucoză și fructoză. Oxidaza este responsabilă de proprietatea antibacteriană. Fosfataza descompune amidonul, iar diastaza este folosită ca indicator al încălzirii excesive a mierii.

Proteine

Mierea are sub 1% proteine. Multe dintre acestea sunt reprezentate de enzime. În ceea ce privește aminoacizii, întâlnim prolina, alanina, leucina și izoleucina. Proteinele se leagă de zaharuri.

Acizi organici

Acizii organici din miere contribuie la aromatizarea și stabilitatea produsului. Acidul gluconic rezultă din acțiunea enzimei oxidază asupra glucozei. Alți acizi sunt acidul acetic, butiric, malic, citric, oxalic și tartric.

De ce se zaharisește mierea?

Răspunsul este compoziția chimică, deoarece mierea are multe zaharuri dizolvate într-o cantitate mică de apă. Vorbim de aproximativ 80% zaharuri în doar 18% apă. Rata de formare a cristalelor depinde de câțiva factori: durata depozitare, tipul de recipient și temperatura ambiantă.

De exemplu, plasticul lasă apa să se evapore din miere și acest lucru accelerează cristalizarea. În plus, păstrarea la 14 grade Celsius favorizează formarea cristalelor. Peste 25 de grade Celsius, mierea rămâne lichidă.

O mișcare bruscă a recipientului sau prezența particulelor străine în miere formează, de asemenea, cristale. Cu cât cristalizarea este mai rapidă, cu atât textura mierii va fi mai cremoasă.

Deși suntem obișnuiți să folosim miere fluidă, mierea zaharisită poate fi măsurată cu o lingură sau un cuțit.

Soluții pentru mierea cristalizată sau zaharisită

1. Încălzire la bain-marie

La bain-marie, alimentul nu primește căldură în mod direct, ci lent, prin mișcarea apei care înconjoară recipientul. Puneți recipientul care conține mierea cristalizată într-un vas cu apă fierbinte. Amestecați constant, până când mierea se dizolvă. Porționați mierea în vase mai mici în funcție de utilizare. Există riscul ca cristalele să se formeze din nou.

Temperatura apei trebuie crescută treptat, fără a fierbe mierea.

Mierea lichidă trebuie păstrată în anumite condiții pentru a nu se zaharisi din nou. De exemplu, trebuie depozitată la nu mai puțin de 20 de grade Celsius și niciodată în frigider.

2. Încălzirea cu microunde, pe lista de soluții pentru mierea zaharisită

Cuptorul cu microunde se încălzește mai repede, dar căldura nu se transmite uniform. Este indicat să încălziți recipientul deschis, la putere medie timp de 30 de secunde.

Dacă este nevoie, repetați procesul timp de 20 de secunde. Nu uitați să amestecați.

Recomandări la aplicarea căldurii asupra mierii

Dacă mierea este într-un recipient de plastic, transferați-o într-un recipient de sticlă sterilizat și uscat. În acest fel, veți evita pierderea de umiditate și o nouă cristalizare.

Nu depășiți 40 de grade Celsius la încălzirea mierii cristalizate. Unele componente, cum ar fi enzimele, pot fi afectate.

Temperatura ridicată denaturează enzimele, acestea pierzându-și structura și funcțiile. Țineți un termometru la îndemână. Dacă nu aveți termometru, introduceți degetul în miere.

Mierea cristalizată nu este nocivă și își menține dulceața, aroma și culoarea, precum și beneficiile. Dacă formează cristale, înseamnă că este miere pură.