Cum să reacționăm la infidelitate?

· 27 septembrie 2016
Rănile provocate de infidelitate nu se uită cu trecerea timpului și nu se vindecă aproape niciodată, dar toți merităm a doua șansă. Ne va fi mereu teamă, dar putem încerca o împăcare.

Odată ce avem parte de un caz de infidelitate, inocența dispare. Ne pierdem încrederea în partener, iar valorile ne sunt distruse. Dar, cum să reacționăm la infidelitate? Care este cea mai bună opțiune?

Cum reacționăm la infidelitate și ce impact are?

Cel mai adesea, avem parte de infidelitate atunci când ne așteptăm cel mai puțin. Un mesaj pe telefonul partenerului. Un email. O fotografie sau un indiciu concret că persoana pe care o iubim ne înșeală.

Și cum trebuie să reacționăm la infidelitate? Psihologii susțin că un aspect interesant al naturii umane este obsesia noastră de a înțelege totul. Întotdeauna căutăm o explicație care să ne arate de ce a trebuit să se întâmple acest lucru:

  • Lipsa dragostei.
  • Plictiseala.
  • O întâlnire întâmplătoare.
  • O trăsătură de caracter pe care nu știam că o are partenerul.
  • Lipsa de maturitate a partenerului.
  • Putem crede că este vina noastră: pentru că nu i-am acordat atenția cuvenită, nu ne-am mai petrecut timpul împreună…

Un lucru este sigur: după ce am trecut printr-un caz de infidelitate, vom simți un impact puternic asupra stimei față de propria persoană.

Simțim durere, mânie și chiar ură din cauza celor întâmplate, dar este normal să ne simțim și umiliți. De aceea, se poate întâmpla să cădem în depresie. Dar, ne poate spune cineva cum să reacționăm? Cum ar fi mai potrivit?

Cum reacționăm la infidelitate în mod obișnuit?

Cum reacționăm la infidelitate în mod obișnuit

De obicei, felul în care oamenii reacționează la infidelitate depinde de mai mulți factori:

  • Cât timp a durat această infidelitate? A fost ceva neașteptat? Sau această trădare durează de mai mult timp?
  • Ne simțim vinovați? Oare ne-am neglijat prea mult partenerul?
  • Totul depinde și de modul în care ați aflat de trădare. Partenerul neagă în continuare? Sau recunoaște fapta și regretă cele întâmplate?
  • Reacția depinde și de personalitatea noastră.

Te-ar putea interesa și:

Cum se depășește infidelitatea într-o relație?

Haideți să vedem câteva dintre cele mai întâlnite moduri de a reacționa la infidelitate:

1. Căutăm pe cineva pe care să dăm vina

Aceasta este una dintre cele mai des întâlnite reacții. Din cauza obsesiei de a înțelege, de multe ori căutăm cu disperare să dăm vina pe cineva. Sau ne îndreptăm tot disprețul către partenerul nostru sau către persoana cu care ne-a înșelat.

Atunci când căutăm un țap ispășitor, ne descărcăm de emoții. Este ceva caracteristic fiecărei persoane. După ce ne-am concentrat atenția asupra vinei, apare o despărțire sau chiar iertarea.

2. Cum reacționăm la infidelitate fără să ne răzbunăm

Există multe persoane care, după ce au fost înșelate, caută o modalitate de a se răzbuna pe partener, de a-l face să sufere. Probabil că decid să se despartă și să pună capăt relației. Sau pot decide să locuiască împreună mai departe.

Oricum ar fi, unele persoane vor să se răzbune prin a începe o relație nouă care să producă aceeași suferință partenerului care i-a înșelat.

3. Iertăm

Trebuie să fim expliciți: a ierta nu înseamnă întotdeauna a te împăca. Putem continua relația, dar iertarea nu înseamnă a uita. Uneori suntem forțați să refacem relația de la o bază de resentimente, ceea ce nu este întotdeauna ușor.

Dar, se poate întâmpla să izbândim. Dacă decidem să-i acordăm partenerului iertarea deoarece se căiește sincer, putem accepta situația. Nu va fi însă deloc ușor. Trebuie să învățăm să trăim cu o „durere cronică mai mare sau mai mică”.

4. Intrăm într-o nouă fază a relației

Poate că vă surprinde, dar sunt și unele cupluri care după o infidelitate încep un nou capitol mai intens în relația lor. Împăcarea aduce și o etapă de mai mare intensitate emoțională și sexuală.

Te-ar putea interesa și:

7 tipuri de infidelitate pe care ar trebui să le cunoști

Apare frica de a-l pierde pe cel iubit, conștiința încărcată a celui care nu a fost fidel și acele lungi discuții în care se clarifică aspecte importante. Știm că este surprinzător, dar se poate întâmpla.

5. Ne despărțim definitiv

Despărțirea este de înțeles și nu poate fi evitată. Un caz de infidelitate este o trădare a angajamentului și a acordului intim dintre două persoane.

Este o jignire adusă sentimentelor noastre și un atac asupra stimei de sine și a echilibrului personal. Nu oricine poate ierta și nu oricine merită iertare. Cel mai adesea, infidelitatea aduce despărțirea.

Și care este cea mai bună alegere după infidelitate?

Cum reacționăm la infidelitate fără să ne răzbunăm

Nu există o opțiune mai bună sau mai proastă. Cea mai bună alegere este aceea care ne oferă echilibru emoțional și liniște. Rănile provocate de infidelitate nu se uită cu timpul și, cel mai adesea, nu se vindecă.

Putem accepta împăcarea, dar teama va fi mereu în sufletul nostru. Iertarea este terapeutică, dar nu este în firea oricui. Cel mai important lucru este să nu ne despărțim urât și să ne vindecăm.

Dacă sunteți de părere că a fost doar o întâmplare care nu se mai repetă, puteți continua relația. Toată lumea merită încă o șansă, dar partenerul trebuie să fie convingător și să dovedească dragostea adevărată și regretul sincer.

Puteți să vă iertați partenerul dacă vă simțiți în stare și dacă vreți să continuați relația. Dar, dacă v-a rănit în orgoliu și v-a frânt inima atât de rău încât nu mai puteți continua, îndepărtați-vă și nu vă mai întoarceți la cel care v-a rănit.

Acum este momentul să vă vindecați, să vă ridicați și să priviți cu speranță către orizont.

  • Blow, A. J., & Hartnett, K. (2005). Infidelity in committed relationships II: A substantive review. Journal of Marital and Family Therapy. https://doi.org/10.1111/j.1752-0606.2005.tb01556.x
  • Hertlein, K. (2005). Infidelity. Journal of Couple & Relationship Therapy. https://doi.org/10.1300/J398v04n02
  • Shackelford, T. K., & Buss, D. M. (1997). Cues to infidelity. Personality and Social Psychology Bulletin. https://doi.org/10.1177/01461672972310004