De ce vor copiii atenție?

Atunci când copiii vor atenție, adulții trebuie să-i ajute să-și recapete calmul. Ce trebuie să faci?

Scris și verificat de psihologul Maria Fatima Seppi Vinuales.

Ultima actualizare: 10 martie, 2023

«E doar un moft», «Lasă-l să plângă, o să-i treacă»… Cu siguranță ai auzit sau folosit aceste fraze în nenumărate ocazii pentru a explica situațiile în care copiii vor atenție. Multe discipline se concentrează pe transformarea modului în care înțelegem copiii. Acestea încearcă să treacă de la prejudecăți la o educație respectuoasă sau pozitivă.

Plânsul nu este întotdeauna un capriciu. Este una dintre principalele căi pe care minorii le au pentru a comunica, mai ales în primii ani de viață. Prin urmare, trebuie să încerci să-ți dai seama despre ce este vorba.

De ce vor copiii atenție?

În general, copiii nu caută atenție fără motiv. Ei caută să ne spună ceva. Pentru a-i înțelege, trebuie să ne gândim la posibilele situații prin care trec: o mutare, schimbarea școlii, pierderea unei persoane dragi, etc.

Noile metode de parenting susțin că accesele de furie nu sunt izbucniri nefondate, ci sentimente care trebuie exprimate. Este important să înțelegi că un copil cu „mofturi” încearcă să-ți spună ceva. Uneori, acesta este singurul mod în care poate comunica, deoarece creierul lui este încă în curs de dezvoltare.

Copilul este dereglat emoțional, iar adulții trebuie să-l calmeze. Ulterior, copilul trebuie educat pentru a se putea exprima și a comunica în alt mod.

De asemenea, trebuie să înțelegi că nu este vorba doar despre a-l calma, ci și despre a-l ajuta să înțeleagă care este acea emoție care i-a declanșat disconfortul. Managementul emoțiilor este vital.

Când este necesar să se intervină diferit?

Este important să clarificăm faptul că o educație respectuoasă nu înseamnă absența limitelor sau satisfacerea oricărei cerințe. Dimpotrivă. Înțelegerea faptului că în spatele unei crize de furie sau unui plâns de neconsolat se află „altceva” nu înseamnă că trebuie să tolerezi agresivitatea, violența sau lipsa de respect.

Stabilește limite clare (părinții nu trebuie să se contrazică) și constante (aplicabile întotdeauna) și nu utiliza violenţa.

Mulți specialiști dedicați parentingului ne sugerează să gândim în felul următor: plânsul (sau furia) este doar vârful aisbergului. Este doar ceea ce vezi.

Sfaturi pentru a acționa atunci când copiii vor cu orice preț atenție

Pentru a ajuta un copil să-și recapete calmul sau să găsească alte modalități de a cere ceea ce își dorește, trebuie să înțelegi că acestuia îi lipsesc mijloacele de autoreglare.

Răspunde cu respect și empatie

În fața unui comportament nedorit, trebuie să răspundem prin exemplu, oricât de greu ar fi. Dacă răspundem la țipete cu mai multe țipete, ceea ce facem este să încurajăm acel comportament.

Întreabă, nu presupune

În cazul copiilor care au învățat să vorbească, avem posibilitatea de a le adresa întrebări. Acesta este un avantaj, deoarece este o strategie utilă pentru a-i ajuta să se calmeze, realizând în același timp ceea ce simt.

Nu presupune că s-a supărat pentru un anumit lucru. Întreabă-l de ce anume are nevoie pentru a se simți mai bine. Având aceste informații, va fi mai ușor să iei o decizie.

Permite-le să-și exprime emoțiile

Este important să validăm modul în care se simt, chiar dacă pare neimportant pentru noi ca adulți. Copiii trebuie încurajați în mod continuu să se exprime.

Ajută-i să reflecteze

Trimiterea în camera lor este contraproductivă, deoarece le spune că sunt iubiți doar atunci când se comportă exemplar. Siegel și Payne recomandă „clustering-ul”, care este exact opusul.

Acesta implică apropierea – uneori prin contact corporal – pentru a reflecta la ceea ce se întâmplă. În acest fel, vei pune bazele dezvoltării funcțiilor executive, care reduc impulsivitatea.

Educă-i cu răbdare

Uneori, ne aflăm în situații în care copilul dorește să primească atenție imediat. Trebuie să înțelegi că pentru el timpul este diferit de al nostru. Ajută-l să-și dezvolte toleranța la frustrare.

A venit momentul negocierilor:

• „Nu poți avea asta, dar poți avea asta.”
• „Acum nu pot să mă joc cu tine pentru că lucrez, dar ne vom juca mai târziu.”

Nu există o rețetă universală

Nu vei putea aplica întotdeauna aceeași măsură. Trebuie să empatizezi cu momentul. Totuși, ceea ce se repetă sunt principiile și valorile precum iubirea și respectul. În unele cazuri, o îmbrățișare este tot ceea ce trebuie să faci. Alteori, cel mai bun răspuns este „nu”.

Recunoaștem de unde educam

Când abordăm situația unui copil, trebuie să ne întrebăm care sunt presupunerile noastre cu privire la comportamentul acestuia. Uneori, credem că un comportament neplăcut este un capriciu, în loc să interpretăm mesajul din spatele acestuia.

Trebuie să ții cont de ciclul de viață al acelui copil; există comportamente normale la o anumită vârstă, influențate sau determinate de dezvoltarea continuă. Consultarea specialiștilor te poate ajuta să descoperi cele mai bune instrumente.

Pentru a oferi răspunsuri sensibile și empatice, timpul de calitate este cheia. Împărtășindu-l cu copilul, vei putea înțelege de ce anume are nevoie pentru a se exprima altfel.