Informații utile despre prevenirea și tratarea gonoreei

· 3 aprilie 2018
Gonoreea este o boală cu transmitere sexuală foarte des întâlnită. În multe cazuri, pacienții nu prezintă simptome, fapt care mărește riscul de a o transmite și altor persoane. Tocmai de aceea, măsurile de prevenire sunt foarte importante. 

Gonoreea este o infecție cu transmitere sexuală (ITS) produsă de bacteria Neisseria gonhorrhoeae, cunoscută și sub denumirea de gonococ. Din păcate, aceasta este una dintre cele mai răspândite BTS. Citește în continuare pentru a afla câteva informații utile despre prevenirea și tratarea gonoreei.

Fiind o ITS, singura modalitate de a contracta gonoreea este prin contact sexual cu o persoană deja infectată (sex vaginal, oral și anal). Totodată, infecția poate fi transmisă de la mamă la copil în timpul nașterii.

Un lucru important de reținut este faptul că purtătorii nu prezintă simptome deosebite. Astfel, gonoreea este considerată o afecțiune asimptomatică. 

În general, persoanele infectate nu sunt conștiente de problema lor (întrucât nu manifestă simptome) și nu știu că este necesar să o trateze. Astfel, boala se răspândește.

Tablou clinic

Tabloul clinic necesar în prevenirea și tratarea gonoreei

Înainte de a vorbi despre prevenirea și tratarea gonoreei, este important să înțelegem prin ce se caracterizează această boală. Astfel, din punct de vedere clinic se face o distincție în funcție de sexul și vârsta pacientului. Prin urmare, vorbim de caracteristici diferite la femei, bărbați și copii.

La bărbați

La mai puțin de 10% dintre bărbați, gonoreea este asimptomatică. Ceilalți 90% prezintă anumite simptome. După o perioadă de incubație de o săptămână, pot apărea următoarele manifestări:

  • Secreție (cu aspect de puroi) din penis. Secreția apare la urinare și/sau la strângerea penisului. În anumite cazuri, lichidul se poate scurge în orice moment.
  • Iritații în zona pelviană, cu senzații de usturime și mâncărime.
  • Durere și usturime la urinare.
  • Durere și inflamații la nivelul testiculelor.

La femei

Prevenirea și tratarea gonoreei la femei

La mai bine de jumătate dintre femei, gonoreea este asimptomatică. Însă, atunci când există simptome, acestea sunt mai severe decât la bărbați. În plus, riscul de complicații este mai mare. Simptomele la femei sunt:

  • Secreție galbenă (cu aspect de puroi) și miros urât al vaginului/uretrei.
  • Nevoia mai mare de a urina și dureri și usturimi la urinare.
  • Roșeață la nivelul mucoasei genitale, care poate fi însoțită de usturimi și/sau mâncărimi.
  • Dureri abdominale.
  • Sângerări în afara menstruației.

La femei, riscul cel mai mare este răspândirea infecției. Aceasta poate duce la dezvoltarea bolii inflamatoare pelvine, o afecțiune dureroasă, de obicei cronică ce poate cauza infertilitate.

În plus, gonoreea poate afecta tuburile falopiene, uterul, poate duce la dezvoltarea salpingitei, a endometriozei, etc. În concluzie, orice parte a sistemului reproducător femeiesc poate fi afectată. Totodată, având în vedere comunicarea cu cavitatea abdominală, infecția se poate răspândi ușor și în alte părți ale corpului.

La copii

Prevenirea și tratarea gonoreei la copii

La naștere, gonoreea se poate transmite de la mamă la copil dacă aceasta este infectată. Motivul îl reprezintă contactul fătului cu secrețiile și mucoasa din canalul nașterii mamei, care este contaminat.

În majoritatea cazurilor, bebelușii infectați dezvoltă un tip de conjunctivită cunoscută sub denumirea de Oftalmia neonatorum sau oftalmie neonatală. În prezent, acest tip de conjunctivită nu este foarte frecvent, deoarece după naștere ochii bebelușilor sunt curățați cu picături de ochi cu eritromicină sau săruri de argint.

Alte posibilități

Gonoreea poate crea anumite complicații. Acestea apar însă mai rar și depind exclusiv de practicile sexuale ale individului afectat.

  • Gonococ anorectal. Acesta poate apărea în urma răspândirii bolii sau practicării sexului anal. Rectul se este inflamat, drept pentru care pacientul simte durere și usturimi când merge la toaletă. Pot apărea, de asemenea, anumite leziuni ale mucoasei sub formă de negi sau hemoroizi. Uneori scaunul poate avea sânge sau puroi.
  • Gonococ faringian. Acest tip de gonoree este asociat cu sexul oral și este foarte asemănător cu faringita obișnuită.

Diagnosticarea, prevenirea și tratarea gonoreei

Metode contraceptive în prevenirea și tratarea gonoreei

Pentru a diagnostica gonoreea, specialistul trebuie să evalueze istoricul medical al pacientului. În plus, este necesar un consult fizic. În cadrul examinării, medicul evaluează simptomele persoanei în cauză pentru a prescrie un tratament adecvat.

În cazul femeilor, pe lângă procedura menționată, doctorul îi va cere pacientei să își facă o citologie vaginală. În acest fel, specialistul poate pune un diagnostic exact.

La fel ca toate celelalte boli cu transmitere sexuală, cazurile de gonoree s-au înmulțit în ultimii ani. Poate părea ironic, având în vedere că măsurile preventive (cum ar fi prezervativul) sunt la dispoziția tuturor, însă acesta este adevărul.

În anii ’80, în mijlocul crizei cauzate de SIDA, teama de a contracta această boală a determinat multe persoane să folosească măsuri preventive. Ulterior, odată cu apariția tratamentelor eficiente și a altor metode contraceptive, frica de contractare a bolilor cu transmitere sexuală s-a diminuat. Aceasta este explicația pentru înmulțirea cazurilor de gonoree și alte BTS.

Singura modalitate de prevenire a gonoreei este o educație sexuală riguroasă care presupune informarea cu privire la metodele de protecție în timpul actului sexual (fie el vaginal, oral sau anal). Educația sexuală accentuează și importanța vizitelor periodice la medicul ginecolog (la femei) și urolog (la bărbați).

Tratamentul gonoreei

Am promis că vom vorbi despre prevenirea și tratarea gonoreei, așa că am ajuns și la acest ultim aspect. Tratamentul se bazează pe administrarea de antibiotice. În general, medicii prescriu ceftriaxonă și doxiciclină, aceasta din urmă fiind eficientă și în combaterea infecției cu Chlamydia.

În plus, trebuie studiate și tratate toate persoanele cu care pacientul a întreținut relații sexuale, chiar dacă acestea nu prezintă niciun simptom. Medicul poate recomanda, de asemenea, abstinența sexuală până la tratarea problemei.