Oamenii răniți le fac rău celorlalți

De obicei, oamenii răniți au impresia că durerea pe care o simt este normală. În fond, ei nu cunosc niciun alt mod de a fi.

Oamenii răniți au tendința să rănească și ei la rândul lor. Câteodată ei le fac rău celorlalți deoarece au impresia că așa se vor putea apăra. Fără să realizeze, rănesc pentru că sunt răniți.

Poate anumite persoane ți-au făcut rău de nenumărate ori, dar te-ai întrebat vreodată de ce s-au comportat astfel? Rareori reflectăm asupra motivelor posibile pentru care un om încearcă să își rănească semenii.

Oamenii răniți au suferit foarte mult

În articolul de azi vrem să îți prezentăm câteva exemple concrete care te vor ajuta să înțelegi de ce oamenii răniți se comportă astfel.

Închipuie-ți că un copil a fost maltratat și că a văzut cum unul dintre părinții săi a fost supus aceluiași tratament. Fără să își dea seama, micuțul va începe să creadă că acest comportament este „normal” și îl va imita.

Deși plânge și suferă, ca adult el își va maltrata partenerul de viață sau va folosi violență împotriva oricui i se împotrivește. Practic, acesta va adopta un model de comportament la care a fost expus încă din copilărie.

Persoanele maltratate abia la maturitate ar putea imita comportamentele abuzive la care au fost suspuse de fiecare dată când sunt într-o relație de cuplu, cu scopul de a se proteja. Deviza lor este: „De data aceasta, nu o să mai fiu eu cel/cea care suferă”.

Și cei care nu au primit suficientă afecțiune pot încerca să îi rănească pe oamenii din viața lor. De fiecare dată când se află într-o relație de cuplu, ei se agață de partenerul lor și suferă de o dependență emoțională intensă. Apoi, urmează rănile…

Ai mare grijă! Această formă subtilă de abuz nu are ce căuta în viața ta. Gelozia, nevoia de a-ți controla partenerul astfel încât să nu te părăsească, vina, transformarea celuilalt în principala ta sursă de fericire. În cele din urmă, partenerul unui om rănit se va sătura să fie într-o asemenea relație toxică.

Cum trebuie să te comporți când interacționezi cu oamenii răniți?

Nu poți să îi obligi pe oamenii răniți să se schimbe. Uneori ei sunt conștienți de faptul că lucrurile nu mai pot continua astfel și că ar trebui să își schimbe comportamentul. Dar decizia le aparține, iar ceilalți nu au cum să îi forțeze să vadă adevărul. În general, comportamentul lor toxic nu este premeditat.

Așadar, cum putem să îi ajutăm pe oamenii răniți și simultan să ne protejăm de ei? Iată câteva variante:

• Nu depune mai mult efort decât este firesc. Unii oameni răniți pot încerca să te manipuleze. Alții vor căuta să îți descopere trecutul și te facă să le acorzi milă. Dar nu uita că și tu ești important și că trebuie să ai grijă de tine însuți.
• Poți să îi confrunți, dacă vrei, dar nu te suprasolicita. În cazul în care simți că nu mai poți continua, învață să spui adio.
• Nu le imita comportamentul. Aceste persoane au fost rănite și, imitându-le, nu faci decât să le susții conduita toxică. Există chiar riscul să le distrugi stima de sine și mai mult.
• Dacă observi că încearcă să îți facă rău, fă un pas înapoi.
• Nu încerca să le dictezi ce trebuie să facă. Este imposibil să ajuți pe cineva care nu dorește să primească ajutor. Ca să nu te simți epuizat din cauza încercărilor deșarte, pur și simplu nu le mai spune că ar trebui să consulte un specialist și nu mai încerca să îi influențezi.

Acceptă-i pe oamenii răniți așa cum sunt

În viață cel mai bine este să îi accepți pe ceilalți (inclusiv pe oamenii răniți) așa cum sunt. Fiecare dintre noi a fost rănit la un moment dar și, probabil fără să vrea, i-a rănit pe alții.

Instinctul de supraviețuire ne face uneori să ne comportăm într-un mod inadecvat. Acesta nu ține cont de valori și reguli. Singurul său scop este să se asigure că poți depăși ceea ce ți se întâmplă.

Nu-l judeca prea aspru pe copilul care își hărțuiește colegii la școală, deoarece acesta ar putea avea o stimă de sine scăzută sau probleme acasă. Ceea ce contează este să îl ajuți să își corecteze comportamentul la timp, înainte să devină adult și să fie prea târziu.

De îndată ce ne maturizăm, numai noi înșine putem deschide proprii ochi. Este important să realizăm ce se întâmplă și să cerem ajutor, astfel încât să nu îi mai rănim pe oamenii din jurul nostru.