Sportiva paralimpică Marieke Vervoort alege eutanasia

30 aprilie 2019
După ce a fost diagnosticată cu o boală degenerativă musculară la o vârstă fragedă, medicii i-au recomandat lui Marieke Vervoort să rămână activă. Sportul i-a oferit un motiv pentru a merge înainte. La Jocurile Paralimpice de la Rio, din 2016, a câștigat trei medalii. 

Sportiva paralimpică Marieke Vervoort este o luptătoare. Belgiana în vârstă de 37 de ani a semnat documentele pentru eutanasie în 2008. Deși a declarat că încă nu a venit momentul, vrea ca, atunci când va fi pregătită, moartea sa să fie propria ei alegere.

Știm cu toții că nu putem controla ceea ce ni se întâmplă în viață. Boli, accidente, evenimente neașteptate… toate aceste provocări ne formează ca oameni și ne pun la încercare.

Nu putem alege ce ne pregătește viața, dar uneori putem alege cum să-i punem capăt. 

Marieke Vervoort a deschis încă o dată subiectul eutanasiei și a fost protagonista unui zvon fals conform căruia voia să-și ia adio de la întreaga lume după încheierea Jocurilor Paralimpice.

Desigur, nu este adevărat. Încă nu i-a sosit clipa, dar cuvintele sale pline de înțelepciune, sensibilitate și curaj au impresionat o lume întreagă.

Fie că aprobăm sau nu ideea eutanasierii, un lucru este clar: această femeie minunată merită tot respectul și admirația noastră. 

Astăzi vrem să-ți prezentăm povestea ei.

Ultimă cursă pentru sportiva paralimpică Marieke Vervoort

Marieke Vervoort își trăiește viața la intensitate maximă. Femeia se bucură pentru fiecare nouă zi, fiecare imagine, fiecare sunet, fiecare gură de aer curat.

  • Marieke practică atletismul, blokarting și era expertă chiar și la triatlon, înainte ca boala să-i limiteze mișcările. Chiar dacă a câștigat o medalie de argint la jocurile de la Rio din 2016, ea are acasă multe alte trofee.
  • A participat la Jocurile Paralimpice de la Londra din 2012 și a câștigat două medalii, una de argint și una de aur.
  • A câștigat diverse premii și în țara sa. Sportiva susține că premiul care a bucurat-o cel mai mult este cel oferit de Asociația Flamenco a Jurnaliștilor Sportivi care i-a recunoscut forța, caracterul minunat și exemplul extraordinar oferit lumii întregi.

Te-ar putea interesa și: 

Cum depășești pierderea unei ființe dragi

Marieke susține că anul trecut a fost cu adevărat ultima ei cursă la Jocurile Olimpice.

Sportiva paralimpică Marieke Vervoort a strâns numeroase medalii

O boală degenerativă

Marieke suferă de o boală musculară degenerativă care a țintuit-o într-un scaun cu rotile de la o vârstă fragedă. Problema adevărată nu este handicapul în sine, ci durerile fizice pe care le îndură zi de zi.

Femeia se luptă cu această boală de 20 de ani. În fiecare an, observă cum corpul său este din ce în ce mai slăbit. Uneori leșină, are crize epileptice, simte dureri imense și știe că peste puțin timp va orbi. În prezent, vederea sa este de doar 20%.

Boala cronică de care suferă a condamnat-o pe Marieke la o viață plină de dizabilități.

Eutanasia

Vervoort știa ce avea să i se întâmple de când era foarte tânără. După primirea diagnosticului, femeia recunoaște că s-a gândit la sinucidere.

Însă în acele momente, s-a întâmplat ceva care a făcut-o să se răzgândească. Medicii i-au spus că, pentru a-și îmbunătăți calitatea vieții, este important să rămână activă. Sportul înseamnă luptă și supraviețuire. I-a plăcut mult această idee și a găsit în ea un motiv puternic pentru a continua să trăiască.

Marieke a început să joace baschet în scaunul cu rotile, iar apoi s-a apucat de scufundări și înot. Adevărata pasiune și-a descoperit-o atunci când a participat la triatlon unde a luat premiul întâi și a câștigat recunoaștere internațională.

În 2006, a devenit campioană la para-triatlon, titlu pe care l-a menținut doi ani la rând.

În 2008, Marieke nu a mai putut să participe la triatlon din cauza bolii sale, care evolua treptat. Viața sa nu mai era la fel. Totuși, compatrioții săi au contactat-o și au rugat-o să-și spună povestea, lucru pe care l-a făcut într-o emisiune televizată.

Ultima cursă pentru sportiva paralimpică Marieke Vervoort

Marieke a publicat apoi o carte intitulată Sport pentru viață. În același timp, sportiva își pregătea și documentele pentru sinucidere asistată.

Corpul său nu mai era capabil să practice sporturile care o pasionau și știa că, în câțiva ani, ochii și întregul său organism vor ceda complet.

Nu a sosit clipa încă pentru sportiva paralimpică Marieke Vervoort, dar într-o zi va veni

De când a renunțat la triatlon, Marieke a început să se dedice unui sport numit blokarting sau iahting pe uscat. Iahtingul pe uscat este un sport care constă într-o cursă cu ajutorul unui vehicul cu vele, propulsat de vânt. În 2011, Marieke s-a situat pe locul doi la blokarting. 

Te-ar putea interesa și: 

Mbah Gotho, bărbatul de 145 de ani

Ulterior, a descoperit o nouă platformă: sporturile în scaunul cu rotile. După ce a fost inclusă în categoria T-2, sportiva paralimpică Marieke Vervoort a bătut toate recordurile la campionatele europene.

  • Succesul său la Jocurile Olimpice din Londra din 2012 au impulsionat-o și mai tare. Femeia a continuat să aibă motive pentru a trăi, în ciuda durerilor chinuitoare din fiecare zi.
  • Durerile pe care le suportă sunt atât de intense, încât nu poate dormi decât pe perioade scurte de 10 minute. 
  • În fiecare zi, crizele epileptice sunt, la rândul lor, din în ce în ce mai accentuate. Sportiva știe că sfârșitul ei este aproape, însă până atunci are de gând să se bucure de viață cât poate de mult.
Sportiva paralimpică Marieke Vervoort în scaun cu rotile

Când va orbi de tot, când viața ei va fi doar durere și paralizie, când propriul ei corp nu-i va mai aparține, Marieke își va lua adio de la toată lumea. Eutanasia nu este o înfrângere, ci o odihnă pentru oamenii curajoși. 

Sportiva paralimpică Marieke Vervoort și-a planificat deja ceremonia de înmormântare. Cenușa ei va fi aruncată în marea din jurul insulei Lanzarote, din Arhipelagul Insulelor Canare. Așa îi va privi și ea pe toți din locul său de odihnă, în care domnește pacea și în care nu mai există durere și suferință.

  • D’olimpio, J. T. (1995). Physician-Assisted Suicide. JAMA: The Journal of the American Medical Association. https://doi.org/10.1001/jama.1995.03530240020026
  • Golden, M., & Zoanni, T. (2010). Killing us softly: the dangers of legalizing assisted suicide. Disability and Health Journal. https://doi.org/10.1016/j.dhjo.2009.08.006
  • Tooley, M. (2007). Euthanasia and Assisted Suicide. In A Companion to Applied Ethics. https://doi.org/10.1002/9780470996621.ch24