Puterea unei mângâieri sincere
Puterea unei mângâieri este mai mare decât a unui gest, este mai mult decât o atingere. O mângâiere reprezintă un limbaj în sine, oferindu-ți o senzație de bunăstare fizică și emoțională. Mai simplu spus: o mângâiere îți hrănește sufletul.
Unele persoane nu au acest obicei, iar altora le este teamă. Dar deși pare surprinzător, atât neputința, cât și refuzul de a adânci comunicarea emoțională poate provoca multă suferință celor din jur și poate crea un gol în viața ta.
Orice om are nevoie în fiecare zi de o mângâiere. Ee este ca respirația – întărește legătura dintre tine și persoanele dragi, făcându-te să te simți important în viețile lor. Tocmai de aceea vrem să vorbim mai mult despre acest subiect.
Puterea unei mângâieri asupra bunăstării emoționale
Fiecare ființă de pe fața pământului are nevoie de contact fizic pentru a simți că aparține grupului sau familiei.
Dacă ai animale de companie acasă, ai observat probabil cât de recunoscătoare sunt acestea pentru atingerile oferite. Ele nu caută aceste mângâieri doar ca o recompensă, ci ca o modalitate de a stabili o legătură cu tine.
Te-ar putea interesa și:
Atât oamenii, cât și animalele au nevoie de această legătură pentru a obține un sentiment de siguranță și putere. Această confirmă și apartenența la grupul pe care îl consideră important.
Să analizăm situația mai în amănunt!
Mângâierile îți oferă recunoaștere
Nevoia de recunoaștere nu este egoistă, ci pur umană. Deși este important să ai stimă de sine și să te iubești pe tine însuți, nu poți ignora faptul că ești o ființă socială.
Prin urmare, nevoia de recunoaștere este una fundamentală.
- Când vine pe lume, orice copil are nevoie de aceste legături și de formarea unor atașamente inițiale bazate pe recunoaștere.
- Mângâierile, îmbrățișările și sărutările stimulează dezvoltarea țesuturilor cerebrale la bebeluși: aceștia sunt stimuli cu încărcătură emoțională care oferă un sentiment de siguranță și bunăstare.
- Orice emoție pozitivă hrănește fericirea.
- Ca adult, mângâierile continuă să fie o parte importantă a relației cu partenerul și copiii.
- Dacă într-un cuplu, cei doi parteneri nu se ating, nu caută un contact fizic în afara dormitorului, ei pot avea probleme serioase în viitor.
Fiecare persoană simte nevoia de a fi luată în brațe și mângâiată fără un motiv anume.
Puterea unei mângâieri este mai mare decât a unei vorbe
Uneori nu este suficient ca o persoană să-ți spună că te înțelege, că te sprijină, că este alături de tine. Câteodată relațiile cad în rutină, iar membrii cuplului se simt distanțați unul de celălalt sau, și mai rău, consideră că sentimentele sunt de la sine înțelese.
- Afecțiunea dintre parteneri sau dintre părinți și copii nu trebuie niciodată să fie de la sine înțeleasă. Din contră, ea trebuie dovedită în fiecare zi și mai ales în momentele dificile.
- Când avem greutăți, cuvintele nu sunt întotdeauna eficiente. O mângâiere este mult mai valoroasă – aceste indicii mărunte, nonverbale au un impact emoțional mult mai mare.
- Vorbe precum „îmi pare rău”, „iartă-mă” sau „sunt aici oricând ai nevoie de mine” pot fi însoțite și de o îmbrățișare sinceră sau de o privire complice. Acestea întăresc confortul, dragostea și sprijinul pe care le oferi.
Tipuri de mângâieri
Psihologii susțin că există atingeri pozitive și negative.
- Există mângâieri în absența contactului fizic: un compliment, o laudă și cuvântul potrivit la momentul potrivit pot avea același impact ca o atingere.
- Atingerile negative derivă dintr-un comportament toxic.
- A te adresa unei persoane pe un ton disprețuitor sau sarcastic, a o ignora sau a o umili în public reprezintă gesturi care, la nivel psihologic, intră în categoria „atingerilor negative” care atacă stima de sine a individului vizat.
- În plus, puterea unei mângâieri poate provoca emoții pozitive sau negative. În loc să ofere un sentiment de siguranță, anumite atingeri transmit răceală sau o afecțiune falsă care poate fi la fel de dureroasă.
- O mângâiere adevărată trebuie să fie sinceră și curată, lucru resimțit și de cel care o oferă, dar și de cel care o primește.
Te-ar putea interesa și:
O mângâiere condiționată se referă la situațiile în care o persoană își demonstrează afecțiunea printr-o atingere deoarece așteaptă să primească ceva în schimb. O mângâiere necondiționată este oferită liber, fără a aștepta ceva în schimb. Este un gest sincer de recunoaștere și afecțiune.
Specialiștii în probleme emoționale susțin că noi, oamenii, avem nevoie de acest tip de limbaj pentru bunăstarea noastră fizică și psihică. Este important să ne amintim totuși că aceste gesturi sunt valoroase doar dacă sunt făcute de persoana potrivită la momentul potrivit.
Puterea unei mângâieri afectuoase, primită atunci când te aștepți mai puțin, este remarcabilă. Aceasta te poate liniști și poate întări legăturile cu oamenii dragi.
Toate sursele citate au fost revizuite în profunzime de către echipa noastră pentru a asigura calitatea, fiabilitatea, actualitatea și valabilitatea lor. Bibliografia acestui articol a fost considerată fiabilă și precisă din punct de vedere academic sau ştiinţific.
- Fryers, T., & Brugha, T. (2013). Childhood Determinants of Adult Psychiatric Disorder. Clinical Practice & Epidemiology in Mental Health, 9(1), 1–50. https://doi.org/10.2174/1745017901309010001
- Maselko, J., Kubzansky, L., Lipsitt, L., & Buka, S. L. (2010). Mother’s affection at 8 months predicts emotional distress in adulthood. Journal of Epidemiology & Community Health, 65(7), 621–625. https://doi.org/10.1136/jech.2009.097873; texto completo
- Polcari, A., Rabi, K., Bolger, E., & Teicher, M. H. (2014). Parental verbal affection and verbal aggression in childhood differentially influence psychiatric symptoms and wellbeing in young adulthood. Child Abuse & Neglect, 38(1), 91–102. https://doi.org/10.1016/j.chiabu.2013.10.003; texto completo
- South, S. C., & Jarnecke, A. M. (2015). Genetic and Environmental Influences on Adult Mental Health: Evidence for Gene-Environment Interplay as a Function of Maternal and Paternal Discipline and Affection. Behavior Genetics, 45(4), 438–450. https://doi.org/10.1007/s10519-015-9716-8; texto completo