10 cauze ale mâncărimii picioarelor și ce trebuie făcut
 

10 cauze ale mâncărimii picioarelor și ce trebuie făcut

Mâncărimea la nivelul picioarelor este o problemă frecventă la pacienții în vârstă. Prin urmare, trebuie să știți ce să faceți când apare.
10 cauze ale mâncărimii picioarelor și ce trebuie făcut

Ultima actualizare: 13 Iunie, 2022

Mâncărimea reprezintă o problemă frecventă și deranjantă la adulții în vârstă. Motivele pentru care apare sunt diverse. Deși poate fi o tulburare benignă și ușor de gestionat, uneori ascunde ceva mai grav care necesită îngrijire medicală. Din acest motiv, este necesar să cunoașteți principalele cauze ale mâncărimii picioarelor.

Senzația neplăcută de mâncărime duce la scărpinarea constantă a pielii, care poate provoca cicatrici și infecții. Mâncărimea sau pruritul afectează calitatea vieții, concentrarea, productivitatea și chiar somnul.

10 cauze ale mâncărimii picioarelor și ce trebuie făcut

1. Uscarea pielii

În dermatologie, pielea uscată este cunoscută sub numele de xeroză. Este o afecțiune în care cel mai superficial strat al pielii (epiderma) are de suferit, scăzându-i gradul de hidratare.

Deși cauzele sunt multiple, ele presupun o alterare a componentelor protectoare ale umidității pielii, conferindu-i un aspect aspru, crăpat și solzos. În final, rezultă mâncărimi continue și intense.

Există diverși factori care predispun la apariția xerozei. Funcția de barieră este afectată, ceea ce permite o pierdere mai mare de apă prin piele.

Pielea uscată este principala cauză a mâncărimii picioarelor la adulții în vârstă, dar poate apărea la orice vârstă.

Ce puteți face pentru a scăpa de pielea uscată?

Pentru a reduce mâncărimile picioarelor cauzate de xeroză, hidratați pielea. Îmbunătățirea dietei este esențială.

În plus, se recomandă ca dușurile să fie de scurtă durată, folosind apă caldă și săpunuri blânde. Aplicarea loțiunilor hidratante după baie este utilă, mai ales pe pielea umedă.

În cazul în care recomandările anterioare nu funcționează, se poate recurge la un tratament topic. Acesta trebuie să conțină principalele substanțe implicate în menținerea gradului de hidratare a pielii, printre care se numără și lipidele.

De asemenea, glicerolul poate fi util în gestionarea mâncărimii. Recurgerea la steroizi ar trebui să fie ultima soluție, deoarece utilizarea lor prelungită provoacă atrofia pielii.

2. Dermatita de contact

Alte cauze comune ale mâncărimii picioarelor sunt dermatita de contact și eczema. Expunerea pielii la substanțe chimice sau la un agent fizic iritant poate duce la apariția unei leziuni cutanate.

Pe lângă mâncărime, zona afectată devine roșie și pot apărea chiar și vezicule, exsudație și cruste, care sunt dureroase.

Cum tratăm mâncărimea picioarelor cauzată de dermatita de contact?

Principala cale de ameliorare a mâncărimii picioarelor este evitarea expunerii la agentul iritant. Cu toate acestea, este necesară îmbunătățirea stării pielii, al cărei tratament depinde de tipul de leziune.

Se recomandă aplicarea de unguente care servesc drept barieră. Utilizarea steroizilor topici timp de câteva zile ajută la reducerea procesului inflamator de bază.

3. Înțepăturile de insecte

O cauza frecventa a mâncărimii este acțiunea insectelor, a căror mușcătură declanșează un proces inflamator local.

Tratamentul constă în aplicarea de comprese reci și loțiuni calmante. Cu toate acestea, prevenirea este foarte utilă. În ceea ce privește utilizarea repelenților, aplicarea lor zilnică nu este recomandată, dar trebuie folosite la plimbări în aer liber și în excursii în regiunile cu risc de transmitere a bolilor prin mușcăturile de țânțari.

Mușcăturile de țânțari sunt cauze ale mâncărimii picioarelor

4. Infecțiile

Când apare o leziune a pielii, bariera protectoare se pierde, permițând intrarea microorganismelor capabile să provoace infecții. Din acest motiv, rănile pielii trebuie păstrate curate, oricât de inofensive ar părea.

Deși infecțiile bacteriene pot provoca mâncărime, principalii agenți cauzali sunt ciupercile, virusurile și unii paraziți.

Ciuperca piciorului

Micozele superficiale sunt o altă cauză frecventă a mâncărimii. Leziunile sunt formă de inele. Acestea au margini solzoase și cruste, deși centrul are caracteristicile pielii sănătoase din jur. Tratamentul acestor infecții necesită utilizarea de antifungice.

Larva migrans

Această infestare parazitară se produce atunci când un nematod intră în piele și migrează prin ea, provocând leziuni liniare cu un traseu serpentin, care progresează zi de zi.

Este frecventă în zonele tropicale, fiind o cauză rară de mâncărime la nivelul membrelor inferioare. Deși tinde să dispară de la sine, senzația deranjantă face necesară utilizarea unui tratament topic.

5. Tulburările de circulație a sângelui

Problemele de circulație sunt foarte frecvente la populația în vârstă. Unul dintre simptomele care apar atunci când există un anumit grad de insuficiență venoasă este mâncărimea la nivelul membrelor inferioare.

Modificarea stilului de viață este considerată o acțiune utilă în prevenirea acestor afecțiuni, printre care se numără exercițiile fizice frecvente și renunțarea la fumat. Cu toate acestea, atunci când există deja manifestări clinice, este necesar să mergeți la medic.

6. Diabetul

Nivelurile ridicate de glucoză în sânge duc la leziuni ale nervilor periferici, adică la neuropatie diabetică. Afectarea fibrelor simpatice duce la absența transpirației la nivelul membrelor inferioare, generând un dezechilibru în reglarea hidratării pielii. Pe lângă mâncărime, pacientul observă o senzație de răceală și arsură.

Corectarea nivelului de glucoză din sânge este principalul obiectiv terapeutic.

7. Problemele renale

În mod similar, pruritul este cel mai frecvent simptom cutanat la pacienții cu insuficiență renală și la cei supuși hemodializei. Originea mâncării este încă incertă, ceea ce face ca tratamentul să fie dificil de stabilit.

Printre medicamentele cu eficiență mai mare se numără neuromodulatorii, precum pregabalinul și gabapentina. Totuși, aceste medicamente sunt dificil de utilizat.

8. Alte tulburări

Există și alte cauze ale mâncărimii care afectează membrele inferioare. Unele dintre acestea includ următoarele:

  • Obezitate
  • Hipertiroidism
  • Origine psihogenă
  • Amiloidoză lichenoidă
  • Efectele adverse ale medicamentelor

 

Femeie cu mâncărime la picioare
Îmbătrânirea slăbește funcția de barieră a pielii, ceea ce favorizează apariția mâncărimii.

9. Limfom cutanat cu celule B

În limfoamele cutanate are loc un proces proliferativ al limfocitelor care afectează pielea, deși poate compromite uneori și alte zone ale corpului. Unul dintre aceste neoplasme apare pe picior, unde se observă o masă roșiatică sau violetă.

La unii pacienți, prezența acestui nodul nu produce niciun simptom, dar la alții poate fi însoțită de mâncărime. Evaluarea medicală ar trebui să fie o prioritate.

10. Cancerul

Mâncărimea poate fi manifestarea prezenței cancerului într-o altă locație decât pielea. Vorbim despre un sindrom paraneoplazic, în care masa tumorală nu este direct legată de simptomele în cauză.

Mâncărimea inexplicabilă a picioarelor poate fi expresia precoce a limfomului Hodgkin. Acesta este motivul pentru care pacientul cu mâncărime trebuie evaluat cu atenție, mai ales dacă simptomul nu este recent. În plus, căutarea altor manifestări clinice este foarte utilă pentru a ghida diagnosticul.

S-ar putea să te intereseze...
8 cauze ale durerii de sân la bărbați
Doza de Sănătate
Citește pe Doza de Sănătate
8 cauze ale durerii de sân la bărbați

Durerea de sân la bărbați poate ascunde uneori afecțiuni grave. Descoperă acum principalele cauze ale durerii de sân la bărbați!



  • Barco, D.; Giménez, A.; Xerosis: una Disfunción de la Barrera Epidérmica; Actas Dermosifiliográficas; 99: 671 – 682; 2008.
  • Valderrama, S.; Morales, A.; López, J.; Dermatitis por Contacto; Asociación Española de Pediatría; 2019.
  • Piñeiro, R.; Carabaño, I.; Manejo Práctico de las Picaduras de Insecto en Atención Primaria; Revista Pediátrica de Atención Primaria; 17: 159 – 166; 2015.
  • Gubelin, W.; De la Parra, R.; Giesen, L.; Micosis Superficiales; Revista Médica Clínica Las Condes; 22 (6): 804 – 812; 2011.
  • Varela, C.; Varela, M.; Pascual, M.; Larva Migrans Cutánea: Diagnóstico de Sospecha y Tratamiento en Atención Primaria; Medifam; 12 (10); 2002.
  • Aguilar, L.; Trastornos Circulatorios de las Extremidades Inferiores (I). Clasificación, Epidemiología, Fisiopatología, Clínica y Complicaciones; Offarm; 22 (9): 94 – 104; 2003.
  • Morales, B.; Prurito y Diabetes: Pensar en un Mal Control de la Glucemia y la Posibilidad de Fallo Renal Secundario; Más Dermatología; 37: 19 – 21; 2022.
  • Lebrun-Vignes, B., and O. Chosidow. “Corticoterapia local cutánea.” EMC-Pediatría 42.2 (2007): 1-9.
  • Zeballos, P.; Garrido, A.; Blasco, P.; Lafuente, E.; Pinós, P.; Manifestaciones Cutáneas de la Diabetes; Medicina Integral; 38 (1); 36 – 42; 2001.
  • Perea, María Elena Cárdenas, et al. “Larva migrans cutánea.” Dermatología Revista Mexicana 57.5 (2013): 398-400.
  • Tercedor, J.; López, B.; Ródenas, J.; Prurito Urémico; Actas Dermosifiliográficas; 89 (10): 507 – 513; 1998.
  • De Luca, D.; Enz, P.; Galimberti, R.; Pápulas Pruriginosas en las Piernas: Revista Hospital Italiano de Buenos Aires; 30 (1); 2010.
  • Buenaventura, M.; Borrego, L.; Linfoma Primario Cutáneo B de Célula Grande Difuso Tipo Piernas Según la Nueva Clasificación de la OMS-EORTC. Dos Casos; Actas Dermosifiliográficas; 96 (9): 607 – 611; 2005.
  • Castillo, Luis del, Daniel Quezada, and Carlos De Bernard. “Prurito y urticaria como manifestación cutanea del hipertiroidismo y de interes para el dermatologo y el internista.” Arch. argent. dermatol (1985): 35-8.
  • Solórzano, A.; Ronderos, M.; Prurito. Parte I. Fisiopatología y Enfermedades Asociadas. Revista CES Medicina; 26 (2); 2012.
  • Barete, S.; Ayoub, N.; Francés, C.; Chosidow, O.; Dermatosis Paraneoplásicas; Elsevier SAS; E-2-0722; 2004.