Ce să faci când copiii preferă un părinte?
Pentru adulți, faptul că un copil își exprimă o predilecție față de unul dintre părinții săi este adesea o lovitură grea. Părinții se pot simți izolați. Mamele pot simți că este o nedreptate sau o trădare ca micuțul lor să stea mai mult cu tatăl. În orice caz, înainte de a o lua personal și de a acționa într-un mod care poate fi dăunător, este important să înțelegem de ce copiii preferă mai mult un anumit părinte.
Este important de știut că, în majoritatea situațiilor, aceasta este o etapă tranzitorie. Această preferință se poate schimba. Nu faci nimic greșit. Pur și simplu mintea și emoțiile copilului evoluează și se poate identifica mai mult cu unul dintre părinți. Să vedem de ce!
Copiii preferă mai mult un părinte în funcție de etape
În primele câteva luni și ani, este normal ca mama să se situeze pe primul loc în ierarhia de atașament a copilului. Ea l-a purtat în pântece, împărtășește legătura alăptării (în unele cazuri) și este adesea cea care are grijă de el.
Preferința față de ea poate fi crescută în primele 7-8 luni ale bebelușului. În acest stadiu apare așa-numita anxietate de separare.
Bebelușul începe să înțeleagă că există o relație între el și mama lui și se teme că, dacă o pierde din câmpul vizual, aceasta va înceta să mai existe sau nu se va mai întoarce niciodată. Din acest motiv, el poate reacționa violent dacă mama pleacă, chiar dacă tatăl este în preajmă. Această atitudine se poate simți ca o respingere pentru celălalt părinte, dar este o etapă care se va rezolva de la sine.
Pe de altă parte, în jurul vârstei de 2-3 ani, pot apărea preferințele foarte puternice. În această etapă, copilul începe să-și forțeze identitatea și să-și revendice individualitatea.
În acest proces, își va exprima gusturile, preferințele și opiniile. Va dori să petreacă mai mult timp cu tata sau cu mama și o va arăta clar, putând să-l rănească pe cel care nu este ales. Cu toate acestea, nu este un indiciu că ceva nu este în regulă. Dimpotrivă. Este o dovadă sănătoasă a maturizării celui mic.
De fapt, este posibil ca preferința pentru tată să crească, deoarece despărțirea de îngrijitorul principal și concentrarea asupra celorlalți îl ajută să se deschidă către lume.
De ce copiii preferă mai mult un părinte?
Când această preferință este foarte puternică și se menține în timp, există diferiți factori ce pot influența alegerea.
Afinitate și personalitate
Pe măsură ce copilul crește, afinitatea față de unul dintre părinți devine mai accentuată. Fiecare copil și fiecare adult au propriul temperament și personalitate; unele se potrivesc mai bine decât altele.
Acest lucru nu înseamnă că micuțul simte mai multă dragoste pentru unul dintre părinți, ci mai degrabă că se pot înțelege mai bine și împărtășesc mai multe interese și trăsături de caracter.
De exemplu, un copil activ și intens emoțional se poate simți mai înțeles și reflectat într-un părinte care împărtășește aceste caracteristici decât într-unul care este foarte pasiv și nu foarte expresiv.
Stilul parental și de atașament
Nu putem uita că preferința nu este înnăscută, ci că se câștigă prin acțiuni zilnice și prin atașament. Tații și mamele care folosesc o educație democratică și respectuoasă, care oferă prezență, afecțiune și ascultare, generează o legătură sigură. Copiii se simt confortabil și iubiți și se bucură în mod natural de compania părinților.
Dimpotrivă, un stil educațional prea autoritar, critic sau rece, bazat pe țipete sau pedepse, poate genera copilului sentimente de respingere și ambivalență. Dacă părinții folosesc stiluri parentale diferite, acest lucru poate înclina balanța spre cel care oferă o calitate educațională și emoțională mai bună.
Dinamica familiei
Dinamica fiecărei familii poate accentua și predilecțiile celor mici. De exemplu, dacă mama petrece cea mai mare parte a timpului cu ei și tata ajunge noaptea acasă, întoarcerea sa poate deveni un eveniment, iar compania un cadou.
În plus, este posibil ca fiecare părinte să aibă roluri diferite. Acest lucru este incorect și provoacă inechități. Dacă unul se dedică stabilirii limitelor și disciplinei și se asigură că cei mici duc o viață sănătoasă, iar celălalt face doar concesii și se dedică răsfățului și distracției, e firesc ca cei mici să prefere această a doua figură.
Investiție emoțională și timp
Copiii percep ceea ce se întâmplă în jurul lor și își dau seama când părinții lor au grijă de ei și le acordă prioritate. Prin urmare, dacă nu petreci timp cu micuții tăi, dacă nu ai răbdarea să-i asculți, să-i cunoști și să te joci cu ei, ei vor simți acel gol și este posibil să opteze pentru celălalt părinte.
Ce să faci când copiii preferă un anumit părinte?
Să simți că cel mic îl preferă pe celălalt părinte poate fi greu și dureros. Prin urmare, îți propunem câteva sfaturi utile pentru a aborda această situație:
- Stabilește o legătură sigură de atașament cu copiii. Oferă-le afecțiune, atenție și ascultare. Petrece timp cu ei, interesează-te de gusturile și hobby-urile lor. Fă-i să se simtă iubiți și acceptați. Acest lucru este esențial pentru ca preferința pentru un părinte sau altul să nu aibă la bază deficiențe emoționale.
- Înțelege etapele și procesele de dezvoltare prin care trec copiii. Acest lucru te va ajuta să înțelegi că nu este ceva personal sau permanent, ci un pas în dezvoltarea normală.
- Creează un front comun cu partenerul. Este important ca amândoi să fiți în mod egal responsabili de afecțiune și limite. Educația trebuie făcută în comun.
- Învață să-ți reglezi propriile emoții. Este normal ca preferința copiilor pentru celălalt părinte să te facă să te simți rău, dar nu trebuie să reacționezi prin respingere față de copiii tăi. Nu-ți retrage afecțiunea și nu încerca să-i cumperi sau să-i convingi să te aleagă. Respectând și acceptând preferințele și deciziile lor, le oferi securitate.
Pe scurt, aceasta este o situație care poate apărea în multe familii în momente diferite. Totuși, este sarcina părinților să înțeleagă ce se întâmplă și să nu reacționeze impulsiv.
Amintește-ți că, dacă investești timp și afecțiune în copiii tăi, dacă dai tot ce ai mai bun, nu ai de ce să te temi. Ei te iubesc, indiferent dacă uneori simt mai multă afinitate pentru celălalt părinte.
Toate sursele citate au fost revizuite în profunzime de către echipa noastră pentru a asigura calitatea, fiabilitatea, actualitatea și valabilitatea lor. Bibliografia acestui articol a fost considerată fiabilă și precisă din punct de vedere academic sau ştiinţific.
- Thomas, A., & Chess, S. (1985). Genesis and evolution of behavioral disorders: From infancy to early adult life. Annual Progress in Child Psychiatry & Child Development, 140–158.
- Sociedad española de psiquiatría y psicoterapia del niño y del adolescente. (s. f.). La función paterna. Disponible en: https://www.sepypna.com/documentos/libro_01_La-funcion-paterna.pdf
- Villanueva Suárez, C., & Sanz Rodríguez, L. J. (2009). Ansiedad de separación: delimitación conceptual, manifestaciones clínicas y estrategias de intervención. Pediatría Atención Primaria, 11(43), 457-469.