De ce nu ne amintim momentul nașterii?

· 17 septembrie 2015
Sunt amintirile noastre reale sau le-am construit pe baza a ceea ce ni s-a spus? Specialiștii susțin că nu ne amintim decât ceea ce putem exprima în cuvinte.

Te-ai întrebat cu siguranță de ce îți amintești copilăria, adolescența, dar nu îți amintești sub nicio formă momentul nașterii? De ce? Îți vom explica în continuare. 

1. Neurogeneza din primii ani de viață

Nașterea este, cu siguranță, un eveniment traumatizant. În momentul nașterii îți faci apariția în această lume cu ajutorul unor mâini ciudate care te scot din adăpostul confortabil al pântecului mamei. Nu mai există un loc la fel de sigur în care te simți atât de iubit.

Ajungi fără să știi de ce și cum într-o lume plină de lumină, de umbre și de sunete bizare. Fără îndoială simți o durere. Acesta este momentul în care plângi pentru prima dată. Pe lângă durere, oare ce mai simți în acele momente? Frică? Entuziasm? Curiozitate? Nu avem de unde să știm, întrucât acestea sunt întrebări și răspunsuri pe care nimeni – sau aproape nimeni – nu și le amintește. 

Acest lucru se întâmplă ca urmare a unui proces numit neurogeneză. Este un termen complicat care descrie un proces fascinant. Înainte de naștere și cu câteva zile după are loc dezvoltarea neurologică. Neuronii se suprapun într-un proces energic și intens. Acest fapt poate părea surprinzător, deoarece probabil nu înțelegi cum e posibil să uiți așa ceva. Memoria și abilitățile cognitive nu sunt asociate cu neuronii? Un număr mai mare de neuroni nu echivalează cu o memorie mai bună?

copii-responsabili momentul nașterii

Acest lucru nu este valabil și în cazul bebelușilor nou-născuți sau în primele luni de viață. Amintirile nu se păstrează deoarece neurogeneza este un proces foarte intens; unele structuri se suprapun peste altele, iar amintirile se pierd deoarece apar noi neuroni. Ca urmare a acestei dezvoltări permanente, memoria nu este foarte stabilă în momentul nașterii. Stabilizarea sa va avea loc abia după cinci sau șase luni. Neuronii noi vor continua să apară, dar procesul nu va mai fi la fel de intens.

Memoria devine stabilă, iar amintirile persistă. După 6 sau 7 ani, acțiunea este inversată, iar unii neuroni încep să dispară. Din acest motiv, cea mai intensă perioadă de dezvoltare pentru un copil este între vârstele de 1 și 5 ani. Copiii sunt ca niște „bureți” care absorb toate informațiile, fiind capabili de a învăța mai multe limbi în același timp. Cu toate acestea, nu vor reuși să-și amintească primele zile din viață.

2. Importanța limbajului și a memoriei

Copil-care-invata-sa-vorbeasca

Potrivit opiniei psihologilor și a medicilor, nu ne putem aminti decât ceea ce putem exprima în cuvinte. Poți să faci un mic test pentru a verifica această teorie, dacă te gândești la prima ta amintire. E posibil să fie o senzație, un miros, chiar și o scenă: tu în brațele mamei, o plimbare în parc…

Până în acel moment ai învățat cu siguranță să vorbești. S-au realizat multe experimente pe baza acestui principiu, dovedindu-se că, de fapt, este mai ușor să-ți amintești lucruri pe care le poți explica în cuvinte. Creierul organizează și stochează mai bine informațiile în hipocampus, o structură cerebrală asociată memoriei. Numai o amintire importantă poate fi evocată prin cuvinte întrucât limbajul este strâns legat de memorie. 

Prin urmare, este foarte greu să-ți amintești momente de o așa mare intensitate cum este momentul nașterii dacă nu dispui de cuvintele necesare pentru a o descrie. Totuși, există persoane care își amintesc mici fragmente sau senzații din momentul nașterii… Te numeri și tu printre ele? Ne-am bucura să aflăm.