Jiddu Krishnamurti: important filosof indian și contribuțiile sale

Jiddu Krishnamurti a fost un lider spiritual al secolului al XX-lea care ne-a învățat valoarea autocunoașterii, golul mintal și detașarea de dogme.

Jiddu Krishnamurti a fost un vorbitor, scriitor și filosof spiritual indian-american care a abordat subiecte precum revoluția mintală, natura minții, relațiile umane, scopul meditației și golul mintal ca mijloc de a aduce schimbări pozitive atât la nivel individual, cât şi în societate.

El dorea să apere eliberarea deplină a omului și a lumii prin autocunoaștere și detașare de dogme, religii, caste și poziții politice. În continuare, vom detalia contribuțiile pe care le-a adus gândirii filosofice a secolului al XX-lea.

Biografia lui Jiddu Krishnamurti

Jiddu Krishnamurti s-a născut pe 11 mai 1895 în orașul Madanapelle, actualul stat modern Andhra Pradesh, în sudul Indiei coloniale. A fost al optulea dintre unsprezece frați (doar 6 au ajuns la maturitate).

Tatăl său era Jiddu Narayaniah și lucra ca funcționar public în administrația britanică, iar mama lui era Sanjeevamma, o femeie care pretindea că are viziuni și capacitatea de a vedea aura oamenilor.

Jiddu Krishnamurti o aprecia foarte mult pe mama lui, așa că moartea ei – când el avea doar 10 ani – a reprezentat o lovitură dură. Cu toate acestea, credința că mama lui s-a întâlnit cu spiritele l-a ajutat să facă față pierderii și să simtă că, într-un fel, ea este încă cu el.

Krishnamurti a fost un copil sensibil și bolnav. Cei care l-au cunoscut au afirmat că era și „leneș și visător”. De fapt, în copilărie nu a excelat niciodată la studii, iar profesorii săi considerau că are dizabilități intelectuale.

„Profesorul lumii” și Societatea Teozofică

La sfârșitul anului 1907, capul familiei, Jiddu Narayaniah, s-a retras din atribuțiile sale administrative. Acest fapt, împreună cu resursele limitate de care dispunea, l-au obligat să caute un loc de muncă la sediul Societății Teozofice situat în orașul Adyar.

Directorul entității, Annie Besant, decide să-i dea un loc de muncă ca asistent al „secretarului secției ezoterice” după 2 ani de insistențe ale bărbatului. Prin urmare, în ianuarie 1909, Jiddu Narianiah s-a mutat împreună cu patru copii într-o cabană mică în afara complexului societății.

În aprilie 1909, Charles Webster Leadbeater, un membru influent al Societății Teozofice, l-a întâlnit pe Krishnamurti la râul Adyar și a fost uimit de „cea mai puternică aură pe care o văzuse vreodată, fără nicio părticică de egoism”.

Leadbeater s-a convins că băiatul va deveni un profesor spiritual și un mare orator. El credea și că Jiddu Krishnamurti nu era nici mai mult, nici mai puțin decât „vehicul pentru Domnul Maitreya”, o entitate spirituală avansată care apare periodic pe Pământ ca profesor mondial pentru a ghida evoluția umanității.

Convinsă de afirmațiile lui Leadbeater, Annie Besant a reușit să-i ia pe Jiddu Krishnamurti și pe fratele său mai mic Nitya (considerat ghidul său spiritual) din casa părintească și să-i ducă la sediul Societății Teozofice.

Frații au fost crescuți și educați sub tutela lui Besant și Leadbeater. Mai târziu, în 1911, au călătorit în Anglia unde au stat 1 ani, continuându-și studiile și ducând o viață ostentativă.

Trezirea spirituală a lui Jiddu Krishnamurti

În 1912, Jiddu Krishnamurti a călătorit împreună cu fratele său Nitya în California, Statele Unite, unde și-a stabilit reședința, considerând că clima locului era cea mai potrivită pentru sănătatea fratelui său, care suferea de tuberculoză.

Tânărul Krishnamurti a început să experimenteze o trezire spirituală, pe care el însuși a botezat-o „procesul”— caracterizat prin episoade de durere fizică intensă, pierderea cunoștinței și viziuni care l-au dus în pădurea indiană cu ființe puternice (inclusiv Buddha, Maitreya și maeștri ai ierarhiei oculte).

Aceste simptome au apărut și dispărut periodic. Când au dispărut, Krishnamurti a rămas cu o sensibilitate sporită. Nitya a afirmat că a fost evidentă golirea conștiinței fratelui său.

Ca viitor profesor al lumii, Krishnamurti a continuat să călătorească în diferite țări legate de convențiile Societății Teosofice. De fapt, când experiențele sale au fost făcute publice, s-a iscat furie printre adepții teosofiei.

Filosoful a fost însoțit de fratele său. Cu toate acestea, la 13 noiembrie 1925, în mijlocul unei furtuni, a avut loc decesul lui Nitya. Krishnamurti a fost devastat; plângea după fratele său, care fusese singura lui familie și tovarășul credincios după ce fusese despărțit de tatăl său.

Ruperea de Societatea Teosofică

Experiențele sale recente de trezire spirituală, adăugate la moartea fratelui său, îl fac pe Jiddu Krishnamurti să se distanțeze de Societatea Teosofică. În discuțiile sale au apărut concepte noi, împreună cu un vocabular în evoluție care a fost eliberat progresiv de terminologia teosofică.

Noua sa direcție a atins apogeul în 1929, când a respins încercările lui Leadbeater și Besant de a continua Ordinul Stelei (o organizație care fusese înființată în 1911 pentru a-l sprijini pe Krishnamurti ca viitor Mesia).

Argumentul lui a fost faptul că adevărul nu are o direcție definită, așa că nicio religie sau sectă nu ne poate călăuzi către el. În felul acesta, cel care fusese considerat până atunci „Stăpânul lumii” a proclamat faptul că nu vrea adepți, ci libertate. El a menționat că, pentru a fi cu adevărat liber, nimeni nu poate rămâne blocat într-o credință fixă.

După ruptura de Societatea Teosofică, Jiddu Krishnamurti a susținut că nu este asociat cu nicio naționalitate, castă, religie sau filosofie și și-a petrecut restul vieții călătorind prin lume.

A susținut conferințe pe cinci continente și a creat fundații în America, India, Spania, Marea Britanie și altele pentru a-și răspândi idealurile și a oferi educație.

Deces și contribuții

La vârsta de 90 de ani, a ținut prelegeri la ONU despre pace și conștiință. În 1984, a primit medalia ONU pentru pace. Jiddu Krishnamurti a murit pe 17 februarie 1986 din cauza cancerului pancreatic.

Astăzi, susținătorii săi continuă să lucreze prin fundații nonprofit din India, Marea Britanie și Statele Unite. De asemenea, ei supraveghează mai multe școli independente bazate pe opiniile lui Krishnamurti despre educație.

Moștenirea sa poate fi găsită în cărțile și videoclipurile sale, care sunt în mare parte discursuri și discuții în care Krishnamurti se concentrează pe încetarea activității mintale. El urmărea starea de gol și observație în care nu există nicio identificare.

În aceste stări, fără nicio acțiune de căutare, are loc înregistrarea evenimentelor cotidiene fără interferențe din partea minții. Acest lucru transformă complet ființa umană în relația sa cu sinele și cu orice altceva. Pentru ca acest lucru să se întâmple, orice mișcare a gândirii și orice proces de identificare trebuie să înceteze.

Gânduri finale

Jiddu Krishnamurti a fost un filosof spiritual care a vrut să elibereze lumea și omul de legăturile minții și dogme. Pentru acest mare gânditor, munca interioară este piesa fundamentală pentru a obține pacea și libertatea deplină.