Principalele tulburări ale globulelor albe și simptomele acestora
Globulele albe sau leucocitele sunt celule implicate în apărarea organismului împotriva agenților nocivi. În cadrul funcțiilor acestui grup de celule se remarcă medierea proceselor inflamatorii, al cărei scop principal este neutralizarea toxinelor. Care sunt principalele tulburări ale globulelor albe?
Există cinci tipuri de leucocite în sânge, care sunt clasificate în funcție de prezența sau absența granulelor în citoplasmă. Cele care au granule sunt cunoscute ca granulocite (neutrofile, eozinofile și bazofile). Leucocitele care nu au granule vizibile la microscop sunt monocitele și limfocitele.
Fiecare tip de globule albe are propriile sale funcții, fiind esențiale pentru sistemul imunitar. Din acest motiv, determinarea leucocitelor din sânge este foarte utilă.
Principalele tulburări ale globulelor albe
Leucocitoză
Valorile normale ale leucocitelor fluctuează între 5.000 și 11.000 de celule pe microlitru. Orice abatere a numărului de celule albe în sânge poate indica prezența unei anomalii. Când această valoare este peste limita superioară, apare leucocitoza.
Deoarece fiecare tip de celulă are funcții specifice, numărul total de celule albe din sânge poate să nu ofere prea multe informații. Din acest motiv, se determină formula leucocitară, raportându-se procentul reprezentat de fiecare tip de celule din probă.
Descoperiți: 10 simptome ale leucemiei care nu trebuie ignorate
Neutrofilie
Creșterea numărului de neutrofile peste 7.500 de celule pe mililitru se numește neutrofilie. Există circumstanțe în care nivelul acestor leucocite este crescut fără a exista o patologie; este cazul perioadei neonatale și al ultimului trimestru de sarcină.
Totuși, aceste valori sunt stabilite și trebuie întotdeauna corelate cu starea clinică a pacientului.
Cele mai frecvente cauze ale neutrofiliei sunt infecțiile bacteriene, dar nivelul poate fi crescut și în procesele inflamatorii, consum de tutun și stres fizic sau emoțional. În mod similar, celulele imature pot fi raportate diferenţial. Această particularitate se numește abatere la stânga.
Alte cauze mai puțin frecvente ale neutrofiliei includ următoarele:
- Utilizarea medicamentelor: adrenalină, glucocorticoizi, heparină, litiu
- Tulburări metabolice: gută, acidoză, hipertiroidie
- Necroză tisulară: infarct miocardic, arsuri, gangrenă
- Boli autoimune
- Sindrom Down
- Neoplasme
Simptomele depind de cauza de bază, deoarece nu există o relație directă între neutrofilie și apariția unor manifestări clinice specifice.
Limfocitoză
Prezența unui număr crescut de limfocite se numește limfocitoză. Cauza principală a acestei modificări a globulelor albe este infecția virală.
Cu toate acestea, limfocitoza poate indica și procese de origine bacteriană, cum ar fi tusea convulsivă, bruceloza și sifilisul. În mod similar, tuberculoza și toxoplasmoza pot duce la creșterea numărului de limfocite.
Cu toate acestea, limfocitoza cronică necesită analize avansate, mai ales atunci când există suspiciunea clinică a unui proces limfoproliferativ. Este important să se analize posibilitatea prezenței limfadenopatiei. Analiza morfologică trebuie efectuată de hematolog.
Reacție leucemoidă
Leucocitoza extremă cu un număr de globule albe peste 50.000 pe mililitru constituie reacția leucemoidă. Această boală poate să semene cu unele forme de leucemie.
Prin urmare, trebuie să existe un diagnostic diferențial. Reacția leucemoidă este cauzată de infecții bacteriene grave și necroză tisulară. Prezența celulelor imature este des întâlnită.
Alte tulburări ale globulelor albe: creștere
O ușoară creștere a leucocitelor care reprezintă un procent mic din formula leucocitară poate fi trecută cu vederea. Cu toate acestea, orice modificare este importantă, deoarece poate indica o afecțiune de bază.
Eozinofilie
Când eozinofilele sunt crescute, vorbim de eozinofilie. Reacțiile alergice, astmul bronșic și infecțiile parazitare sunt cele mai frecvente cauze ale acestei modificări.
În general, simptomele depind de problema de bază. Prin urmare, ele vor regresa în urma tratamentului. Cu toate acestea, există neoplasme mieloide și limfoide asociate cu eozinofilia cronică.
Bazofilie
O tulburare rară a celulelor albe este bazofilia. Creșterea numărului de bazofile poate avea la bază reacții de hipersensibilitate și procese infecțioase sau inflamatorii.
Este important de menționat că, atunci când bazofilia este intensă, apar simptome legate de eliberarea histaminei, care este molecula din granulele acestor celule. Prin urmare, manifestările fizice pot include următoarele:
- Prurit
- Roșeață
- Hipotensiunea arterială
Prezența bazofiliei cronice indică un proces limfoproliferativ. Pacientul trebuie să meargă la specialist pentru a obține un diagnostic corect.
Monocitoză
Această creștere are la bază adesea procese inflamatorii cronice:
- Artrită reumatoidă
- Lupus eritematos sistemic
- Boala Crohn
- Colită ulcerativă
De asemenea, monocitoza poate evidenția o infecție intracelulară, cum ar fi malaria și leishmanioza. Neoplasmele hematice pot determina creșterea monocitelor.
Descoperiți: 10 simptome ale cancerului pe care mulți le ignoră
Alte tulburări ale globulelor albe: scădere
La cealaltă extremă se află scăderea numărului de globule albe, numită tehnic leucopenie. Acest nivel scăzut este secundar scăderii neutrofilelor, o afecțiune cunoscută sub numele de neutropenie.
Riscul principal este vulnerabilitatea mai mare a pacientului la infecții. Cu toate acestea, leucopenia poate fi cauzată și de o valoare scăzută a limfocitelor.
Neutropenie
Un număr scăzut de neutrofile este comun la anumite grupuri etnice, cum ar fi evreii, yemeniții și descendenții afro, fără a fi vorba despre o boală. La vârsta pediatrică, neutropenia este cauzată de procese infecțioase și modificări nutriționale, în timp ce la adulți este legată și de consumul de medicamente.
În plus, există afecțiuni congenitale în care numărul de neutrofile este scăzut din cauza mutațiilor specifice. Manifestările clinice includ infecții recurente care apar la o vârstă fragedă și afectează predominant gura și regiunea perianală.
Problemele de vindecare și hepatosplenomegalia (ficatul și splina mărite) sunt o altă constatare frecventă la acești pacienți.
Agranulocitoză
Există o afecțiune rară care apare rapid după administrarea medicamentelor, cunoscută sub numele de agranulocitoză. Deși cazurile sunt rare, este dificil să se stabilească o rată de incidență, deoarece aceasta depinde în mare măsură de factori individuali.
Afecțiunea este mai frecventă între 40 și 60 de ani, cu o anumită predominanță la femei.
Tabloul clinic implică o neutropenie extremă, cu simptome care includ febră, frisoane, stare de rău și dureri în gât. Examenul fizic evidențiază adesea leziuni ulcerative în gură, pe amigdale sau pe faringe, deși este posibil să apară și în regiunea genitală sau perianală.
Diagnosticul precoce permite oprirea administrării medicamentului care declanșează tulburarea și instituirea unui tratament cu antibiotice cu spectru larg. Acesta din urmă are rolul de a evita infecțiile bacteriene grave.
Limfocitopenie
Prezența unor valori scăzute ale limfocitelor este cunoscută sub denumirea de limfocitopenie. Este o constatare frecventă în procesele virale de severitate variabilă, dar poate apărea și în condiții de imunodeficiență, atât dobândită, cât și congenitală.
Medicamentele care suprimă sistemul imunitar pot duce la scăderea numărului de limfocite.
Alte tulburări ce implică globule albe scăzute
Eozinofilele și bazofilele pot avea valori scăzute în leucogramă, dar sunt adesea ignorate. Aceste modificări au la bază tratamente medicamentoase, deci nu au o importanță clinică deosebită.
Cu toate acestea, bazopenia poate însoți o tulburare endocrină. Monocitopenia este adesea asociată cu afecțiuni hematologice.
Toate sursele citate au fost revizuite în profunzime de către echipa noastră pentru a asigura calitatea, fiabilitatea, actualitatea și valabilitatea lor. Bibliografia acestui articol a fost considerată fiabilă și precisă din punct de vedere academic sau ştiinţific.
- Ackermann, F., Legrand, F., Schoindre, Y., & Kahn, J. E. (2012). Eosinofilia: etiología y enfoque diagnóstico en la práctica. EMC-Tratado de Medicina, 16(3), 1-6.
- Andrade, Fabricio Andrés Lasso, Diego Fernando Dorado, and Tomás Omar Zamora. “Leucocitosis con neutrofilia: más allá de la infección.” Medicina 40.3 (2018): 323-331.
- Domarus, A.; Farreras, P.; Rozman, C.; Cardelach, F.; Nicolás, J; Cervera, R.; Farreras Rozman. Medicina Interna; 19na Edición; Elsevier; 2020.
- Moraleda, J.; Pregrado de Hematología; Cuarta Edición; Sociedad Española de Hematología y Hematoterapia; 2017.
- Ulloa, B.; Tapia, M.; Toscano, C.; Pozo, C.; Fundamentos de Hematología, Editorial Edimec; 2017.
- Lichtman, M.; Kaushansky, K.; Kipps, T.; Prchal, J.; Levi, M.; Williams: Manual de Hematología; Mc Graw Hill Education; 2014.
- Lasso, F.; Dorado, D.; Zamora, T.; Leucocitosis con Neutrofilia: Más Allá de la Infección; Medicina; 40 (3): 323 – 331; 2018.
- García, F.; Melero, A.; Gómez, J.; Moraleda, J.; Protocolo Diagnóstico de las Linfocitosis Agudas y Crónicas; Medicine; 11 (21): 1317 – 1320; 2012.