Simptomele agranulocitozei și tipuri de tratament

Agranulocitoza poate cauza infecții frecvente, febră, frisoane și multe alte simptome nespecifice.

În articolul de azi, îți vom prezenta simptomele agranulocitozei și principalele tipuri de tratament pentru această boală.

Agranulocitoza este o boală hematologică rară și potențial gravă, care survine atunci când nivelul granulocitelor din sânge este prea scăzut. Această tulburare este numită și neutropenie sau granulocitopenie.

Conform celei mai populare definiții, putem spune că este vorba despre agranulocitoză dacă numărul neutrofilelor este mai mic de 1000-1500 de celule per milimetru cub de sânge. În mare, există trei tipuri de granulocite: neutrofile, eozinofile și bazofile.

Care sunt cauzele agranulocitozei?

Așa cum am menționat anterior, agranulocitoza are la bază scăderea numărului de neutrofile din sânge. Acest fenomen poate fi cauzat de următorii factori:

• Granulopoieza ineficientă: Implică o dereglare a procesului de creare a neutrofilelor, care are loc în măduva spinării. Așadar, orice boală a coloanei vertebrale poate cauza această problemă (de pildă, anemia aplastică sau leucemia).
• Utilizarea rapidă a neutrofilelor: Dacă acest proces se desfășoară mai repede decât capacitatea măduvei spinării de a produce noi neutrofile, crește riscul de declanșare a agranulocitozei. Neutrofilele sunt celulele responsabile de combaterea infecțiilor bacteriene.
• Distrugerea prematură a neutrofilelor: Poate fi cauzată de anumite medicamente (cum ar fi metamizolul), de radiații sau de diverse procese autoimune.

Putem identifica următoarele tipuri de agranulocitoză:

• Ereditară: Când producția de celule este alterată de o problemă de la nivelul genelor.
• Congenitală: Unii pacienți se nasc cu această boală.
• Dobândită: Agranulocitoza poate fi cauzată de medicamente sau de afecțiuni maligne.

Cum se clasifică agranulocitoza?

Severitatea agranulocitozei depinde de numărul de neutrofile din sânge. Iată cum este clasificată:

• Agranulocitoză ușoară: Numărul neutrofilelor este de 1000-1500 de celule per milimetru cub de sânge.
• Agranulocitoză moderată: Numărul neutrofilelor este de 500-1000 de celule per milimetru cub de sânge.
• Agranulocitoză severă: Numărul neutrofilelor este sub 500 de celule per milimetru cub de sânge.

Simptomele agranulocitozei

Această boală nu are o simptomatologie specifică. De fapt, agranulocitoza poate trece foarte ușor neobservată. Cele mai frecvente simptome sunt:

• Febră mai mare de 38 °C, de obicei însoțită de frisoane și transpirație
• Tuse și dificultăți de respirație
• Slăbiciune și oboseală
• Afte bucale și ulcere vasculare
• Disconfort la urinare
• Vomă și diaree

Totodată, femeile cu agranulocitoză pot observa schimbări ale secrețiilor vaginale. Pacienții afectați de această boală tind să aibă o predispoziție crescută la infecții (în special cele neobișnuite sau rare).

Diagnosticarea agranulocitozei

Medicii bănuiesc că un pacient suferă de agranulocitoză dacă acesta dezvoltă frecvent infecții. Mai întâi, specialistul va solicita o analiză de sânge, care, dacă pacientul are această boală, va arăta un număr scăzut de granulocite. În plus, măduva osoasă poate fi examinată prin intermediul unei biopsii sau al unei aspirații.

Alte teste utile în stabilirea unui diagnostic sunt:

• Analiza urinei sau a altor fluide (pentru a se descoperi agenții infecțioși în caz de febră)
• Analizele genetice
• Testele de anticorpi (sunt utili pentru a exclude bolile autoimune)

Tipuri de tratament pentru agranulocitoză

Selectarea unui tratament pentru agranulocitoză depinde de severitatea cazului. Dacă cauza problemei este una farmacologică, pacientul trebuie să întrerupă imediat tratamentul medicamentos. Dacă acest lucru nu este o opțiune, medicamentul respectiv trebuie înlocuit. În plus, medicul trebuie să solicite analize de sânge de control.

În cazul în care la baza problemei stă o infecție, este indicat ca pacientul să ia antibiotice. Cea mai populară strategie constă în administrarea de antibiotice împotriva celor mai răspândite microorganisme. Corticosteroizii oferă rezultate bune dacă agranulocitoza este cauzată de o boală autoimună.

Totodată, există și tratamente mai specifice, cum ar fi:

• Transfuziile de leucocite
• Factorul stimulator al formării de colonii granulocitare: Această metodă presupune stimularea măduvei osoase pentru a produce mai multe granulocite. Metoda este utilă mai ales în cazul pacienților care suferă de agranulocitoză din cauza chimioterapiei.
• Transplantul de măduvă osoasă: Este recomandat atunci când toate celelalte tratamente nu au dat randament. Măduva osoasă sănătoasă poate produce granulocite, însă găsirea unui donator compatibil reprezintă un proces dificil.

Concluzii

Agranulocitoza este o boală hematologică complexă. Dacă bănuiești că suferi de aceasta, nu ezita să consulți un medic. Toate simptomele agranulocitozei menționate anterior, inclusiv infecțiile frecvente, slăbiciunea și febra, constituie semnale de alarmă care nu trebuie ignorate. Medicul te va supune testelor relevante și îți va prescrie un tratament adecvat.