Prezența nitriților în urină - câteva informații esențiale - Doza de Sănătate
 

Prezența nitriților în urină - câteva informații esențiale

Prezența nitriților în urină semnalează existența unei infecții de tract urinar. Deși cadrele medicale nu solicită întotdeauna testarea urinei pentru nitriți, acestea pot folosi analiza pentru stabilirea unui diagnostic. În articolul de azi, îți prezentăm tot ceea ce trebuie să știi despre acest subiect.
Prezența nitriților în urină - câteva informații esențiale

Ultima actualizare: 29 aprilie, 2020

Prezența nitriților în urină îi ajută pe medici să diagnosticheze infecțiile de tract urinar. În mod normal, aceste substanțe nu ar trebui să se găsească în urina umană. Așadar, prezența lor este un motiv de îngrijorare.

Urina reprezintă lichidul pe care rinichii îl produc pentru a elimina deșeurile din organism. Filtrarea sângelui depinde de procesul de eliminare a urinei.

Printre substanțele eliminate prin urină se numără și nitrații. Însă aceștia nu trebuie confundați cu nitriții. Primii sunt normali, dar nitriții nu sunt. Atunci când nitrații iau contact cu anumite bacterii în urină, se transformă în nitriți. Acesta este motivul pentru care verificarea nivelului nitriților este utilă în diagnosticarea infecțiilor de tract urinar.

Însă apariția nitriților nu este legată numai de prezența anumitor bacterii. De exemplu, substanțe precum nitritul de potasiu sau nitritul de sodiu sunt folosite frecvent în industria alimentară pentru a intensifica culoarea roșie a cărnii.

În plus, legumele conțin în mod obișnuit nitrați. Legumele cu frunze verzi, sfecla și ridichile sunt bogate în această substanță. Conform Organizației Mondială a Sănătății (OMS), consumul zilnic de nitrați nu ar trebui să depășească 3,7 mg per kg greutate corporală.

Așa cum am menționat anterior, nitrații pe care organismul nu îi poate folosi și elimina prin urină pot fi transformați în nitriți de către anumite bacterii. Dar nu toate bacteriile au această abilitate. Câteva bacterii care pot face acest lucru sunt:

  • Escherichia coli (E. coli)
  • Enterobacteriacee
  • Proteus mirabilis
  • Enterococcus

Când se suspectează prezența nitriților în urină?

Infecțiile de tract urinar provoacă simptome caracteristice, care îi determină pe medici să tindă către acest diagnostic. Specialistul va bănui că pacientul suferă de cistită atunci când acesta se plânge de anumite semne clasice, printre care:

  • Disurie (dificultăți la urinare)
  • Senzații de durere sau arsură în timpul urinării
  • Urină colorată anormal
  • Poliurie (o nevoie urgentă și constantă de a urina)
  • Febră

Având de-a face cu acest tablou clinic, medicul poate cere ca urina pacientului să fie testată pentru nitriți. Cel mai probabil însă, specialistul va solicita o biochimie completă a urinei. Pe lângă nivelului nitriților, medicul poate dori să verifice și nivelul esterazei leucocitare. O probă de urină pozitivă pentru ambele substanțe indică prezența unei infecții de tract urinar.

Esteraza leucocitară este o enzimă produsă de neutrofile, bazofile, eozinofile și minocite. Acestea sunt globule albe. Așadar, un rezultat pozitiv sugerează că urina conține globule albe din cauza unei infecții.

Femeie afectată de o infecție urinară
Prezența nitriților în urină indică existența unei infecții de tract urinar.

Cum se verifică prezența nitriților în urină

De îndată ce medicul cere o biochimie completă a urinei, inclusiv pentru a verifica prezența nitriților, pacientul trebuie să colecteze o probă de urină într-un recipient steril. Reciientul trebuie să fie steril pentru ca biochimistul să poată să obțină un rezultat corect.

Pacientul trebuie să elimine primul jet de urină în W.C., apoi să îl colecteze pe cel de-al doilea. Dacă proba este colectată la mai multe ore după ultima urinare, examenul va fi mai precis. Cel mai bine este ca proba să fie colectată dimineața, imediat după trezire.

Biochimistul va introduce o bandă de test în urină pentru a o analiza. Această bandă conține un reactiv a cărei culoare se schimbă în prezența anumitor substanțe. În general, benzile de test nu măsoară nivelul unei singure substanțe, ci prezintă zone separate cu reactivi specifici, care facilitează procesul. O singură bandă de test poate detecta nitriți, glucoză, esterază leucocitară și proteine.

Ar putea să te intereseze:

Urinarea frecventă la femei – 6 cauze

Deși acest lucru depinde de marcă, reactivii pentru nitriți devin, de obicei, roz atunci când detectează prezența acestor substanțe. Fiecare producător explică modul de interpretare a rezultatelor pe ambalajul produselor.

Probe de urină în recipiente sterile
Reactivii pentru nitriți devin, de obicei, roz atunci când detectează prezența acestora.

Cum se interpretează rezultatul examenului

Ce se întâmplă dacă un pacient prezintă nitriți în urină?

Să presupunem că pacientul decide să consulte un medic deoarece experimentează o senzație de arsură când urinează și are febră. Medicul solicită biochimia urinei, iar examenul arată că există nitriți în urina pacientului. Rezultatul pozitiv sugerează existența unei infecții de tract urinar. Dacă proba de urină prezintă și esterază leucocitară, diagnosticul este evident.

Medicul poate prescrie un tratament cu antibiotice înainte de sosirea rezultatelor, modificând ulterior tratamentul dacă este nevoie. Urocultura poate confirma diagnosticul de infecție de tract urinar și indica tipul de antibiotic care trebuie prescris.


Toate sursele citate au fost revizuite în profunzime de către echipa noastră pentru a asigura calitatea, fiabilitatea, actualitatea și valabilitatea lor. Bibliografia acestui articol a fost considerată fiabilă și precisă din punct de vedere academic sau ştiinţific.


  • del Carmen Laso, María. “Interpretación del análisis de orina.” Arch. argent. pediatr 100.2 (2002): 179.
  • Graff, Laurine. Análisis de orina. Ed. Médica Panamericana, 1983.
  • Fernández, Terreros, and Tirone Andrés. “Evaluación de la importancia del análisis físico químico de orina y factores externos que podrían alterarla.” (2016).

Acest text este oferit numai în scop informativ și nu înlocuiește consultarea cu un profesionist. În caz de îndoieli, consultați-vă cu specialistul dvs.