Simptomele și tratamentul rinitei alergice - Doza de Sănătate
 

Simptomele și tratamentul rinitei alergice

Rinita alergică este cauza principală a consultațiilor alergologice în mai multe țări. În ultimele decenii, numărul persoanelor afectate a crescut cu 10 - 25%. Cu toate acestea, încă mai există confuzii în privința acestui diagnostic, deoarece simptomele sunt caracteristice și altor boli. 
Simptomele și tratamentul rinitei alergice
José Gerardo Rosciano Paganelli

Verificat și aprobat de medicul José Gerardo Rosciano Paganelli.

Ultima actualizare: 21 decembrie, 2022

Care sunt simptomele și tratamentul rinitei alergice? În primul rând, este important de știut că rinita alergică este o boală cronică ce rezultă în urma unor reacții ale mucoasei nazale în fața expunerii la anumiți agenți externi. În această situație, se manifestă o hiperactivitate nazală care afectează ochii și nasul.

Reacțiile de mai sus sunt principalul mecanism de apărare a organismului împotriva anticorpilor IgE. Cunoscuți și sub denumirea de imunoglobulină E, anticorpii stimulează eliberarea de mediatori chimici în celule, care sunt predispuși la anumiți antigeni pentru echilibrarea infecțiilor.

Totodată, antigenii sau imunoglobulinele sunt substanțe toxice care produc anticorpi. Așa se explică mecanismul de apărare împotriva lor. Din cauza acestui proces chimic, corpul intră într-o stare de hipersensibilitate imediată care se manifestă prin reacții inflamatorii lente.

Simptomele rinitei alergice

Simptomele rinitei alergice diferă la fiecare persoană în parte. Însă nu este necesar să fie prezente toate  pentru ca pacientul să fie diagnosticat cu rinită alergică. Cele mai frecvente simptome sunt:

  • Oboseală în timpul zilei
  • Dureri de cap
  • Nas înfundat
  • Faringită
  • Tulburări de somn
  • Mâncărimi nazale și faringiene
  • Curgerea nasului
  • Neregularități în alinierea nasului
  • Strănut constant
  • Semne la nivelul feței (pungi sub ochi, linii Morgan-Dennie, crestături nazale)
  • Simptome de conjunctivită (ochi înroșiți, înlăcrimați, mâncărimi oculare)
  • Expresie a feței dezinteresată, privire absentă, gură întredeschisă, respirație pe gură
  • Mucus nazal deschis la culoare sau lucios (transparent și apos).

Factori care stau la baza rinitei alergice

Tratamentul rinitei alergice și al simptomelor acesteia

Există anumiți factori care pot duce la dezvoltarea rinitei alergice. Printre aceștia sunt incluși:

  • Predispoziția genetică
  • Faptul că te-ai născut în zone de pericol
  • Expunerea timpurie la alergeni
  • Folosirea excesivă a antibioticelor în copilărie
  • Antecedente de atopie (tulburări alergice) în istoricul familiei
  • Expunerea la elemente dăunătoare (tutun, acarieni de praf, blana animalelor)

Tipuri de rinită alergică

Există două tipuri de rinită alergică: sezonieră și perenă.

Rinita alergică sezonieră

Polenul ce declanșează nevoia de tratamentul rinitei alergice sezoniere

Numită și polinică, rinita alergică sezonieră este prezentă în aproximativ 75% din cazuri. Aceasta apare, de obicei, la trecerea dintre iarnă și primăvară (în emisfera nordică) din cauza polenizării plantelor.

Rinita alergică sezonieră provoacă mâncărimi acute la nivelul urechilor, al ochilor și al orofaringelui. Acest simptom poate deveni mai intens odată cu expunerea prelungită la aer curat, mai ales în timpul orelor de polenizare (5:00 – 10:00 și 19:00 – 22:00) și se poate ameliora în zilele umede și ploioase.

Rinită alergică perenă

Rinita alergică perenă este declanșată de factori precum praf, spori (Alternia și Cladosporium) și particule ale pielii pisicilor, a câinilor sau a rozătoarelor.

Simptomele rinitei alergice perene se aseamănă cu cele ale rinitei sezoniere, însă mâncărimile de la nivelul urechii sunt mai ușoare, iar obstrucția nazală este mai apoasă. Prin urmare, pacientul este nevoit să respire pe gură, are o voce nazală, își pierde gustul și mirosul și se confruntă și cu alte simptome ușor de identificat.

Alergeni frecvenți

Tratamentul rinitei alergice în funcție de factori alergeni precum puful plantelor

Există numeroși alergeni, însă cei mai comuni sunt următorii:

  • Polen
  • Enzime
  • Alimente
  • Medicamente
  • Materiale (latex, mănuși, sonde)
  • Țesut epitelial animal (păr, urină, salivă)
  • Spori (penicillium, cladosporium, alternaria și aspergillus)
  • Acarieni (dermatophagoides pteronysinus, dermatophagoides farinae, dermatophagoides microceras)

Tratamentul rinitei alergice

În general, este necesară o combinație între tratamentul farmaceutic și cel ambiental pentru a controla reacțiile alergice și a elimina alergenii.

Tratament ambiental

Înainte de a începe un tratament medicamentos, este necesar să iei anumite măsuri. Prin crearea unui mediu sănătos, poți grăbi vindecarea. Iată care sunt pașii de urmat:

  • Evită schimbările bruște de temperatură.
  • Ține ferestrele închise pe timpul nopții.
  • Spală-ți căile nazale cu soluție salină sterilă.
  • Adoptă o dietă echilibrată, fără alimente care provoacă alergii și bea apă.
  • Petrece cât mai puțin timp afară (în timpul perioadelor de polenizare, când bate vântul, în perioadele de vârf ale alergenilor).
  • Folosește un aparat de aer condiționat cu filtru, atât în casă, cât și în mașină).
  • Evită contactul cu iritanți chimici, de la tutun până la clor.

Tratament farmaceutic

În prezent, există multe medicamente care pot fi utilizate în tratamentul rinitei alergice, cum ar fi decongestive, antihistaminice, inhibitori ai degranulării mastocitare și decongestive nazale cu aplicare locală).

Antihistaminice

Antihistaminicele pentru tratamentul rinitei alergice

Antihistaminicele sunt recomandate pentru ameliorarea mâncărimilor, a strănutului și a curgerii nasului. Însă abilitatea lor de a combate congestia nazală și simptomele rinitei alergice este limitată. Cele mai utile medicamente orale sunt cetirizina și loratadina. 

Este important de menționat faptul că antihistaminicele de primă generație pot avea efecte secundare precum somnolența și abilitățile scăzute. În același timp, antihistaminicele de a doua generație nu au efecte secundare și oferă o ameliorarea imediată, însă efectul nu este de durată.

Decongestive pentru tratamentul rinitei alergice

Medicamentele decongestive au efect îndelungat, nu provoacă iritații locale, congestie sau rinită medicamentoasă. Însă acestea au anumite efecte secundare, cum ar fi somnolența, amețeala, anxietatea, retenția urinară sau creșterea tensiunii arteriale.

Folosite pentru mai mult de 2 – 3 zile, decongestivele nazale locale își pierd eficiența, provoacă reapariția simptomelor și agravează rinita cronică. Prin urmare, este indicat să folosești decongestive orale.

Corticoizi intranazali

Corticoizii intranazali sunt eficienți în ameliorarea simptomelor rinitei: congestie nazală, curgerea nasului, mâncărimi și strănut. Aceste medicamente sunt metabolizate rapid și au un efect de durată. Însă, consumați pe o perioadă lungă de timp, corticoizii intranazali pot avea efecte secundare severe: stoparea creșterii, tulburări comportamentale, supresia axei hipotalamusului, etc.

Cei mai recomandați corticoizi intranazali sunt:

  • Flunisolidul
  • Furoatul de mometazonă
  • Propionatul de fluticazonă
  • Dipropionatul de beclometazonă

Imunoterapie

Imunoterapia constă în administrarea progresivă a unor concentrații graduale din anumite extrase de alergeni în funcție de afecțiunea pacientului. În acest fel, se creează o toleranță la alergenul respectiv.

Imunoterapia este stâlpul de bază în tratamentul rinitei alergice, deoarece este foarte eficientă. Însă, în anumite țări, aceasta nu poate fi aplicată decât subcutanat. Din acest motiv, pacienții trebuie să ia în calcul mai mulți factori, precum frecvența injecțiilor, durata tratamentului, riscurile și dispoziția lor de a continua tratamentul.


Toate sursele citate au fost revizuite în profunzime de către echipa noastră pentru a asigura calitatea, fiabilitatea, actualitatea și valabilitatea lor. Bibliografia acestui articol a fost considerată fiabilă și precisă din punct de vedere academic sau ştiinţific.



Acest text este oferit numai în scop informativ și nu înlocuiește consultarea cu un profesionist. În caz de îndoieli, consultați-vă cu specialistul dvs.