Albinismul: Povestea fotomodelului Thando Hopa

· 20 decembrie 2015

În articolul de astăzi vom vorbi despre un subiect mai puțin cunoscut. Poate ați văzut la televizor, ați întâlnit sau cunoașteți o persoană albinoasă. Așa cum știți deja, albinismul este o tulburare congenitală ce se caracterizează prin lipsa pigmentului în păr, piele și ochi.

Albinismul poate afecta atât oamenii, cât și animalele. Nu este ușor să fii albinos, iar una dintre zonele geografice în care această malformație genetică ridică mari dificultăți este Africa. În acest articol, îți prezentăm povestea impresionantă a fotomodelului Thando Hopa, o tânără negresă albinoasă. 

Modelul african Thando Hopa

Albinismul: fotomodelul Thando Hopa

Thando Hopa este un fotomodel și avocat în vârstă de 24 de ani. Se consideră o persoană norocoasă, deși a te naște albinos în Africa este văzut mai degrabă ca un blestem. Tânăra și-a făcut studiile în Johannesburg, unde a atras atenția celor din jur datorită trăsăturilor delicate și unice, superbe atât pe scenă, cât și pe copertele revistelor. Thando este unul dintre puținele manechine negrese albinoase din lume.

Grație succesului și experiențelor personale, Thando Hopa a ales să facă Facultatea de Drept pentru a da glas stigmatului și dramei sociale atașate albinismului în Africa, dar cunoscute prea puțin în restul lumii. 

Albinismul: un blestem pe continentul african

Albinismul: copil bolnav

Deși pare surprinzător, în Africa se înregistrează cele mai multe cazuri de albinism, în special în Tanzania. Specialiștii nu au descoperit cauza acestei afecțiuni, dar bănuiesc că ar avea legătură cu primii coloniști europeni stabiliți în această zonă și descendenții acestora. Pe acest continent, rata albinismului este cu 15% mai ridicată decât în restul lumii.

Potrivit modelului Thando Hopa, albinismul în Africa este considerat, în primul rând, o problemă fizică, dar și una socială. Din cauza acțiunii puternice a razelor solare și a resurselor limitate, multe persoane ce suferă de această afecțiune s-au îmbolnăvit de cancer de piele sau și-au pierdut vederea. În plus, albinoșii din Africa sunt ținta batjocurii celor din jur.

Albinoșii sunt numiți adesea „Zeru-Zeru”, ceea ce înseamnă „copilul diavolului” sau fantomă. Oamenii cred că albinismul este un blestem pus pe seama părinților, ale căror păcate se reflectă în paloarea fantomatică a copiilor lor.. Această convingere duce la ostracizare în plan social și chiar la abandon.

Chiar mai rău decât atât, un albinos cee trăiește în Africa este considerat un om de nimic, dar un albinos mort este la fel de valoros ca un diamant. De ce? Anumite triburi, grupări sociale și vraci din Africa cred că sângele sau organele unui albinos au proprietăți magice vindecătoare. Albinismul expune persoanele afectate la un pericol la fel de mare ca cel la care sunt supuși rinocerii sau elefanții cu colți de fildeș: de multe ori s-au plătit bani mulți pentru a mutila sau a ucide un albinos.

Albinismul: copil mutilat

Este o realitate ce a fost adusă în atenția publicului de numeroase organizații umanitare. Grupuri de bărbați înarmați răpesc adulți și copii noaptea pentru a le tăia mâinile și picioarele. În plus, multe dintre aceste persoane sunt ucise. Se plătesc sume uriașe de bani pentru membrele, sângele sau organele albinoșilor. Aceste fapte sunt îngrozitoare, inumane și nedrepte.

Din acestă cauză, albinismul este cu adevărat un blestem în Africa, motiv pentru care oameni ca Thando Hopa vor să fie vocea celor ce suferă, iar numeroase organizații internaționale încearcă să scoată la lumină această realitate înfiorătoare. Este o problemă extrem de gravă, cu precădere în ținutul Tanzaniei.

În ciuda eforturilor acestor persoane, în fiecare an mor foarte mulți albinoși – fie ca urmare a acestor crime împotriva umanității, fie din cauza problemelor cardiace sau de altă natură asociate acestei afecțiuni. Arsurile solare, infecțiile și cancerul reprezintă unele dintre principalele amenințări.

Numeroși copii au fost obligați să trăiască fără mâini sau fără picioare. Cu toate acestea, mulți dintre ei nu și-au pierdut optimismul, chiar dacă sunt victimele uneia dintre cele mai grave și profunde stigmatizări din societatea contemporană.