Anxietatea socială la copii: cum să-i ajuți
Ai auzit vreodată de anxietatea socială la copii? Crezi că copilul tău suferă de aceasta? Are probleme în relațiile cu cei din jur și îi este adesea frică sau rușine în situațiile de zi cu zi? Este îngrijorat că va fi hărțuit sau că se va face de râs?
În acest articol, îți prezentăm câțiva parametri care le permit profesioniștilor să evalueze anxietatea socială la copii. În plus, îți oferim câteva sfaturi utile pentru a face față acestei situații.
Anxietatea socială la copii
Anxietatea socială a fost evaluată științific pentru a i se stabili componentele. Iată aspectele pe care profesioniștii le iau în considerare:
- Teama de evaluare negativă din partea colegilor de aceeași vârstă
- Constrângere socială în prezența unor noi semeni, a semenilor de sex opus, etc.
- Anxietate
- Temeri legate de socializare
- Depresie
Este important ca părinții să știe că, pentru ca anxietatea să fie socială, ea nu trebuie să afecteze mediul familial. Cu alte cuvinte, acești copii trebuie să fi avut întotdeauna o capacitate normală de a relaționa cu rudele lor.
Descoperă mai mult:
Sfaturi pentru a ajuta copiii cu anxietate socială
Scopul nostru este să îi ajutăm pe părinți să modifice comportamentul copilului dacă acesta suferă de anxietate socială. Primul pas este evaluarea comportamentului copilului pentru a descoperi dacă acesta suferă cu adevărat de anxietate socială. În alte cazuri, poate fi vorba, mai degrabă, de problemele familiale (de exemplu, în cazul unui divorț).
1. Descoperă dacă cel mic suferă de anxietate socială
În ce tipuri de situații apare anxietatea socială? De exemplu, părinții și profesorii vor putea detecta aceste cazuri:
- Copilul este îngrijorat de faptul că este tachinat sau că se vorbește despre el, mai ales pe la spate.
- Îi este dificil să le ceară colegiilor să se joace cu el sau să-i invite undeva de teama respingerii.
- Este nervos când face ceva în fața altor colegi, mai ales dacă aceștia sunt străini.
- Este foarte jenat când trebuie să vorbească în public.
- Nu vrea să facă de râs.
2. Încurajează utilizarea pozitivă și controlată a internetului
Utilizarea internetului este în creștere. Părinții se confruntă cu o adevărată provocare pentru a controla și a limita accesul copiilor la aceasta. Deși utilizarea sa ar trebui să fie întotdeauna una echilibrată, unele studii arată faptul că internetul poate fi un instrument pozitiv în cazurile de anxietate socială.
Anonimatul și libertatea pe care le oferă internetul sunt o modalitate excelentă pentru ca acești copii să-și facă noi prieteni și pentru a împărtăși idei și preocupări. În acest context, se pot simți foarte dezinhibați, spre deosebire de contextele din viața reală.
Cu toate acestea, internetul poate fi un risc dacă cel mic petrece prea mult timp folosindu-l fără supravegherea părinților. De asemenea, ar putea fi legat de niveluri mai mari de anxietate.
3. Este bullying?
Unele studii arată o relație între anxietatea socială și agresiune. Astfel, copilul ar putea fi atât victima, cât și un observator al unei situații care îi afectează pe colegii de clasă.
În acest caz, este esențial să discuți cu profesorul copilului pentru a-i cunoaște poziția. În plus, unele centre au programe sau mecanisme specifice de acțiune pentru a ajuta copiii cu acest tip de comportament.
Unele dintre aceste programe implică chiar jocuri. În acest fel, în timp ce copiii se joacă, devin conștienți de problemele comune și îndrăznesc să împărtășească unele temeri, deoarece se simt mai în siguranță și protejați de colegii de clasă și de profesori.
Citește mai mult:
4. Verifică performanța școlară
Discuția cu profesorul copilului poate fi, de asemenea, foarte utilă dacă ai detectat probleme în performanța sa școlară. Dacă aceste probleme apar brusc și fără explicații aparente, ar trebui să suspectezi anxietatea socială.
Un copil cu această problemă nu se va simți confortabil printre colegii săi. Din acest motiv, copilului îi va fi greu să îndeplinească multe sarcini. De exemplu, vorbitul în fața altor elevi, lucrul în echipă sau jocurile în pauză sunt aspecte care îi provoacă neliniște.
Acum cunoști mai multe informații despre anxietatea socială la copii și care sunt caracteristicile specifice ale acesteia, reflectate în comportamentul lor zilnic. Nu ezita să ceri ajutorul profesorilor, al pedagogilor sau al psihologilor pentru a face față anxietății și a depăși problema copilului.
Toate sursele citate au fost revizuite în profunzime de către echipa noastră pentru a asigura calitatea, fiabilitatea, actualitatea și valabilitatea lor. Bibliografia acestui articol a fost considerată fiabilă și precisă din punct de vedere academic sau ştiinţific.
- Sandin, Bonifacio & Valiente, Rosa & Chorot, Paloma & Santed-Germán, Miguel-Angel & Sánchez Arribas, Carmen. (1999). Escala de Ansiedad Social para Niños-Revisada (SASC-R): Fiabilidad, validez y datos normativos. Analisis y Modificacion de Conducta. 25. 27-846.
- Navarro, R., & Yubero, S. (2013). Impacto de la ansiedad social, las habilidades sociales y la cibervictimización en la comunicación online. Escritos de Psicología / Psychological Writings. https://doi.org/10.5231/psy.writ.2012.2009
- Cárdenas, E., Feria, M., Palacios, U., & De la Peña, F. (2010). Guía clínica para los trastornos de ansiedad en niños y adolescentes.
- Caballo, V. E., Calderero, M., Carrillo, G. B., Salazar, I. C., & Irurtia, M. J. (2011). Acoso escolar y ansiedad social en niños (ii): Una propuesta de intervención en formato lúdico. Behavioral Psychology/ Psicologia Conductual.
- García-López, L. J., Piqueras, J. A., Del Mar Díaz-Castela, M., & Inglés, C. J. (2008). Trastorno de ansiedad social en la infancia y adolescencia: Estado actual, avances recientes y líneas futuras. Psicologia Conductual.
-
Shepherd, R. M., & Edelmann, R. J. (2005). Reasons for internet use and social anxiety. Personality and individual Differences, 39(5), 949-958.