Care sunt consecințele statului nemâncat?

Postul sau a nu mânca timp de mai multe ore este un lucru fiziologic asociat cu ritmul circadian. Cu toate acestea, atunci când durata este prelungită, are repercusiuni severe asupra metabolismului.

Post (fasting) este termenul folosit pentru a descrie faptul că nu mănânci timp de câteva ore. Prin definiție, este timpul petrecut fără a mânca noaptea, până la următorul mic dejun. Există un post zilnic care este asociat cu ritmul circadian, ce variază între 10 și 14 ore. Cu toate acestea, consecințele statului nemâncat prea mult timp sunt severe.

Postul poate dura între 4 ore și 40 de zile, existând posibilitatea de a subzista folosind rezervele de energie. Acest fapt va determina organismul să folosească depozitele de grăsime și căi metabolice nesănătoase pentru a genera energie pentru funcțiile de bază.

Care sunt consecințele statului nemâncat asupra metabolismului?

Postul este împărțit în 3 faze în funcție de sursa principală de energie. Există 3 surse: carbohidrați (zaharuri și amidon), lipide sau grăsimi și proteine.

Primă fază

În acest caz, combustibilul energetic este alcătuit din carbohidrați. Glucoza care circulă în sânge va fi metabolizată, apoi depozitele de glicogen din ficat și mușchi se vor descompune.

Acesta proces poate furniza energie între 24 și 48 de ore. 25% din glucoză ajunge la sistemul nervos central, în timp ce restul merge către mușchi și celulele roșii din sânge.

Ulterior, apare hipoglicemia (scăderea glicemiei), care se poate manifesta prin amețeli, transpirații reci, dureri de cap și oboseală generalizată. În plus, are loc degradarea trigliceridelor stocate, iar acizii grași sunt metabolizați mai rapid.

Atunci când aportul de energie către creier începe să fie insuficient, activitatea sistemului nervos simpatic duce la eliberarea de catecolamine (adrenalină și noradrenalina), care favorizează degradarea lipidelor și proteinelor.

A doua fază

După hipoglicemie, apare consumul de lipide. Scăderea zahărului din plasmă acționează asupra hipotalamusului, sistemului nervos autonom, glandelor suprarenale și pancreasului.

Când trigliceridele stocate în țesutul adipos sunt descompuse, ele eliberează acizi grași în plasmă, care sunt transformați într-un intermediar metabolic ce poate genera energie sub formă de ATP. Apar și corpii cetonici, care sunt tot un combustibil.

Există o eliberare de hormon de creștere care limitează absorbția de glucoză de către țesuturile periferice. În plus, aceștia favorizează degradarea lipidelor și sinteza corpilor cetonici.

Cresc nivelurile de norepinefrină și epinefrină, care inhibă absorbția musculară a glucozei și secreția de insulină. De asemenea, este încurajată eliberarea de glucocorticoizi, cum ar fi cortizolul, care promovează descompunerea proteinelor cu eliberarea de aminoacizi pentru a produce mai multă glucoză.

A treia fază

În acest moment, nu mai vorbim de post, ci de foamete. Este o stare avansată practic ireversibilă. Nu mai există rezerve de carbohidrați sau lipide și proteinele continuă să fie degradate. Există implicare multiorganică, cu volum crescut din cauza retenției de lichide (edem).

Simptome asociate cu statul nemâncat

Una dintre consecințele statului nemâncat este scăderea aportului de glucoză către creier. La copii, acest lucru se traduce prin dificultăți de învățare, memorare și chiar daune neurologice.

La patru până la șase ore după ultima masă, apare hipoglicemia, cu simptome precum slăbiciune generalizată, amețeli, dureri de cap și respirație urât mirositoare. Apar lipsa de concentrare, tulburările de memorie, iritabilitatea și proasta dispoziție la adulți. Fără alimente în stomac, acidul gastric irită pereții, provocând gastrită. Acest lucru duce la arsuri și dureri în epigastru.

Senzația de foame provoacă anxietate. Se preferă consumul de carbohidrați și grăsimi în cantitate mai mare decât este necesar. Metabolismul încetinește pentru a menține cât mai multe rezerve, ceea ce generează creșterea în greutate.

Tranzitul intestinal întârziat provoacă balonare, constipație și senzație de greutate după masă. Totuși, un post de 12-16 ore nu dăunează sănătății pe termen lung. De fapt, pe asta se bazează protocolul de post intermitent.

Starea de feedback

Când se revine la consumul de alimente, apare așa-numita stare de realimentare, ca mecanism de ajustare pentru evitarea unui alt episod de hipoglicemie. În acest caz, trigliceridele sunt primele care sunt metabolizate.

Cu toate acestea, glucoza trece printr-un proces de adaptare. Inițial, din cauza nivelului scăzut de zahăr în sânge, doar celulele hepatice preiau glucoza. O primesc prin vena portă și o distribuie creierului și țesuturilor periferice.

Ficatul continuă să sintetizeze glucoza timp de câteva ore după masă, dar nu în scopul eliberării acesteia în sânge, ci mai degrabă pentru a restabili rezervele hepatice de glicogen.

Pe măsură ce concentrația de glucoză din plasmă crește, crește și rata de absorbție în ficat. Progresiv, aceasta va fi metabolizată prin glicoliză și excesul va fi disponibil pentru sinteza glicogenului și a trigliceridelor.

Recomandări nutriționale pentru orele de masă

Pentru un metabolism eficient, contează nu doar cantitatea de alimente ingerată, ci și modul în care aceasta este distribuită de-a lungul zilei. Se recomandă ca hrănirea zilnica să aibă o frecvență de 5 ori pe zi.

În plus, energia trebuie distribuită în felul următor: 20% la micul dejun, 10% la fiecare gustare, 30% la prânz și 30% la cină. Gustările sunt: una între micul dejun și prânz și alta între prânz și cină. Acest lucru se traduce prin consumul de alimente la fiecare 3 până la 4 ore.

Din punct de vedere cantitativ, echilibrul și armonia sunt recomandate pentru mesele principale, cu 10-15% proteine, 15-30% grăsimi și 55-75% carbohidrați. Toate alimentele din piramida nutrițională trebuie incluse în dietă.

Postul intermitent este considerat sănătos dacă este folosit corect. Constă într-un post de 16 ore, cu un interval scurt de timp pentru aportul alimentar, de 8 ore.

Statul nemâncat câteva ore poate fi o opțiune

Mulți nutriționiști recomandă mesele la fiecare 3 până la 4 ore. Acest lucru scade anxietatea și menține senzația de sațietate, ceea ce permite alegerile mai potrivite la următoarea masă.

Postul intermitent poate fi benefic pentru sănătate, atât timp cât este folosit corespunzător și ghidat de un expert. Totuși, oprirea alimentației nu este un factor de slăbire. Postul trebuie să fie însoțit de o dietă optimă și de exerciții fizice zilnice.