Consumul de arahide cu coajă: tot ce trebuie să știi
Arahidele sunt una dintre cele mai apetisante gustări. Din acest motiv, pe piață au fost introduse o mare varietate de produse. Cu toate acestea, consumul de arahide cu coajă nu este frecvent, deoarece industria elimină adesea această parte.
Cea mai comună formă de prezentare este fără coajă și cu multă sare. Coaja de arahide este considerată un produs secundar de valoare scăzută, așa că este aruncată sau folosită pentru hrana animalelor. Cu toate acestea, are beneficii. De exemplu, oferă compuși fenolici care promovează sănătatea. În acest articol, vă invităm să aflați mai multe despre consumul de arahide cu coajă!
Ce sunt arahidele?
Știința le numește Arachis hypogaea arahidei. Deși au fost considerate un fruct uscat, sunt o leguminoasă. Fac parte din aceeași familie ca mazărea, lintea, năutul și fasolea, printre altele.
Arahida se dezvoltă acoperită de o capsulă, numită păstaie. La o arahidă întreagă, coaja tare reprezintă aproape 30%, sămânța 72% și coaja moale între 3 și 3,6%. Este cultivată pe toate continentele și este originară din America de Sud. Cele mai mari cantități provin din Asia, Africa, America de Sud și America de Nord.
Este a șasea cultură de semințe oleaginoase din lume. Potrivit Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO), arahida este importantă pentru valoarea sa nutritivă în securitatea alimentară, fiind utilă ca sursă de ulei vegetal și proteine.
Recomandăm: Flygande Jacob: rețeta suedeză în vogă
Proprietăți nutriționale
Miezul de arahide este hrănitor. Conține 44 până la 54% grăsime. Are de 2,7 ori mai multe proteine decât carnea de vită și de până la 16 ori mai multe decât laptele. Valoarea lor biologică este mai mică decât cea a proteinelor animale, deoarece le lipsesc câțiva aminoacizi esențiali. Cu toate acestea, 90% sunt digerate fără dificultate.
De asemenea, arahidele conțin carbohidrați de diferite tipuri, inclusiv 3% fibre. Zaharoza și amidonul reprezintă cea mai mare parte, având un indice glicemic scăzut.
De asemenea, se remarcă grație vitaminei E, complexului B, acidului pantotenic și acidului folic. Arahidele sunt foarte bogate în niacină, oferind 16 miligrame la 100 grame de produs. Coacerea crește concentrația.
Alunele oferă zinc, fosfor, potasiu și magneziu. Sunt folosite pentru obținerea de unt de arahide, dulciuri, gustări, produse din carne, supe și deserturi.
Consumul de arahide cu coajă
1 kilogram de arahide decojite oferă între 35 și 45 grame de coajă. Majoritatea soiurilor au coaja roz sau roșie. Mulți dintre pigmenți sunt de tip flavonoid, cum ar fi antocianii. Compușii fenolici se găsesc în concentrație mai mare decât în ceaiul verde. Sunt mai concentrați atunci când alunele sunt coapte sau prăjite.
Potrivit mai multor specialiști, substanțele fenolice includ acidul clorogenic, acidul cafeic, acidul cumaric, acidul ferulic și stilbenele, precum resveratrolul (care este prezent și în struguri). Toate au activitate antioxidantă.
Cele mai active substanțe sunt resveratrolul și flavonoidele. Ele sunt prezente în toată planta, de la rădăcină la păstaie și chiar coajă.
Extractele de coajă de arahide sunt considerate surse de antioxidanți naturali.
Resveratrol
Resveratrolul este un polifenol antioxidant care a fost studiat pentru rolul său protector împotriva bolilor de inimă, bolilor degenerative precum Alzheimer, inflamației sistemice și cancerului.
Conținutul de resveratrol al alunelor este similar cu cel al sucului de struguri, fiind de 3 ori mai mare atunci când acestea sunt coapte cu coajă. Deși sunt necesare mai multe studii, unii autori susțin că substanța acționează ca un agent chimiopreventiv împotriva mai multor tipuri de tumori maligne.
Acizi fenolici și flavonoide
Alunele și coaja lor sunt surse excepționale de compuși funcționali, cum ar fi acizii fenolici. Au niveluri ridicate de acid p-cumaric, care crește conținutul total de antioxidanți cu până la 22%. În plus, coaja alunelor coapte are o capacitate antioxidantă mai mare decât arahidele coapte fără coajă.
Se crede că aportul ridicat de flavonoide protejează împotriva bolilor de inimă și cancerului. Flavonoidele sunt aceleași cu cele găsite în ceaiul verde și negru, mere, vin roșu și boabe de soia.
Cu alte cuvinte, consumând alune cu coajă, obțineți mai mulți antioxidanți. Unele studii arată că prin adăugarea de 0,5 – 2,5% coajă într-un produs alimentar, capacitatea antioxidantă a acestuia crește cu 30%, fără a-i modifica acceptabilitatea.
Măsuri de precauție pentru consumul de arahide de coajă
În ciuda beneficiilor alunelor pentru sănătate și utilizării lor ca ingredient funcțional, consumul cu coajă nu exclude puterea lor alergenă. Trebuie să luați anumite măsuri de precauție, mai ales dacă este prima dată când consumați alune.
Proteinele arachină și conarachină s-au dovedit a fi principalii alergeni din arahide. Sunt prezente în miez, nu în coajă. Ele sunt legate de acțiunea imunoglobulinei E și a altor anafilatoxine care eliberează histamina.
Simptomele alergiei pot include următoarele:
- Vărsături
- Diaree
- Șoc anafilactic
- Urticarie și eczeme
- Bronhospasme și astm
- Umflarea buzelor, feței și gâtului
O altă problemă este intoxicația alimentară, deoarece produsul este adesea contaminat cu ciuperca Aspergillus flavus, care poate produce o aflatoxină periculoasă.
Citiți mai mult: Aflatoxinele din alimente: ce ar trebui să știi
Consumul de arahide cu coajă: da sau nu?
Alunele sunt o sursă excelentă de nutrienți și sunt un ingredient sănătos pentru întreaga populație. Coaja de arahide este o sursă de polifenoli.
Comercializarea arahidelor cu coajă ar trebui să fie susținută în continuare, deoarece coaja are un conținut ridicat de compuși antioxidanți, precum resveratrolul.
Este recomandat să le coaceți în cuptor timp de 10 minute pentru a crește nivelul antioxidanților din coajă. Dacă este posibil, coaja coaptă trebuie adăugată și în alte preparate, precum supe sau smoothie-uri. În acest fel, creșteți aportul de fibre alimentare.
Toate sursele citate au fost revizuite în profunzime de către echipa noastră pentru a asigura calitatea, fiabilitatea, actualitatea și valabilitatea lor. Bibliografia acestui articol a fost considerată fiabilă și precisă din punct de vedere academic sau ştiinţific.
- FAO (Organización de las Naciones Unidas para la Alimentación y la Agricultura). 2020. FAO: Perspectivas por sectores principales. Producción de cultivos (en línea). Consultado 29 oct. 2020. Disponible en http://www.fao.org/3/y3557s/y3557s08.htm#TopOfPage.
- Vollmann, J; Rajcan, I. 2009. Oil Crops y Peanuí. London New York. Primera edición. Springer (ed). 548 p. ISBN 978-0-387-77593-7. Disponible en: https://www.springer.com/de/book/9780387775937
- Al-Khayri, JM; Jain, SM; Johnson, DV. 2019. Advances in plant breeding strategies: nut and beverage crops y Peanut (Arachis hypogaea L.) breeding. Primera edición. Cham, Switzerland. Springer Nature Switzerland AG (ed). 573 p. ISBN 978-3-030-23111-8. Disponible en: https://vdoc.pub/documents/advances-in-plant-breeding-strategies-nut-and-beverage-crops-volume-4-4tram5cfov30
- Arya, S. S., Salve, A. R., & Chauhan, S. (2016). Peanuts as functional food: a review. Journal of food science and technology, 53(1), 31–41. https://doi.org/10.1007/s13197-015-2007-9
- Rudolf JL, Resurrección AV. Obtención de resveratrol en granos de maní mediante la aplicación de estrés abiótico. J Química alimentaria agrícola. 2006; 53 :10186–10192. doi: 10.1021/jf0506737.
- Juan ME, Vinardell MP, Planas JM (2002) La administración oral diaria de dosis altas de trans-resveratrol a ratas durante 28 días no es dañina. The J Nutr 132(2):257–260 . Disponible en: https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/11823587
- Chen SIRTI proyecta contra la toxicidad de amiloide-b dependiente de microglía mediante la inhibición de la señalización de NF-kB. J Biol Chem. 2005; 280 (48):40364–40374. doi: 10.1074/jbc.M509329200. Disponible en: https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/16183991
- Gagliano N, Aldini G, Colombo G, Rossi R, Colombo R, Gioia M, Milzani A, Dalle-Donne I. El potencial del resveratrol contra los gliomas humanos. Medicamento contra el cáncer. 2010; 21 : 140-150. doi: 10.1097 / CAD.0b013e32833498f1. Disponible en: https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/20010425
- Delmas D, Lançon A, Colin D, Jannin B, Latruffe N (2006) El resveratrol como agente quimiopreventivo: una molécula prometedora para combatir el cáncer. Curr Drug Targets 7(4):423–442. Disponible en: https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/16611030
- Lopes RM, Agostini-Costa TDS, Gimenes MA, Silveira D (2011) Composición química y actividades biológicas de especies de Arachis. J Agri Food Chem 59(9):4321–4330. Disponible en: https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/21425852
- Francisco ML, Resurrección AV. Componentes funcionales en maní. Crit Rev Food Sci Nutr. 2008; 48 (8):715–746. doi: 10.1080/10408390701640718. Disponible en: https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/18756396
- Adriano Costa de Camarg, Carolina Maldonado Martins Vidal, Solange Guidolin Canniatti-Brazaca, Fereidoon Shahidi. Fortification of Cookies with Peanut Skins: Effects on the Composition, Polyphenols, Antioxidant Properties, and Sensory Quality. J. Agric. Food Chem. 2014, 62, 46, 11228–11235. https://doi.org/10.1021/jf503625p
- Achar PN, et al. Estudios microscópicos sobre granos de maní comerciales infectados con Aspergillus flavus en Georgia. Ecotoxicol Environ Saf. 2009; 72 :2115–2120. doi: 10.1016/j.ecoenv.2009.04.002. Disponible en: https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/19443032