Învață tehnica semaforului pentru a controla emoțiile
 

Învață tehnica semaforului pentru a controla emoțiile

Tehnica semaforului urmărește să-i învețe pe copii să se oprească și să gândească înainte de a reacționa în anumite situații. Cum funcționează?
Învață tehnica semaforului pentru a controla emoțiile

Ultima actualizare: 14 august, 2022

Tehnica semaforului este o resursă utilă pentru a-i învăța pe copii să-și gestioneze emoțiile, mai ales în situații conflictuale precum crizele de furie sau certurile cu frații și cei apropiați.

De câte ori un joc sau o glumă nu se termină într-o ceartă sau o furie necontrolată? Acest lucru se întâmplă deoarece copiilor le este greu să se controleze, iar creierul lor suferă o „explozie” emoțională. Este o problemă pe care o pot experimenta și adulții. Să vedem în detaliu în ce constă această tehnică și cum poate ajuta!

Ce este tehnica semaforului?

Tehnica semaforului are ca scop gestionarea emoțiilor la copii. Tehnica urmărește ca aceștia să poată învăța să le recunoască și să le accepte pentru a le trăi și procesa.

Cu toate acestea, se ia ca punct de plecare faptul că — la o vârstă fragedă — minorii nu sunt capabili de autoreglare și oprire la timp. Creierul este suprasolicitat și, prin urmare, multe situații se termină cu o explozie emoțională.

Folosind emoțiile ca termometru, tehnica semaforului urmărește să lucreze la autocontrol și reglare pentru a interpreta ce înseamnă aceste sentimente și ce putem face în acest sens.

De aici importanta de a nu le subestima sau evita. Procedând astfel, nu le ștergem; nu facem decât să amânăm exprimarea pentru altă dată. În acest sens, deși s-ar putea ca celor mici să nu le placă să simtă furie sau tristețe, este necesar să nu le fie frică să experimenteze aceste emoții; trebuie să-i învățăm să le vadă ca pe „prieteni” care aduc un mesaj.

Instrumente utile pentru tehnica semaforului

Cum se aplică tehnica semaforului?

Pentru a aplica tehnica semaforului, se recomandă următorii pași:

  • În primul rând, puteți imprima, desena sau decupa o imagine a unui semafor. Acest lucru poate fi stabilit în funcție de vârsta copilului.
  • Trebuie să explicăm cum funcționează semaforul. Culoarea verde este cea care aprobă comportamentul. Culoarea galbenă este cea care ne pune în alertă cu privire la o situație care urmează să apară. Culoarea roșie reprezintă „alertă totală”, adică întreruperea comportamentului greșit.
  • Dacă dorim să îmbogățim și mai mult tehnica, putem asocia câteva soluții sau măsuri posibile cu fiecare culoare. Ele pot apărea după „brainstorming”. Astfel, evaluăm care este cel mai bun mod de a acționa în anumite situații.
  • Tehnica semaforului poate fi „ghidată” – sau nu – în funcție de vârstă. De exemplu, dacă vedem că cel mic este pe cale să se bată cu frățiorul său pentru o jucărie, putem spune „galben”. Obiectivul este ca, progresiv, cei mici să devină capabili să se privească pe ei înșiși și să aleagă ce cale să urmeze.

Îndrumarea și ajutorul sunt esențiale

Dincolo de comportamentul copilului, trebuie să existe o „corelare” parentală. În acest sens, dacă cel mic nu a reușit să se stăpânească și a ajuns la „roșu”, trebuie să-l ajutăm să-și recapete calmul și apoi să-l ghidăm să reflecteze asupra comportamentului său.

„Ce s-a întâmplat când ai spart jucăria?”,Ce ai fi putut face altfel?”,Ești în stare să vezi consecințele comportării în acest fel?”… acestea sunt întrebări potrivite atunci când comportamentul nu a fost adecvat. În acest fel, îl învățăm pe copil să vadă atât rezultate pozitive, cât și negative.

Pe scurt, educația emoțională este mult mai mult decât dezamorsarea unui conflict la timp. Aceasta are următoarele beneficii:

  • Oferă abilități sociale și emoționale.
  • Promovează dezvoltarea sănătoasă.
  • Permite stabilirea legăturilor de calitate.
  • Ajută la controlul impulsurilor.
Femeie care folosește tehnica semaforului

Suntem cel mai bun exemplu

Când vorbim despre reglarea emoţiilor la copii, ne putem gândi şi la o altă faţetă care apare în acelaşi timp, cea a învăţării. Este necesar să recunoaștem că și adulții trebuie să fie capabili să se gândească la ceea ce simt, să accepte și să caute cel mai potrivit răspuns.

Anticipați galbenul, opriți-vă la roșu și acționați la verde. Copiii se uită la noi tot timpul și o mare parte din ceea ce fac înseamnă să ne imite. În plus, trebuie să le validăm emoțiile; acceptați și lăsați-i să exprime ceea ce simt, chiar dacă nu sunteți de acord.

Acest lucru implică faptul că, uneori, este necesar să se stabilească limite și să se aplice anumite reguli. Desigur, tehnica semaforului nu este „o formulă magică”. Este nevoie de practică, perseverență și răbdare.

Trebuie să acceptăm că cei mici nu se vor putea controla întotdeauna și că, uneori, nu își vor da seama de acest lucru. În acest caz, trebuie să le respectăm timpii și procesele și să fim disponibili pentru a-i ajuta să se îmbunătățească data viitoare.

În cele din urmă, această strategie este unul dintre multele instrumente utile pentru a lucra asupra lumii emoționale. Trebuie să aveți grijă să găsiți cel mai potrivit instrument în fiecare caz, în funcție de personalitate și vârstă. De exemplu, unora le este util „bolul calmului”, în care găsesc bucățele de hârtie cu sfaturi sau soluții.


Toate sursele citate au fost revizuite în profunzime de către echipa noastră pentru a asigura calitatea, fiabilitatea, actualitatea și valabilitatea lor. Bibliografia acestui articol a fost considerată fiabilă și precisă din punct de vedere academic sau ştiinţific.


  • LÓPEZ CASSÀ, Èlia (2005). La educación emocional en la educación infantil. Revista Interuniversitaria de Formación del Profesorado, 19(3),153-167.[fecha de Consulta 26 de Julio de 2022]. ISSN: 0213-8646. Disponible en: https://www.redalyc.org/articulo.oa?id=27411927009
  • Bisquerra, R. (2003). Educación emocional y competencias básicas para la vida. Revista de Investigación Educativa, 7–43.
  • Bisquerra Alzina, R., & Pérez Escoda, N. (2012). Educación emocional: estrategias para su puesta en práctica. Avances en supervisión educativa.
  • Fernández-Berrocal, P., & Extremera Pacheco, N. (2002). La inteligencia emocional como una habilidad esencial en la escuela. Revista Iberoamericana De Educación29(1), 1-6. https://doi.org/10.35362/rie2912869

Acest text este oferit numai în scop informativ și nu înlocuiește consultarea cu un profesionist. În caz de îndoieli, consultați-vă cu specialistul dvs.