Anxietatea de separare – cauze și tratament - Doza de Sănătate
 

Anxietatea de separare – cauze și tratament

Nu uita, doar un specialist poate stabili dacă micuțul tău suferă de următoarea tulburare sau de oricare alta. Informează-te și consultă un medic dacă bănuiești că micuțul tău suferă de anxietatea de separare.
Anxietatea de separare – cauze și tratament

Ultima actualizare: 21 decembrie, 2022

Anxietatea de separare este o problemă frecventă în rândul copiilor. De obicei, ea se declanșează când micuțul are între 8 și 12 luni și dispare înainte ca acesta să împlinească 2 ani. Însă unii copii manifestă simptomele anxietății de separare chiar și când încep școala primară sau ajung la adolescență.

  • În general, anxietatea de separare indică existența unor probleme de dispoziție sau mentale.
  • Aproximativ o treime din copiii care suferă de anxietate de separare sunt diagnosticați cu o tulburare mentală când ajung la maturitate.
  • Jumătate dintre copiii bănuiți că suferă de o problemă de natură psihică sunt suspecți de această boală.

În articolul de azi vrem să îți prezentăm câteva informații importante despre anxietatea de separare, inclusiv simptomele pe care le provoacă.

Ce simptome provoacă anxietatea de separare?

Simptomele anxietății de separare survin atunci când un copil este separat de părinții săi sau de persoana care îl îngrijește. Separarea de părinți reprezintă principalul motiv al declanșării acestei probleme. Dintre simptomele provocate de anxietatea de separare, reține următoarele:

  • Refuzul de a se despărți de părinți
  • Plânsul excesiv
  • Refuzul de a se implica în activități ce presupun despărțirea de părinți
  • Simptomele fizice, cum ar fi durerile de cap și voma
  • Un comportament violent și accese de furie
  • Refuzul de a merge la școală
  • O performanță școlară deficitară
  • Inabilitatea de a interacționa într-un mod sănătos cu alți copii
  • Refuzul de a dormi singur
  • Coșmaruri constante

Factori de risc asociați cu anxietatea de separare

Anxietatea de separare afectează mulți copii în zilele noastre

Copiii care prezintă următoarele trăsături au un risc crescut de a suferi de anxietate de separare:

  • Un istoric familial de depresie sau anxietate
  • O personalitate timidă
  • Un statut socioeconomic scăzut
  • Părinți hiperprotectori
  • Absența interacțiunilor adecvate cu părinții
  • Dificultăți în a stabili relații sănătoase cu copiii de aceeași vârstă

Anxietatea de separare poate fi cauzată și de evenimente stresante din viața unui copil, cum ar fi:

  • Schimbarea locuinței
  • Mutarea la o altă școală
  • Divorțul părinților
  • Moartea unui membru de familie sau a unui prieten apropiat

Cum se diagnostichează anxietatea de separare?

Dacă micuțul tău manifestă cel puțin trei dintre simptomele enumerate anterior, este posibil ca el să sufere de anxietate de separare. În mare, ai la dispoziție două moduri de a remedia această problemă într-un mod eficient.

Psihoterapia reprezintă cel mai eficient tip de tratament. Terapia cognitiv-comportamentală, în mod special, îi poate învăța pe copii diverse strategii pentru a combate anxietatea, inclusiv respirația adâncă și relaxarea.

Și terapia de interacțiune între părinți și copii este utilă pentru a trata anxietatea de separare. În ce privește părinții, această variantă prezintă trei faze:

1. Interacțiunea directă cu copiii

Prima fază este centrată asupra îmbunătățirii calității relației dintre părinți și copii. Aceasta implică căldură emoțională, atenție și laude, pentru a se consolida sentimentul de siguranță al copilului.

2. Interacțiunea directă cu părinții

Următoarea fază constă în educarea părinților cu privire la motivele pentru care copilul simte anxietate. Psihoterapeutul trebuie să elaboreze o scară de valori care scoate la iveală situațiile ce declanșează anxietatea, precum și să stabilească care vor fi recompensele pentru reacțiile pozitive.

3. Interacțiunile direcționate de către părinți

Nu în ultimul rând, părinții vor trebui să înceapă să comunice direct cu copiii lor. Acest pas îi ajută să învețe cum să îi țină sub control pe micuți atunci când nu se comportă adecvat.

Factorul școală

Mediul școlar reprezintă un alt factor care nu trebuie ignorat. În fond, copilul trebuie să învețe într-un spațiu în care se simte în siguranță și în care nu este copleșit de anxietate.

Totodată, trebuie stabilite niște mijloace prin care copilul își poate contacta părinții oricând, inclusiv atunci când este la școală sau plecat într-o excursie. Dascălul micuțului ar trebui să îl încurajeze pe acesta să interacționeze cu colegii săi.

Nu există niciun tratament medicamentos pentru anxietatea de separare. Antidepresivele pot fi prescrise copiilor mai mari care suferă de această problemă. Însă specialiștii vor supraveghea acest aspect, medicamentele putând cauza efecte secundare nedorite.

Te-ar putea interesa și:

7 sfaturi pentru a fi o super mamă

 

Anxietatea de separare afectează mediul familial?

Anxietatea de separare poate cauza și probleme în familie

Evident, anxietatea de separare afectează negativ creșterea pe plan emoțional și social a copilului. Din cauza sa, micuțul poate să ajungă să evite experiențe esențiale unei dezvoltări armonioase. Anxietatea de separare poate afecta mediul familial în mai multe moduri:

  • Activitățile în familie pot fi limitate din cauza comportamentului negativ.
  • Părinții care nu au suficient timp liber pot deveni frustrați din cauza comportamentului copilului lor.
  • Frații unui copil care suferă de anxietate de separare pot deveni geloși din cauza faptului că acesta primește atenție în exces.

Nu uita, este esențial să colaborezi cu un specialist pentru a combate anxietate de separare într-un mod adecvat. Această problemă psihică necesită un tratament corect. Te sfătuim să nu încerci sub nicio formă să îți tratezi copilul pe cont propriu.

Urmează sfaturile primite de la specialist și folosește informațiile prezentate în acest articol doar ca un ghid. Medicul este singurul care îți poate oferi un diagnostic exact.


Toate sursele citate au fost revizuite în profunzime de către echipa noastră pentru a asigura calitatea, fiabilitatea, actualitatea și valabilitatea lor. Bibliografia acestui articol a fost considerată fiabilă și precisă din punct de vedere academic sau ştiinţific.


  • Bowlby, J. (1973). Attachment and Loss: Separation, Anxiety and AngerBasic Books(Vol. 2, pp. 1–325). Basic Books. https://doi.org/10.1080/00098655.2015.1074878
  • Echeburúa, E.(1996). Trastornos de ansiedad en la infancia.Madrid. Ediciones Pirámide.
  •  Adult Separation Anxiety Often Overlooked Diagnosis – Arehart-Treichel 41 (13): 30 – Psychiatr News
  • García, R. F., & Velasco, L. A. (2014). Terapia de interacción padres-hijos (PCIT). Papeles del psicólogo, 35(3), 169-180.
  • Actualización de la ansiedad en la edad pediátrica. (2012). Retrieved 30 August 2020, from https://www.pediatriaintegral.es/numeros-anteriores/publicacion-2012-11/actualizacion-de-la-ansiedad-en-la-edad-pediatrica/
  • Silove, D. M., Marnane, C. L., Wagner, R., Manicavasagar, V. L., & Rees, S. (2010). The prevalence and correlates of adult separation anxiety disorder in an anxiety clinic. BMC psychiatry, 10(1), 21.

Acest text este oferit numai în scop informativ și nu înlocuiește consultarea cu un profesionist. În caz de îndoieli, consultați-vă cu specialistul dvs.