Boala de iradiere: simptome și tratamente posibile
 

Boala de iradiere: simptome și tratamente posibile

Boala de iradiere este rară, dar există mai multe riscuri zilnice de care trebuie să fim conștienți. Descoperiți totul despre această patologie!
Boala de iradiere: simptome și tratamente posibile
Mariel Mendoza

Scris și verificat de medicul Mariel Mendoza.

Ultima actualizare: 14 martie, 2023

Boala de iradiere este ansamblul de simptome care apar ca urmare a expunerii la doze mari de radiații ionizante. În general, expunerea este rapidă. Afecțiunea se numește și sindrom acut de iradiere sau radiotoxemie.

Pentru ca boala de iradiere să apară, dozele trebuie să fie mari și radiațiile trebuie să fie penetrante (cele cu capacitatea de a ajunge la organele interne). Când vorbim de o perioadă scurtă de timp, ne referim la doar câteva minute în cazul exploziilor nucleare sau la câteva săptămâni în alte circumstanțe.

Omul de știință Marie Curie a murit în 1934 ca urmare a radiotoxemiei. A suferit una dintre cele mai grave complicații ale acesteia: aplazia medulară.

Boala de iradiere: tabloul clinic

Boala de iradiere are 4 etape clinice cu durată și intensitate variabile:

  1. Faza prodromală
  2. Faza latentă
  3. Manifestarea
  4. Recuperarea sau moartea

Șansele de a prezenta simptome cresc pe măsură ce doza sare de 0,7 grame. Cauza morții, așa cum vom discuta mai târziu, este asociată cu infecții severe sau cu distrugerea măduvei osoase. În acest proces, poate apărea și deshidratarea cu dezechilibru hidroelectrolitic și coma.

Când doza depășește sau se apropie de 10 grame, boala este fatală în decurs de 2 până la 4 săptămâni. Severitatea consecințelor depinde de gradul de expunere și de doză.

Aparat pentru măsurat radiația
Anumite aparate permit măsurarea radiației unui loc pentru a cunoaște nivelul de expunere.

1. Faza prodromală a sindromului acut de iradiere

Primele simptome sunt următoarele :

  • Diaree
  • Durere de cap
  • Lipsa poftei de mâncare
  • Greață și vărsături
  • Erupții cutanate
  • Oboseală și epuizare

De asemenea, pot apărea umflături și edem, vertij, tahicardie, iritabilitate și insomnie. Aceste simptome apar la câteva minute, zile sau săptămâni după expunere.

Leziunile cutanate cauzate de radiații se manifestă sub formă de roșeață și umflături. Vor apărea vezicule și ulcere, așa cum se întâmplă în cazul arsurilor.

Această primă fază tinde să dispară în decurs de o săptămână și lasă impresia că nu mai există niciun pericol. Cu toate acestea, este foarte probabil ca aceleași simptome sau altele noi să apară după o perioadă de timp.

2. Faza de latentă a radiotoxemiei

În timpul fazei latente, nu există simptome de radiație sau acestea tind să fie foarte ușoare. Poate dura până la 21 – 30 de zile. Simptomele vor reveni și se vor agrava. În acest moment, are loc moartea celulelor măduvei osoase.

3. Faza clinică

Simptomele tipice sunt căderea părului, afectarea fertilității și implicarea sistemelor hematopoietice (gastrointestinal, cardiovascular și neurologic). Simptomele sistemului nervos central și ale sistemului digestiv sunt următoarele:

  • Oboseală
  • Pierderea poftei de mâncare
  • Vărsături precedate de greață
  • Convulsii

În timpul distrugerii măduvei osoase, apare sindromul hematopoietic, caracterizat prin pancitopenie sau distrugerea tuturor celor trei tipuri de celule sanguine: anemie (globule roșii), leucopenie (globule albe) și trombocitopenie (trombocite).

Trombocitopenia aduce cu sine riscul de sângerare. Leucopenia crește posibilitatea de apariție a infecțiilor din cauza imunosupresiei.

În cele mai severe cazuri, pot apărea sângerări interne, pierderea motilității gastrointestinale și imunosupresia severă.

4. Faza finală

Faza critică apare în a doua până la a șaptea săptămână după expunere. Are loc recuperarea sau moartea. Există aplazie totală a măduvei (manifestată prin pancitopenie), comă prelungită, pierderea motilității tractului gastrointestinal, avorturi spontane și infertilitate.

Diagnosticul este clinic și implică excluderea altor afecțiuni

Diagnosticul este clar atunci când există o  expunere la radiații. Poate apărea după accidente nucleare (ceva foarte rar astăzi), dar și ca o consecință a tratamentelor prelungite pentru cancer (precum cancerul de sân) sau în mediile de lucru în care se folosește energie nucleară.

Atunci când există leziuni asemănătoare arsurilor fără expunere la soare, substanțe chimice sau curent electric, boala de iradiere este o certitudine.
Aparat pentru radioterapie
Tratamentele oncologice prelungite pot genera boala de iradiere la anumiți pacienți.

Nu există un tratament specific pentru boala de iradiere

Tratamentul este axat pe ameliorarea simptomelor, de aceea trebuie individualizat în funcție de caz. Tinde să se concentreze pe abordarea infecțiilor, rănilor și arsurilor, menținând în același timp hidratarea. Se prescriu antibiotice, antiemetice și sedative.

Când există implicarea măduvei osoase, tratamentele sunt mai intensive și includ factori care stimulează linia hematopoietică. Principala cauză de deces în boala de iradiere este sângerarea internă din cauza lipsei de trombocite și infecțiile cauzate de lipsa de globule albe.

Pot fi necesare transfuzii de plasmă și sânge, intervenții chirurgicale pentru arsuri și protocoale pentru leucemia indusă de radiații.

Transplantul de măduvă osoasă este o opțiune. În caz de infertilitate din cauza disfuncției ovariene și testiculare, nu există un tratament eficient.

O boală cu efecte pe termen lung

Boala de iradiere este foarte rară și este cauzată în principal de situații extreme, cum ar fi o explozie nucleară sau accidente la centralele nucleare. Pentru a ajunge la iradiere totală, corpul trebuie să fie expus la echivalentul a peste 18.000 de radiografii toracice într-o perioadă scurtă de timp.

Vindecarea pielii și a măduvei osoase poate dura săptămâni sau ani întregi. În plus, acumularea radiațiilor poate crește riscul de cancer de-a lungul vieții.


Toate sursele citate au fost revizuite în profunzime de către echipa noastră pentru a asigura calitatea, fiabilitatea, actualitatea și valabilitatea lor. Bibliografia acestui articol a fost considerată fiabilă și precisă din punct de vedere academic sau ştiinţific.


  • CDC. Síndrome de irradiación aguda (ARS). CDC 2020. Disponible en https://www.cdc.gov/nceh/radiation/emergencies/es/ars.htm#:~:text=El%20síndrome%20de%20irradiación%20aguda,un%20período%20corto%20de%20tiempo.
  • Christensen, D. M., Iddins, C. J., Parrillo, S. J., Glassman, E. S., & Goans, R. E. (2014). Management of ionizing radiation injuries and illnesses, part 4: acute radiation syndrome. Journal of Osteopathic Medicine114(9), 702-711.
  • Consejo de Seguridad Nuclear. Aspectos Generales de la Interacción de la Radiación con el Medio Biológico. CIEMAT 2013. Disponible en https://csn.ciemat.es/MDCSN/recursos/ficheros_md/1581136598_1572009112950.pdf.
  • Cucinotta, F. A. (2015). A new approach to reduce uncertainties in space radiation cancer risk predictions. PloS one10(3), e0120717.
  • Drugs.com. Enfermedad de la radiación. Drugs.com 2023. Disponible en https://www.drugs.com/cg_esp/enfermedad-de-la-radiación.html.
  • Hauer-Jensen, M., Denham, J. W., & Andreyev, H. J. N. (2014). Radiation enteropathy—pathogenesis, treatment and prevention. Nature reviews Gastroenterology & hepatology11(8), 470-479.
  • Kole, A. J., Kole, L., & Moran, M. S. (2017). Acute radiation dermatitis in breast cancer patients: challenges and solutions. Breast Cancer: Targets and Therapy9, 313.
  • Puerta-Ortiz, J. A., & Morales-Aramburo, J. (2020). Efectos biológicos de las radiaciones ionizantes. Revista Colombiana de Cardiología27, 61-71.
  • Velásquez, C. A., González, M., García-Orjuela, M. G., & Jaramillo, N. (2018). Enfermedad cardiaca inducida por radioterapia. Revista colombiana de cardiologia25(1), 74-79.
  • Wagemaker G, Guskova A, Bebeshko V, Griffiths N. Efectos observados clínicamente. Boletín del OIEA 1996(3). Disponible en https://www.iaea.org/sites/default/files/38305892930_es.pdf.

Acest text este oferit numai în scop informativ și nu înlocuiește consultarea cu un profesionist. În caz de îndoieli, consultați-vă cu specialistul dvs.