Care este diferența dintre acceptare și resemnare?

Acceptarea implică o experiență de învățare. Resemnarea ne împiedică să valorificăm o împrejurare și să ne transformăm într-un mod pozitiv.

Diferența dintre acceptare și resemnare este clară, deși unii oameni tind să creadă că sunt la fel. În primul rând, acceptarea lasă deschisă posibilitatea de a schimba felul în care simțim o situație.

La rândul ei, resemnarea – deși este și o cale de ieșire – ne face să fim precum „câinele care își mușcă coada”, o metaforă a întoarcerii lucrurilor din nou și din nou. De ce este o atitudine mai sănătoasă decât cealaltă? Să vedem!

Care este diferența dintre acceptare și resemnare?

Atât acceptarea, cât și resemnarea se manifestă în gânduri, emoții și comportamente. Resemnarea ne lasă cu un gust amar, cu o atitudine negativă sau cu acel sentiment că nu există altă ieșire decât să acceptăm că lucrurile sunt în acest fel.

Dimpotrivă, acceptarea ne face să înțelegem că o situație este într-un anumit fel, dar ne invită să ne gândim ce schimbare putem activa în noi înșine pentru a face față adversității în cel mai bun mod.

Cu alte cuvinte, ne asumăm un rol activ, orientat spre transformarea personală. Ne implicăm în schimbare. Este un mod de a întoarce pagina, deoarece cuprinde un proces cu emoții diferite.

Acest lucru ne permite să recunoaștem că am făcut tot ce am putut și că alte aspecte erau pur și simplu în afara controlului nostru. Ne pune față în față cu circumstanțe și ne permite să evităm auto-amăgirea sau autocompătimirea.

Totuși, resemnarea ne duce iar și iar în aceeași situație, pentru că ne-am dori să putem face mai mult. Rămânem cu ideea că avem ceva în așteptare. Uneori, chiar ne asumăm un rol de victime: „nu depinde de mine, nu eu am luat acea decizie”. În cele din urmă, ne împiedică să gestionăm corect emoțiile, deoarece negăm realitatea pe care trebuie să o trăim.

Principalele diferențe

Să recapitulăm acum principalele diferențe dintre aceste două concepte:

• Rol: în timp ce acceptarea ne invită să „preluăm controlul” situației, resemnarea ne lasă imobili. Acceptarea ne permite să căutăm soluții sau să ne gândim la alternative.
• Orientare în timp: resemnarea revine iar și iar. Acceptarea este orientată către prezent și ne permite să ne îndreptăm spre viitor.
• Rezultat: acceptarea ne conduce la reziliență, în timp ce resemnarea ne ancorează în suferință.
• Emoții: într-un caz, sunt negate, iar în altul sunt abordate, „trăite” și transformate. Resemnarea ne lasă cu emoții pesimiste, în timp ce acceptarea ne activează și ne invită la entuziasmul de a ne reinventa, de a reface și a genera noi propuneri și legături.

Acceptarea și resemnarea se deplasează diferit către adaptare. Prima este proactivă (recunoaștem tot ce se întâmplă, dar vom căuta circumstanțe care să ne permită să acționăm în favoarea și pentru bunăstarea noastră), iar a doua este pasivă (nu există altă cale de ieșire).

Un exemplu de acceptare și resemnare

Primim un diagnostic. Vestea, în primul rând, ne șochează. Acceptăm sau ne resemnăm?

Acceptarea presupune mobilizarea resurselor, în timp ce resemnarea ne blochează, întrucât ne lasă fără arme, incapabili să ne gândim la ce putem face pentru a gestiona problema.

Acceptarea ne îndeamnă să căutăm un sens. Ne permite să dăm experienței o altă semnificație. Suntem capabili să înțelegem că boala ne poate învăța ceva, că ne putem transforma pe noi înșine.

Începem să ne schimbăm stilul de viață și să ne creăm noi obiceiuri, să ducem o viață mai sănătoasă, să facem controale medicale frecvente, etc. Ne lărgim orizontul și căutăm alte variabile. Desigur, necesită muncă și voință, deoarece nu este ceva care vine de la sine.

Resemnarea ne prinde într-o imagine a nenorocirii. Apare întrebarea recurentă „de ce eu?”. Ne simțim vinovați: „Ar fi trebuit să fac asta demult”, „Ar fi trebuit să am grijă de mine…”, „Dacă…”, etc.

Diferența dintre acceptare și resemnare este clară

Nimeni nu spune că acceptarea înseamnă „fără mâhnire”. Este nevoie de un proces care să ne permită să facem față situației până când o putem accepta. Nu este ceva liniar, care începe și continuă fără suișuri și coborâșuri. Este de așteptat să avem diferite emoții.

Totuși, din momentul în care le recunoaștem, le putea gestiona și încetul cu încetul ne vom simți mai bine. Aceasta nu înseamnă că suntem mulțumiți de apariția unei anumite experiențe, ci ne încurajează spre o nouă înțelegere și spre depășirea obstacolului. Ne permite să ne concentrăm asupra a ceea ce se află în fața noastră.