Confucianismul: ce ne învață filosofia lui Confucius?

Scopul confucianismului este recuperarea armoniei societății prin dezvoltarea unor virtuți și respectarea ierarhiei sociale. Este o religie sau o filosofie a vieții?

Scris și verificat de filosoful Maria Alejandra Morgado Cusati.

Ultima actualizare: 01 octombrie, 2022

Confucianismul, numit și Ruism (școala de savanți), este o doctrină filosofică și religioasă care pune accent pe dezvoltarea virtuților individuale pentru a obține o societate și o guvernare stabile. A fost promovat de gânditorul Confucius în secolul al V-lea î.Hr. Ce ne învață filosofia lui Confucius?

Scopul lui Confucius a fost transformarea și recuperarea societății prin învățăturile preceptelor antice și respectul pentru ierarhiile sociale. Să vedem în ce constă curentul!

Cine a fost Confucius?

Numele adevărat al lui Confucius era Kong Kio. S-a născut în statul chinez Lu, în anul 551 î.Hr, în cadrul unei familii nobiliare. A ocupat câteva funcții importante. A fost ministrul justiției în statul federal Lu, unde a propovăduit preceptele pe care le considera necesare pentru realizarea unui guvern stabil. Este renumit pentru aplicarea reformelor în domeniul justiției.

La ieșirea din funcție, a călătorit prin țară în căutarea autorităților sensibile la învățăturile sale. În localitatea sa, a fondat o școală privată pentru a pregăti consilieri regali, unde se spune că ar fi avut aproximativ 3.000 de discipoli din toate păturile sociale.

A fost numit Kong-fuzi, care înseamnă „stăpân Kong”. Numele Confucius este versiunea latinizată.

După moartea sa în 479 î.Hr, adepții săi i-au răspândit învățăturile în cărți precum Las anacletas și l-au lăudat pentru înțelepciune. Doctrina sa s-a propagat în China timp de două milenii, iar sistemul său de valori a fost legat de sistemul politic al imperiului până în 1911.

Originea confucianismului

Confucianismul cuprinde credințe și practici religioase datând din secolul al XVIII-lea î.Hr. C. Gânditorul Confucius, preocupat de criza în care se afla China, a preluat învățăturile înțelepților antici drept cod pentru viața morală, religioasă, socială și politică.

Confucius nu s-a considerat un fondator, ci un predicator al mesajului pe care îl primise de la strămoșii săi. Pentru el, restabilirea vechilor precepte și respectul pentru ierarhiile sociale erau esențiale pentru ca China să-și recupereze armonia pe care o pierduse în timpul războaielor.

La scurt timp după ce și-a început activitatea, Confucius a câștigat numeroși adepți și a sistematizat ceea ce mai târziu va fi cunoscut sub numele de confucianism. Confucius a fost persecutat în vremea primului imperiu și contrazis de școala taoistă.

Mai târziu, în dinastia Han, confucianismul a fost recunoscut ca religie oficială de stat. De atunci, a ocupat un loc important în configurația modului tradițional chinezesc de viață.

Ce ne învață filosofia lui Confucius?

Confucianismul nu este o religie precum creștinismul sau islamismul, deoarece nu este alcătuit din dogme, ci din modele de comportament pentru a obține o guvernare perfectă și armonie socială. Este o filosofie politică și un mod de viață.

Ierarhia socială pentru atingerea armoniei

Confucianismul crede într-un cosmos armonios, a cărui ordine este dictată de Rai (tian), o putere superioară care a ordonat universul într-o manieră ierarhică și l-a împărțit între cei cu forță yin (nobilii) și cei cu forță yang (ticăloșii). În vârful acestei ierarhii se află împăratul, „fiul Raiului”, care impune voința cerească.

Următorul nivel este reprezentat de tatăl familiei, care este yin față de soția și copiii săi. Prin urmare, fiul datorează respect și ascultare părinților săi, iar soția soțului ei. Prin urmare, confucianismul este considerat o religie patriarhală.

Ființele umane, ca parte a cosmosului, trebuie să respecte ordinea aranjată. Orice încercare de a o modifica poate cauza tulburări grave.

Perfecțiunea morală

Societatea trebuie organizată după o ierarhie social-morală. În consecință, pozițiile cu responsabilitate mai mare, cum ar fi cea de guvernator, trebuie ocupate de oameni cu un grad ridicat de perfecțiune morală.

Totuși, gradul de perfecțiune morală nu este legat de originea unei persoane, ci de nivelul de interiorizare și dezvoltare pe care acesta l-a atins în raport cu cele cinci principii confucianiste: ren (umanitate), yi (neprihănire), li (ritual), zhi (înțelepciune) și xin (onestitatea).

Cele cinci principii ale confucianismului

Pentru confucianism, doar acei oameni care posedă aceste principii vor putea deveni junzi, adică „oameni respectabili” sau „oameni superiori”:

• Ren – încurajează iubirea pentru ceilalți și, în consecință, altruismul și empatia.
• Yi – îi determină pe oameni să facă ceea ce este corect în orice moment.
• Li – implică un comportament corect și bune maniere.
• Zhi – încurajează oamenii să-și extindă cunoștințele. Numai cei care au cunoștință și judecată bună sunt capabili să acționeze cu dreptate și înțelepciune.
• Xin – încurajează oamenii să acționeze fără înșelăciune.

Filosofia lui Confucius în prezent

Confucianismul este o doctrină prezentă în societatea chineză. De fapt, se estimează că 42% dintre chinezi practică religia tradițională a țării, care este un amestec de confucianism, budism și taoism.

În plus, virtuțile pe care le-a predicat maestrul Kong sunt încă prezente în societatea chineză. De exemplu, evlavia filială și respectul față de strămoși sunt foarte importante.