Diagnosticul și simptomele epicondilitei

Cotul tenismenului sau epicondilita este o afecțiune caracterizată prin durere la nivelul acestei articulații din cauza efectuării repetate a anumitor mișcări.

Scris și verificat de biotehnologul Alejandro Duarte.

Ultima actualizare: 14 martie, 2021

Epicondilita, cunoscută sub denumirea de cotul tenismenului, este o inflamație a tendoanelor epicondilei. Acestea sunt ligamentele care unesc musculatura antebrațului și a mâinii cu epicondilul lateral al humerusului, în exteriorul cotului. Inflamația este cauzată de microtraumatisme provocate de suprasolicitarea musculară. Citește mai departe pentru a afla mai multe despre simptomele și diagnosticul epicondilitei!

Epicondilita este o afecțiune foarte frecventă în sport (de unde i se trage și numele) și la locul de muncă. Există profesii cu o tendință mai mare de a provoca acest prejudiciu din cauza repetării gesturilor specifice. Acesta este cazul în fabrici, la birou, la computer, în pictură sau în orice altă activitate care implică o utilizare exagerată a musculaturii care generează mișcările mâinilor.

Simptomele epicondilitei (cotul tenismenului)

Simptomele epicondilitei apar progresiv. În general, pacienții observă dureri în exteriorul cotului, ce se pot extinde până la antebraț.

Este posibil să simți disconfort atunci când apuci obiecte, miști degetele, întorci încheietura mâinii și apeși zona afectată în punctele în care mușchiul se unește cu ligamentul. În plus, epicondilita poate provoca o lipsă de forță în antebraț.

Diagnosticul epicondilitei

Este extrem de important să primești un diagnostic corect al cauzei durerii de la nivelul cotului, pentru a te supune tratamentului adecvat. Există afecțiuni care pot avea simptome similare și pot crea confuzie.

Epicondilita rezistentă la tratament, din cauza confuziei în diagnostic, este generată de prinderea nervului interos posterior în regiunea laterală a cotului. Următoarele afecțiuni provoacă dureri similare cu cele cauzate de cotul tenismenului:

• Neuropatie cauzată de prinderea nervului radial
• Osteocondrita articulației radiohumerale
• Durerea mușchilor din jur
• Modificări ale capului osului radius, situat pe fața externă a cotului

Pentru un diagnostic corect de epicondilită, medicul specialist trebuie să urmeze următorul protocol:

1. Istoricul medical al pacientului

• Examinare vizuală: medicul va efectua o examinare a aspectului fizic al zonei afectate. Va căuta semne de inflamație, modificări ale pielii, abaterea alinierii articulațiilor, etc.
• Localizarea epicondilului și aplicarea de presiune: medicul va verifica dacă pacientul simte durere în această zonă specifică.
• Testul de stres Varus: forță aplicată asupra cotului care determină deplasarea feței sale distale către linia mediană a corpului. Testul va fi pozitiv dacă pacientul raportează disconfort.
• Durere la extinderea degetelor
• Examinarea mobilității cotului și capului osului radius, coloanei cervicale și întregului sistem al articulației umărului.
• Colectarea de informații despre activitățile zilnice ale pacientului care pot influența starea acestuia. De asemenea, trebuie luat în considerare orice medicament utilizat recent de pacient.

Pronație și supinație

Este important să înțelegi conceptul de pronație și supinație a antebrațului pentru a înțelege următoarele teste.

Supinația este rotația laterală a antebrațului și a mâinii. Palma mâinii este îndreptată în sus, cu degetul mare în afară. Pronația este rotația mediană a antebrațului și a mâinii. În acest caz, palma mâinii este orientată în jos cu degetul mare spre interior.

• Manevra lui Mill. Pacientul va rămâne așezat cu brațul ușor rotit, cu extensie dorsală a mâinii și flexie a cotului. Kinetoterapeutul va plasa o mână pe cot și cealaltă pe partea antebrațului. Pacientului i se va cere să încerce mișcarea de supinație (rotirea antebrațului cu palma în sus) împotriva rezistenței generate de mâna medicului. Dacă simte durere atunci când efectuează această acțiune, este vorba despre epicondilită.
  
• Testul scaunului: Pacientului i se va cere să ridice un scaun în două moduri diferite. Când îl ține cu mâna și cotul în pronație, va simți durere. Nu va exista disconfort atunci când îl apucă cu mâna în supinație.

2. Alte teste

Dacă nu s-a stabilit încă un diagnostic clar, vor fi efectuate și alte teste complementare:

• Analitice, pentru a exclude existența cristalelor de acid uric în articulație cauzate de hiperuricemie
• Electromiografie, pentru a exclude sindroamele de compresie nervoasă
• Radiologie și teste complementare