Mackie și teoria erorii: este moralitatea obiectivă?
 

Mackie și teoria erorii: este moralitatea obiectivă?

Teoria erorii este o poziție etică care susține că judecățile morale sunt construcții sociale. Să vedem în ce constă!
Mackie și teoria erorii: este moralitatea obiectivă?

Ultima actualizare: 17 Mai, 2022

Morala există pentru a reglementa comportamentul uman, determinând ce acțiuni sunt considerate corecte. În jurul acestei teorii au apărut multiple discuții și subiecte etice, care au încercat să explice natura moralității, una dintre ele fiind teoria erorii emisă să Mackie.

Această teorie a fost propusă de filozoful John L. Mackie în 1977. Ea susține că oamenii greșesc în mod sistematic atunci când fac judecăți morale, căci morala nu este altceva decât o invenție subiectivă acceptată pasiv.

Ce presupune teoria erorii emisă de Mackie?

Teoria erorii reprezintă o viziune sceptică asupra moralității, deoarece susține că toate judecățile morale sunt false. Prin urmare, nu există fapte morale în lumea exterioară cărora le corespund judecățile noastre. Atunci când judecăm o acțiune ca fiind corectă sau greșită, întotdeauna greșim.

În acest sens, Mackie susține că moralitatea nu este obiectivă, ci o construcție socială care determină ce modele de comportament ar trebui acceptate sau respinse.

Pentru a înțelege mai bine această idee, să citam un exemplu.

Greșim dacă credem că torturarea cățeilor pentru distracție este un act moral greșit. În acțiunea menționată, nu există nicio proprietate obiectivă care să ne spună exact că este imoral.

Acest lucru nu se întâmplă atunci când observăm, de exemplu, o minge. În acest caz, putem percepe cu simțurile noastre proprietăți precum forma, dimensiunea și culoarea. Dar, când vedem pe cineva chinuind un cățel, deși vedem durerea, nu percepem literalmente răul.

Nu ne putem folosi simțurile sau orice alt instrument de măsurare pentru a confirma moralitatea unui fapt. Prin urmare, noțiuni precum bine și rău, corect și nedrept, corect și greșit nu sunt proprietăți obiective ale lumii, ci creații subiective ale omului.

Trebuie menționat faptul că intenția lui Mackie nu este de a elimina sau de a face moralitatea inutilă. Acesta nu pretinde că faptele nu trebuie catalogate drept corecte și incorecte.

Dimpotrivă, ceea ce urmărește este ca morala să fie înțeleasă ca o chestiune relativă și nu ca un absolut universal. De fapt, el afirmă că etica și morala trebuie să se reinventeze continuu, în funcție de modul în care evoluează umanitatea.

Mintea umană ca un puzzle
Morala este construită din parametri umani, dar nu există elemente obiective care să o susțină.

Principalele argumente ale teoriei

Pentru a apăra teoria erorii, Mackie folosește două argumente care o susțin.

1. Argument din relativitate

El susține că moralitatea a depins întotdeauna de contextul, timpul și formele de relație care se stabilesc în fiecare societate. Prin urmare, ceea ce o cultură consideră corect moral poate să nu fie așa pentru alta. De fapt, așa se întâmplă.

De exemplu, există multe dezacorduri în judecățile morale stabilite în jurul avortului sau pedepsei cu moartea. Putem vedea asta în legile care guvernează diferitele state ale lumii.

2. Argument din raritate

Mackie susține că, dacă pornim de la ideea că moralitatea este obiectivă, atunci în lumea exterioară ar trebui să existe entități complet diferite, cu calități ciudate și necunoscute.

În plus, pentru a percepe aceste entități, trebuie să avem facultăți perceptive unice, morale și intuitive, diferite de cele pe care le deținem deja (simțurile). Totuși, acest lucru nu se întâmplă.

Prin urmare, Mackie susține că, atunci când se emite o judecată morală, ceea ce se întâmplă cu adevărat este o reacție care derivă din ceea ce se învață cultural și din legătura cu propriile experiențe. Procesul este subiectiv.

Analogie cu percepția culorilor

Pentru a face teoria erorii mai ușor de înțeles, autorul a folosit percepția culorii ca analogie. În acest caz, el afirmă că obiectele lumii nu posedă, în sine, culorile pe care le percepem noi.

Ei bine, atunci când observăm culori, ceea ce percepem cu adevărat este refracția în ochii noștri a lungimilor de undă ale luminii pe care obiectul nu a fost capabil să le absoarbă.

Culoarea nu este o proprietate intrinsecă a obiectului, ci o reacție biologică a mecanismului vizual uman la reflectarea luminii. Cu alte cuvinte, culoarea nu este o proprietate obiectivă, ci una subiectivă, precum faptele morale.

De fapt, nu toată lumea percepe aceleași culori și nuanțe, așa cum este cazul persoanelor daltoniste. Același lucru se întâmplă cu proprietățile morale: nu există nimic în lumea obiectivă care să aibă, în sine, proprietatea moralității.

Paletă de culori
Paleta de culori nu este percepută la fel de la fiecare ochi, ceea ce reprezintă o analogie cu moralitatea subiectivă.

Subiectivitatea moralei

Pe scurt, teoria erorii susține că nu există fapte morale în sine, ci că oamenii sunt cei care atribuie proprietăți morale comportamentului uman.

Prin urmare, am face o eroare dacă am crede că judecățile noastre morale corespund în mod obiectiv realității. Tu ce crezi?

S-ar putea să te intereseze...
Crizele de furie la adulți: cauze și sfaturi
Doza de Sănătate
Citește pe Doza de Sănătate
Crizele de furie la adulți: cauze și sfaturi

Crizele de furie la adulți au manifestări diferite: de la tăcere, la reacții explozive. Care sunt cauzele lor și cum pot fi gestionate?