Partenerul meu nu vrea copii, ce fac?
Partenerul meu nu vrea să aibă copii. Ce să fac? Aceasta este una dintre cele mai frecvente întrebări în ceea ce privește relațiile de cuplu. A avea copii este una dintre cele mai importante decizii din viață, mai ales că procesul depășește procrearea. Este un proces de angajament social și chiar cultural.
Într-o relație de dragoste, faza de îndrăgostire este una dintre cele mai frumoase. Când acest lucru trece și lucrurile se așază, vine momentul pentru decizii dificile și deciziile nu așteaptă.
În multe cupluri există conflicte atunci când doar unul dintre partenerii își dorește copii. Ce poți să faci în acest scenariu?
Partenerul meu nu vrea să aibă copii, dar eu vreau!
În zilele noastre, decizia de a deveni părinte este complicată și amânată. Intrarea femeilor în câmpul muncii, instabilitatea economică și urmărirea progresului la nivel academic sau profesional încetinesc orice încercare de a întemeia o familie.
În plus, există mulți oameni care, indiferent de cele de mai sus, nu simt că destinul lor este să devină părinți pentru că au alte priorități.
Problema apare atunci când un partener visează să aibă copii, iar celălalt crede că nu este pregătit (și că nu va fi niciodată).
De ce partenerul meu nu vrea să aibă copii?
Există multe motive pentru care o persoană nu vrea să aibă copii. Unele dintre ele pot fi:
- Cheltuiala
- Munca
- Sănătatea
- Stilul de viață dorit
- Cariera
Decizia de a avea copii este o chestiune importantă care ne schimbă complet viața. Prin urmare, este foarte important să cântărești toate opțiunile.
Citește și: Mă despart de tine, pentru că mă iubesc pe mine
Ce fac dacă partenerul meu nu vrea copii?
Când începi o relație, nu te gândești la asemenea probleme. Cu toate acestea, dacă t confrunți cu această situație, nu mai amâna rezolvarea ei. Urmează aceste recomandări:
- Poartă o discuție: dacă subiectul este important pentru tine, amânarea acestei conversații nu te va ajuta. Găsește cel mai bun moment.
- Adoptă o poziție clară: dacă știi deja ce vrei, nu-ți fie teamă să-ți exprimi punctul de vedere. Nu ar trebui să cedezi doar pentru a face pe plac cuiva.
- Nu te aștepta ca partenerul să se răzgândească: acest lucru doar amână inevitabilul. Dacă partenerul tău a luat deja o decizie fermă, nu se va răzgândi.
- Privește către viitorul tău: întreabă-te sincer dacă vrei să trăiești o viață fără copii.
- Vorbește cu apropiații tăi: prietenii sunt importanți. Ei îți pot oferi sfaturi utile.
- Nu lua o decizie sub presiune: gândește-te calm la pașii pe care urmează să îi faci și la ce implică aceștia.
Aceste recomandări îți fi de mare ajutor. Cu toate acestea, uneori nu sunt suficiente. Probabil că ai încercat deja cele de mai sus și nu știi ce decizie să iei sau cum să faci față realității.
Ce opțiuni am?
Nu poți forța o persoană să aibă copii doar pentru a fi tu fericit. Totul ar fi un dezastru. Rămâne să decizi dacă poți să trăiești fără copii. Această problemă este foarte importantă.
Dacă nu poți ajunge la o înțelegere cu partenerul tău, puteți merge la terapie de cuplu. Este o situație complexă, mai ales dacă vă iubiți. Există și posibilitatea ca relația să se încheie, mai ales dacă amândoi vedeți viitorul într-un mod diferit și nu aveți scopuri comune.
Descoperă: Cum să treci peste o despărțire dureroasă
Este o decizie reciprocă
A avea copii este o decizie care trebuie luată cu fermitate și asta nu se întâmplă peste noapte. Cu alte cuvinte, nu te aștepta ca partenerul tău să se trezească într-o zi și să-ți spună că, brusc, are instincte paterne sau materne.
De asemenea, vezi dacă partenerul se teme de asumarea paternității sau maternității, dar nu respinge total ideea. În cazul în care tot ce simte este teamă, acest lucru poate fi corectat cu sprijin psihologic.
Oricum ar fi, trebuie să luați o decizie împreună. Gândește calm și vorbește sincer. Va fi greu, dar nu este imposibil.
Toate sursele citate au fost revizuite în profunzime de către echipa noastră pentru a asigura calitatea, fiabilitatea, actualitatea și valabilitatea lor. Bibliografia acestui articol a fost considerată fiabilă și precisă din punct de vedere academic sau ştiinţific.
- Annesley, T. M. (2011). Pasar la Prueba de Paternidad. Química Clínica. https://doi.org/10.1373/clinchem.2011.170738
- Dra, P., Estremero, J., & Gacia, X. (2008). Familia y ciclo vital familiar. Generalidades.
- Familia, socialización y nueva paternidad. (2003). Revista Latinoamericana En Ciencias Sociales, Niñez y Juventud.
- Häring, B. (2010). Paternidad responsable. Universidad Nacional Autónoma de México. Escuela Nacional de Trabajo Social.
- Marcela Lagos, L., Helena Poggi, M., & Cecilia Mellado, S. (2011). Conceptos básicos sobre el estudio de paternidad. Revista Medica de Chile. https://doi.org/10.4067/S0034-98872011000400019
- Mestre Escrivá, M., Samper García, P., Tur, A., & Díez, I. (2001). Estilos de crianza y desarrollo prosocial de los hijos. Revista de Psicología General y Aplicada: Revista de La Federación Española de Asociaciones de Psicología.
- Miller, D., & Arvizu, V. (2016). Ser madre y estudiante. Una exploración de las características de las universitarias con hijos y breves notas para su estudio. Revista de La Educacion Superior. https://doi.org/10.1016/j.resu.2016.04.003
- Garín, P. M. (2015). La familia. Estudios de Deusto. https://doi.org/10.18543/ed-42(1)-1994pp109-122