Anaxagoras: contribuții și 15 fraze celebre
 

Anaxagoras: contribuții și 15 fraze celebre

Anaxagoras este unul dintre cei mai cunoscuți filozofi presocratici. El a încercat să explice științific originea și legile universului.
Anaxagoras: contribuții și 15 fraze celebre

Ultima actualizare: 01 iunie, 2022

Anaxagoras (500 î.Hr. – 428 î.Hr.) este unul dintre cei mai renumiți filozofi presocratici. S-a născut în Clazomena (în Turcia modernă), deși a trăit și a predat în orașul Atena timp de aproximativ 30 de ani.

Printre discipolii săi s-au numărat Pericle, Archelau, Protagora din Abdera, Tucidide și Euripide. Se crede că și Democrit și Socrate s-au numărate printre aceștia.

El a promovat investigarea naturii bazată pe experiență, memorie și tehnică. Cu toate acestea, a fost acuzat de impietate și condamnat la moarte după ce a sugerat că soarele este o masă de fier fierbinte și că luna este o stâncă care reflectă lumina sa.

A reușit să scape plecând în exil și stabilindu-se în Lampsacus, unde se spune că s-a înfometat. Să vedem care sunt contribuțiile lui și câteva dintre frazele sale celebre!

Anaxagoras: contribuții și idei

Printre cele mai relevante contribuții ale lui Anaxagoras se numără explicațiile raționale ale eclipselor și ale respirației peștilor, precum și cercetările privind anatomia creierului.

În cele câteva fragmente care au fost recuperate din lucrarea sa Despre natură, se reflectă modul în care acest mare gânditor a încercat să explice pluralitatea obiectelor în lume.

A presupus că toate lucrurile sunt formate din particule elementare, pe care le-a numit semințe (spermata în greacă). El a speculat că diferența dintre lucruri este compoziția lor. Mai mult, credea că în lumea fizică totul conține o parte din orice altceva.

Această ultimă reflecție a apărut după observarea nutriției la animale. Alimentele pe care le ingerează sunt ulterior transformate în oase, păr, carne, etc. Prin urmare, a presupus că trebuie să conțină un număr mare de componente.

În plus, a presupus că aceste părți nu erau atașate, ci amestecate, cu excepția inteligenței, pentru că aceasta era pură și neamestecată. Mai târziu, Aristotel va prelua această idee a particulelor și le va numi homeomeri (părți similare).

Statuia lui Anaxagoras

Nous ca început al cosmosului

Marea contribuție la gândirea filozofică a fost introducerea noțiunii de nous (sau inteligență) în explicația universului, ca forță motrice care a mișcat tot ceea ce există. Prin urmare, era deasupra tuturor, era infinită și autonomă și nu putea fi amestecată cu nimic.

Potrivit lui Aristotel, Anaxagoras concepe nous ca originea universului și cauza existenței.

În plus, Anaxagoras include acest concept în explicația realității, afirmând că este un flux extrem de subtil care se filtrează prin materie și o animă cu mișcarea ei. Cu toate acestea, nous-ul pătrunde în unele lucruri și nu în altele. Astfel, acest mare gânditor explică existența obiectelor animate și inerte.

Mai târziu, Platon susține că nous-ul este cauza a tot și duce la ordine și armonie. Totuși, nu este de acord cu căutarea cauzelor materiale.

Monoteism

Potrivit politicianului și filozofului roman Marcus Tullius Cicero, Anaxagoras a fost primul filozof care a susținut că universul a fost proiectat de puterea rațională a unei minți infinite. Din acest motiv, el a fost considerat de Wilhelm Dilthey drept fondatorul monoteismului în Europa.

15 fraze celebre ale lui Anaxagoras

Pentru a avea o idee completă despre gândirea lui Anaxagora, iată o listă cu cele mai cunoscute fraze ale lui:

  1. „Dacă mă păcălești o dată, e vina ta; dacă mă păcălești de două ori, e a mea.”
  2. „Inteligența cunoaște toate lucrurile și a ordonat toate lucrurile care vor fi și cele care au fost și cele care sunt acum și cele care nu sunt.”
  3. „Inteligența este cea mai pură dintre toate lucrurile. Are cunoaștere totală a tuturor și este forța supremă.”
  4. „Mișcarea definește ceea ce este viu.”
  5. „Toate lucrurile participă la toate, în timp ce inteligența este infinită și se guvernează pe sine și nu se amestecă cu nimic.”
  6. „Este necesar să presupunem că în tot ceea ce este combinat există multe lucruri de tot felul și semințe ale tuturor lucrurilor, care au diferite forme și culori și arome diverse.”
  7. „Totul are o explicație naturală. Luna nu este un zeu, ci o stâncă mare și soarele, o stâncă fierbinte.”
  8. „Bărbații ar trăi incredibil de calm dacă aceste două cuvinte, ale mele și ale tale, ar fi îndepărtate.”
  9. „Știința îi enervează pe cei care nu știu să o folosească atât de mult încât le este de folos altora.”
  10. „Spiritul guvernează universul.”
  11. „Omul este inteligent pentru că are mâini.”.
  12. „Nimic nu se naște și nimic nu piere. Viața este o agregare, moartea o despărțire.”
  13. „Când vocea unui inamic acuză, tăcerea unui prieten condamnă.”
  14. „Aparențele sunt o viziune a ocultului.”
  15. „Soarele dă lunii strălucirea sa.”
Eclipsă de soare
Acest filozof a fost capabil să explice eclipsele și să prezinte o viziune asupra lumii care i-a adus condamnarea la moarte la acea vreme.

Anaxagoras, un filozof foarte inteligent

Anaxagoras a fost un gânditor care a reflectat asupra originii și legilor care guvernează tot ceea ce există. Reflecțiile sale asupra fenomenelor fizice (cum ar fi eclipsele sau reflectarea soarelui pe lună) arată marea sa ingeniozitate.

S-ar putea să te intereseze...
Mackie și teoria erorii: este moralitatea obiectivă?
Doza de Sănătate
Citește pe Doza de Sănătate
Mackie și teoria erorii: este moralitatea obiectivă?

Teoria erorii prezentată de Mackie este o poziție etică ce neagă obiectivitatea moralității. Să presupunem că este o construcție socială.



    • Curd P. Anaxagoras [Internet]. California: Stanford Encyclopedia of Philosophy; 2019 [consultado 17 may 2022]. Disponible en: https://plato.stanford.edu/entries/anaxagoras/
    • Seggiaro C. La noción aristotélica de Nous: conocimiento de los primeros principios y vida contemplativa en el protréptico de Aristóteles. Signos Filosóficos [Internet]. 2014 [consultado 17 may 2022]; 16(32): 38-70. Disponible en: https://www.redalyc.org/pdf/343/34335734002.pdf
    • Segura E. La cuestión de la incorporeidad del Nous en el pensamiento de Anaxágoras. Revista De Filología y Lingüística Universidad Costa Rica [Internet]. 1978 [consultado 17 may 2022]; 4(1): 75-86. Disponible en: https://doi.org/10.15517/rfl.v4i1.16470