Gottfried Leibniz: contribuții la știința „ultimului geniu universal”

Gottfried Leibniz a fost unul dintre marii savanți ai epocii moderne. Contribuțiile sale în diverse domenii ale cunoașterii sunt și astăzi valabile. Iată o scurtă trecere în revistă a vieții sale, a lucrărilor și a celor mai importante contribuții.

Scris și verificat de filosoful Maria Alejandra Morgado Cusati.

Ultima actualizare: 12 decembrie, 2022

Gottfried Leibniz a fost unul dintre marii gânditori ai secolului al XVII-lea și este cunoscut drept ultimul geniu universal. El a avut contribuții importante în domeniile metafizicii, epistemologiei, logicii, filozofiei religiei, fizicii, geologiei, jurisprudenței și istoriei.

A avut chiar și contribuții în tehnologie și a anticipat noțiuni care au apărut mult mai târziu în biologie, medicină, teoria probabilității, psihologie, inginerie și știința informației. Dacă doriți să aflați mai multe despre acest gânditor savant și despre marile sale contribuții, vă invităm să continuați să citiți!

Începutul vieții lui Gottfried Leibniz

Gottfried Wilhelm Leibniz s-a născut în Leipzig, Germania, la 1 iulie 1646. Era fiul lui Friedrich Leibniz, profesor de filozofie morală și al Catharinei Schmuck, al cărei tată era profesor de drept.

Deși Leibniz urma școala elementară, era autodidact grație cărților din biblioteca tatălui său (care murise în 1652, când Leibniz avea 6 ani). De tânăr, Leibniz s-a cufundat în istorie, poezie, matematică și alte materii, dobândind cunoștințe în multe domenii.

Studii

În 1661, când avea doar 14 ani, a început să studieze dreptul la Universitatea din Leipzig și a făcut cunoștință cu lucrările unor gânditori precum René Descartes, Galileo și Francis Bacon. A urmat și școala de vară la Universitatea din Jena, unde a studiat matematica.

În 1666 și-a terminat studiile de drept și a aplicat pentru a deveni doctorand în drept la Leipzig. Cu toate acestea, din cauza vârstei sale fragede, i s-a refuzat titlul.

Acest lucru l-a determinat pe Leibniz să renunțe la Universitatea din Leipzig și să obțină diploma în anul următor la Universitatea Altdorf, ai cărei mentori l-au invitat să devină profesor în ciuda tinereții sale. Leibniz a refuzat și a ales să urmeze o carieră în serviciul public.

În 1667, a intrat în slujba arhiepiscopului elector de Mainz ca diplomat. În anii următori a manifestat o activitate intensă la curți și în cercurile ecleziastice.

Opere

Leibniz a scris în principal în 3 limbi: latină scolastică (cca. 40%), franceză (cca. 35%) și germană (mai puțin de 25%). Lucrările sale sunt vaste, întrucât în viață a publicat multe pamflete, articole academice și două cărți de filosofie: Disertație despre arta combinatorie și Teodicee.

După moartea sa, a fost publicat un alt text substanțial, intitulat New Essays on Human Understanding, pe care evitase să-l publice după moartea filozofului englez John Locke.

În 1895, a fost clarificată extinderea enormă a manuscriselor sale. Există în jur de 15.000 de scrisori, multe cu lungimea unui eseu. Cu toate acestea, mare parte din corespondența sa vastă, în special scrisorile de după 1685, rămân nepublicate.

Contribuțiile lui Gottfried Leibniz

Gottfried Leibniz este cunoscut pentru gama sa largă de contribuții în diverse discipline. În continuare, vom prezenta cele mai remarcabile realizări ale sale.

În matematică

Contribuțiile lui Leibniz în matematică au fost diverse. Cel mai cunoscut și mai controversat este calculul infinitezimal, care studiază limitele, derivatele, integralele și seriile infinite.

Atât Newton, cât și Leibniz și-au prezentat teoriile de calcul într-o perioadă atât de scurtă, încât s-a vorbit chiar de plagiat. Acest lucru a dus la un conflict între cei doi gânditori, care s-a încheiat cu moartea lui Newton în 1727. La acea vreme, întrebarea cine a fost creatorul calculului nu a fost pe deplin clarificată.

Cu toate acestea, se știe că Newton și Leibniz au descoperit calculul independent. Notația lui Leibniz a ajuns să fie folosită pentru versatilitatea sa. În plus, el a dat numele acestui studiu și i-a oferit simbolurile.

Pe de altă parte, în 1679, Leibniz a conceput sistemul binar modern, și pe care l-a prezentat în lucrarea sa Explication de l’arithmétique binaire în 1703. Acest sistem folosește numerele 0 și 1 pentru a reprezenta toate combinațiile, spre deosebire de sistemul zecimal.

În cele din urmă, Gottfried Leibniz a fost un entuziast în crearea de mașini de calcul mecanice, un proiect care a fost inspirat de calculatorul lui Pascal. Calculatorul în trepte, așa cum îl numea el, a fost gata în 1672 și a fost primul care a permis operații de adunare, scădere, înmulțire și împărțire.

În filozofie

Alături de René Descartes și Baruch Spinoza, a fost unul dintre cei 3 mari raționaliști ai secolului al XVII-lea. Opera sa a anticipat logica modernă și filosofia analitică.

Printre cele mai importante principii filozofice propuse de Leibniz se numără continuitatea naturii și rațiunea suficientă. Continuitatea naturii este legată de calculul infinitezimal. Rațiunea suficientă se referă la faptul că nimic nu se întâmplă fără un motiv.

Cea mai cunoscută contribuție a lui Leibniz la metafizică este teoria monadelor, așa cum este expusă în Monadologie. În acest caz, monadele sunt pentru tărâmul metafizic ceea ce atomii sunt pentru tărâmul fizic.

O altă contribuție importantă a lui Leibniz la filozofie poate fi optimismul, deoarece el a apărat că lumea în care trăim, care cuprinde tot ceea ce există și a existat. Această idee se bazează pe presupunerea că Dumnezeu este o ființă bună și rațională și că a luat în considerare și alte lumi înainte de a o alege pe aceasta.

În religie

Referirea la Dumnezeu este dovedită în scrieri. Pentru Leibniz, întrucât totul are un motiv, există o singură cauză din care totul derivă.

În psihologie

Acest gânditor a scris despre subiecte care sunt acum considerate domenii ale psihologiei, cum ar fi atenția, conștiința, memoria, învățarea, asocierea, motivația, actul de luptă, individualitatea emergentă, dinamica generală a dezvoltării și a evoluției.

În topologie

Gottfried Leibniz a fost primul care a folosit termenul de analiză situs, adică analiză de poziție, care a fost folosit mai târziu în secolul al XIX-lea pentru a face referire la ceea ce este cunoscut astăzi ca topologie.

Gottfried Leibniz: un savant al epocii moderne

Leibniz a dobândit o mare cultură după ce a citit cărțile din biblioteca tatălui său. Avea un interes pentru cuvânt și era conștient de importanța limbajului în progresele cunoașterii și în dezvoltarea intelectuală a omului.

A scris mult de-a lungul vieții, dar a lăsat nenumărate scrieri inedite. Moștenirea lui este încă în curs de editare și astăzi. Opera completă a lui Leibniz depășește deja 25 de volume, cu o medie de 870 de pagini pentru fiecare volum.