Ce este angoasa lunii a opta?
Angoasa lunii a opta este o etapă a dezvoltării bebelușului care se caracterizează printr-o schimbare a comportamentului socio-afectiv. Acesta își dorește să fie tot timpul în brațele mamei și este anxios în prezența străinilor.
În acest stadiu, bebelușul își dă seama că el și mama lui sunt două persoane diferite. De asemenea, observă contrastul dintre oamenii cu care este familiarizat și restul lumii. Angoasa din luna a opta este un răspuns la conștientizarea incipientă.
Deși această fază este cunoscută sub denumirea de „angoasa lunii a opta”, ea poate să apară și mai devreme sau mai târziu. În general, apare între 6 și 10 luni și este o etapă în care bebelușului trebuie să i se acorde încredere, dragoste și siguranță. Să vedem despre ce este vorba!
Ce este angoasa lunii a opta?
Angoasa lunii a opta este o etapă normală de dezvoltare în care bebelușul începe să înțeleagă conceptul de sine și non-sine. Această conștientizare de bază îl face să simtă anxietate atunci când se îndepărtează de mamă sau de îngrijitorul său și când se confruntă cu oameni pe care nu îi cunoaște.
Deși nu pare, acesta este un progres. Înseamnă că a început să facă diferența între el și lumea exterioară. Deși este adevărat că acest lucru îi provoacă angoasă micuțului, este, fără îndoială, un semn că el evoluează în ceea ce privește percepția și conștiința.
Angoasa este dovada faptului că memoria bebelușului se dezvoltă. El își amintește oamenii pe care îi vede des și îi deosebește de cei cu care nu a avut niciodată contact.
Reacțiile bebelușului pot fi ciudate pentru părinți, dar este foarte important să țineți cont de faptul că atașamentul față de mamă și teama de străini nu este un eșec sau un capriciu. Toate acestea fac parte din dezvoltarea normală a copilului și sunt o fază temporară.
Cum se manifestă angoasa lunii o opta?
Nu știm ce este în capul bebelușului în acest moment. Micuțul realizează că depinde foarte mult de mama lui și că, în același timp, este o persoana independentă. Așa se naște teama că ea îl va părăsi.
Mama devine fundamentală în preferințele sale de contact. Este normal ca bebelușul să înceapă să se comporte diferit cu alte rude, cum ar fi bunicii sau unchii. De asemenea, este normal să simtă teamă în raport cu străinii.
Acestea sunt cele mai evidente manifestări ale anxietății: un atașament mai intens față de mamă și frică în relația cu oamenii pe care nu îi vede des sau cu străinii. Apar comportamente precum următoarele:
- Bebelușul își urmărește mama cu ochii oriunde s-ar afla.
- Este neliniştit când mama dispare și chiar plânge.
- Vrea ca mama să-l țină în brațe tot timpul.
- Este sensibil și plânsul este foarte frecvent.
- Este timid în preajma străinilor. Privește în jos sau își acoperă fața cu mâinile.
- Uneori, există o respingere completă a străinilor. Țipă și plânge când străinii se apropie de el.
- Respinge alte persoane în afară de mamă.
- Se trezește de mai multe ori noaptea pentru a vedea dacă mama este aproape.
De ce apare anxietatea?
La începutul vieții, bebelușul plânge pentru a i se satisface nevoile, în special hrană și confort. Nu-i pasă cine i le oferă. Singurul lucru care contează pentru cel mic este să fie mulțumit.
Între 6 și 10 luni, bebelușul devine conștient că nu poate să-și satisfacă nevoile pe cont propriu. Cu alte cuvinte, înțelege că este dependent de o altă persoană, de obicei de mamă, pentru supraviețuire. Acest lucru îl face să construiască o legătură foarte strânsă cu acea persoană care îi oferă ceea ce are nevoie.
Înainte, se simțea de parcă el și mama lui erau aceeași persoană. Era în siguranță în orice moment și, prin urmare, nu îl deranja să fie abordat de alți oameni. Acum, el știe că mama lui este o persoană diferită. Frica de a fi abandonat duce la angoasa lunii a opta.
A nu fi cu mama lui, chiar și pentru o perioadă scurtă de timp, îl face să se simtă neajutorat. Prin urmare, reacționează prin anxietate de separare. Anxietatea lunii a opta este considerată prima formă de anxietate pe care o trăiește ființa umană.
Cum se gestionează angoasa lunii a opta?
Este clar că angoasa din luna a opta poate fi foarte copleșitoare pentru mamă. Aceasta este solicitată de copilul ei tot timpul și poate experimenta stres emoțional și oboseală. Cel mai important este să înțelegeți că aceasta este o situație temporară și că face parte din dezvoltarea normală a copilului.
Bebelușul are nevoie de sprijin și afecțiune. Dacă nu este ușor pentru mamă, nu este ușor nici pentru el. Nu devine „răsfățat” și nici nu vrea să manipuleze adulții. Simte o anxietate profundă, pe care o exprimă prin acel atașament exagerat.
Iată câteva sfaturi pentru a trece prin această etapă:
- Joaca. Jocurile sunt foarte potrivite. De exemplu, acoperiți-vă fața și apoi descoperiți-o.
- Vocea. Dacă mama părăsește camera, trebuie să vorbească în continuare. Grație vocii, bebelușul înțelege că ea este încă acolo.
- Obiectul tranzitoriu. O pătură sau o jucărie poate deveni un fel de înlocuitor ce calmează copilul atunci când mama nu este acolo.
- Explicațiile. Bebelușul nu va înțelege totul, dar este important să-i explicați că mama se va întoarce. De asemenea, spuneți-i la revedere și nu plecați pe furiș.
- Ritualul la plecare și sosire. Un scurt ritual de rămas-bun și de sosire îl va ajuta pe bebeluș să înțeleagă dinamica plecării și venirii.
- Nu-l forțați să accepte alți oameni. Nu contează cât de drăguți sau de iubitori pot fi străinii. Dacă nu vrea să stea în brațele acelor oameni, nu-l forțați.
Păstrați-vă calmul în această etapă
În momentul în care copilul trece prin angoasa lunii a opta, este mai sensibil decât de obicei și, de asemenea, mai iritabil. Părinții trebuie să rămână calmi, în loc să se infecteze cu anxietatea copilului. Un mediu calm ajută foarte mult.
Această etapă durează doar două sau trei luni. Prin urmare, este doar o chestiune de răbdare. În scurt timp, copilul va reuși să depășească angoasa lunii a opta și totul va fi bine.
Toate sursele citate au fost revizuite în profunzime de către echipa noastră pentru a asigura calitatea, fiabilitatea, actualitatea și valabilitatea lor. Bibliografia acestui articol a fost considerată fiabilă și precisă din punct de vedere academic sau ştiinţific.
- Hernández Blasi, C., & Bjorklund, D. F. (2001). El desarrollo de la memoria: avances significativos y nuevos desafíos. Infancia y aprendizaje.
- Rev Pediatr Aten Primaria vol.11 no.43 Madrid jul./sep. 2009
- García-Fernández, P. (2003). Ante las Separaciones, ¿Sólo el Bebé se Angustia? Una Investigación sobre la Angustia Materna ante la Separación. El Difícil Arte de Editar (Editorial) 2 The Difficult Art of Editing, 11(1), 20-29.