Ce este răul? O viziune filozofică asupra răului
 

Ce este răul? O viziune filozofică asupra răului

Răul este un concept complex care a fost abordat de filozofi din cele mai vechi timpuri până în zilele noastre. Mai jos, vom vedea cele mai relevante poziții asupra acestui fenomen.
Ce este răul? O viziune filozofică asupra răului

Ultima actualizare: 09 iulie, 2022

Ce este răul? Răul este unul dintre acele concepte pe care știm să le identificăm foarte bine în practică, dar care este greu de explicat în teorie. Dacă ni s-ar cere să facem diferența între acțiuni morale bune și rele, cu siguranță am face-o fără mare dificultate, pe baza valorilor și principiilor proprii.

Dar, dacă ni s-ar cere să definim răul în teorie, ne-am confrunta cu dificultăți. Este un concept complex, a cărui natură și dimensiune sunt greu de definit.

Prin urmare, noțiunea de rău are o lungă istorie de discuții filozofice. Anumite aspecte ale acestui fenomen sunt încă dezbătute. Acestea fiind spuse, vom analiza unele dintre cele mai importante teorii filozofice despre rău.

Ce este răul?

Este important să subliniem că există cel puțin două concepte ce privesc răul: unul larg și unul restrâns. Să vedem în ce constă fiecare!

Concept larg

Conceptul larg al răului cuprinde orice situație care dăunează ființelor umane sau le provoacă suferință. În acest sens, disconfortul derivat dintr-o durere de dinți este la fel de rău ca o înșelăciune, de exemplu.

Răul în sens larg a fost împărțit în două categorii: natural și moral. Primul include toate stările de fapt care nu rezultă din intenția sau neglijența agenților morali. Prin urmare, accidentele și bolile naturale intră în această categorie.

În schimb, răul moral provine din intențiile sau neglijența agenților. Prin urmare, include acele acțiuni umane care dăunează celuilalt, cum ar fi înșelăciunea sau crima.

Această noțiune tinde să fie folosită în contexte teologice și discuții, reflectând dificultatea de a explica natura răului într-o lume creată de un Dumnezeu atotputernic, atotștiutor.
Persoană care descoperă ce este răul

Concept restrâns

Conceptul restrâns al răului include doar acele acțiuni, personaje sau evenimente considerate disprețuitoare din punct de vedere moral.

În acest sens, răul este atribuit doar agenților morali (ființe umane) și acțiunilor acestora. Este adesea folosit în contexte politice și juridice contemporane.

Ce este răul din perspectivă filozofică?

Din cele mai vechi timpuri, diverși filozofi renumiți au încercat să explice ce este răul. Iată câteva teorii:

Răul ca produs al ignoranței

Unul dintre primii filozofi care au analizat acest concept a fost Socrate, care a atribuit răul ignoranței. Conform acestuia, niciun om nu ar acționa în cunoștință de cauză, ci pentru că nu știe ce este bine și cum să facă lucrurile conform normelor.

În acest sens, cel rău nu s-ar comporta ca atare dacă ar avea o cunoaștere adevărată a erorii sale. Dacă ar ști că a trăi în conformitate cu ceea ce este bine este cel mai bun mod de a face asta, atunci nu ar alege să facă rău.

Dumnezeu și răul

Teoriile filozofice ale răului au început cu încercări de a rezolva problema. Au încercat să contrabalanseze existența răului (în sensul larg) cu un Dumnezeu sau creator atotputernic, atotștiutor și bun.

O teorie care oferă o soluție la problema răului este dualismul manihean. Potrivit acestui punct de vedere, universul este produsul unei bătălii continue între două principii egale și eterne: Dumnezeu și Prințul Întunericului.

Din aceste prime principii iau naștere substanțe bune și rele, care sunt într-o luptă constantă pentru supremație.

La rândul lor, primii filozofi creștini, precum Sfântul Augustin, au optat pentru neoplatonism. Ei au susținut că răul nu există ca substanță sau proprietate, ci mai degrabă ca o privare de substanță, formă și bunătate. De exemplu, răul bolii constă în privarea de sănătate. Răul păcatului constă în privarea de virtute.

Dumnezeu nu creează răul, deoarece toată creația sa este bună. Prin urmare, răul este absența ființei sau lipsa binelui.

Răul este o calitate naturală ce caracterizează ființa umană?

Ființele umane au avut întotdeauna o înclinație spre rău. De fapt, ca societate, am ajuns să fim fascinați și oarecum curioși cu privire la cei răi. Răul este natural ființei umane sau este o calitate învățată?

Autori precum Niccolò Machiavelli sau Thomas Hobbes afirmă că ființele umane sunt rele din fire. Egoismul și instinctul de supraviețuire le determină să-și satisfacă propriile dorințe în detrimentul semenilor. Prin urmare, legea și Statul devin necesare, fiind entități care permit reglementarea comportamentului oamenilor pentru binele comun.

Kant afirmă că există un rău radical în natura umană. Toate ființele umane au tendința de a subordona legea morală interesului propriu; această tendință este radicală sau înrădăcinată în natura umană.

Pentru Kant, sarcina persoanei amabile este să dea un exemplu prin acțiuni corecte din punct de vedere moral. În schimb, Rousseau are o poziție contrară, spunând că ființele umane sunt bune prin fire și societatea este cea care îi corupe.

Banalitatea răului

În secolul al XX-lea, Hanna Arendt oferă o noțiune de rău asociată cu grupurile sociale și cu statul însuși. Reflecțiile sale apar ca o încercare de a înțelege și de a evalua ororile din lagărele naziste ale morții.

Arendt susține că răul nu este natural pentru ființele umane și nici nu este o categorie metafizică. El este produs de oameni și se manifestă doar atunci când își găsește spațiu instituțional și structural.

Potrivit lui Arendt, o trăsătură distinctivă a răului radical este faptul că nu apare din motive înțelese de om, cum ar fi egoismul. Este pur și simplu executat pentru a întări controlul totalitar și ideea că orice este posibil.

Soldați în război
Războaiele expun extreme critice ale răului care îi determină pe filozofi să ia în considerare noi perspective asupra acestui fapt.

Componentele unei acțiuni malefice

Mulți filozofi contemporani consideră că noțiunea de rău este legată de conceptul de acțiune rea. În acest sens, ei susțin că o persoană rea este cea care îndeplinește acțiuni rele sau incorecte.

Dar ce caracterizează acțiunile rele? Unii teoreticieni au propus următoarele componente:

  • Prezența vătămării: acțiunile rele trebuie să cauzeze sau să permită vătămări semnificative cel puțin unei victime.
  • Motivație: acțiunile rele necesită o anumită intenționalitate sau motivație pentru a face rău. Dacă nu există o astfel de intenție, atunci nu ar trebui să fie considerate un act de rău.
  • Emoții: pentru a face rău, trebuie să simțim într-un anumit fel sau să avem anumite emoții atunci când acționăm. De exemplu, Laurence Thomas crede că cei care fac rău se bucură să provoace rău sau simt ură față de victimele lor.
  • Responsabilitate: se presupune că o acțiune rea este legată de un agent responsabil din punct de vedere moral. Adică, deși accidentele naturale pot provoca multe pagube, aceste fenomene nu sunt acțiuni rele pentru că nu sunt agenți morali.
În conformitate cu aceasta, acțiunile rele sunt executate de ființele umane în mod intenționat și produc suferință victimei și oarecare plăcere celui care a făcut rău.

Această perspectivă a acțiunii malefice poate fi pusă la îndoială. De exemplu, dacă am încerca să declanșăm o bombă într-o cameră plină de oameni nevinovați, dar poliția oprește încercarea, acțiunea este totuși rea chiar dacă nu provoacă niciun rău?

Răul este un concept complex

După cum am putut vedea, conceptul de rău nu este ușor de definit. Deși mulți filozofi s-au dedicat reflectării asupra acestui subiect, condițiile necesare și suficiente care definesc o acțiune rea sau o persoană rea sunt în continuare în discuție.

S-ar putea să te intereseze...
Juan Luis Vives: filozoful spaniol care a vrut să-i ajute pe cei săraci
Doza de Sănătate
Citește pe Doza de Sănătate
Juan Luis Vives: filozoful spaniol care a vrut să-i ajute pe cei săraci

Juan Luis Vives a fost unul dintre cei mai mari exponenți ai Renașterii și Umanismului european. Descoperă marile sale contribuții!