Filosofia lui Spinoza și viziunea sa asupra naturii

Scris și verificat de filosoful Maria Alejandra Morgado Cusati

Ultima actualizare: 06 decembrie, 2022

Baruch Spinoza (1632-1677) a fost un filosof olandez, considerat unul dintre cei trei mari reprezentanți ai raționalismului modern din secolul al XVII-lea (alături de Leibniz și Descartes). În filosofia lui Spinoza a apărut importanța rațiunii pentru a înțelege toată realitatea și a obține fericirea.

Principala sa propunere filosofică a fost identificarea lui Dumnezeu cu natura. În loc să-L perceapă pe Dumnezeu ca pe o ființă înzestrată cu voință și omnipotență (cum face religia iudeo-creștină), filosoful l-a definit ca pe o substanță care cuprinde tot ceea ce este real, tot ceea ce există. Prin urmare, mulți l-au considerat un panteist.

Filosofia lui Spinoza

Filosofia lui Spinoza a fost foarte cenzurată în acea vreme. Reflecțiile sale nu erau în ton cu preceptele iudeo-creștine care dominau Europa. De fapt, contemporanii săi obișnuiau să-l numească „ateu”, deși nicăieri în lucrarea sa nu a negat existența lui Dumnezeu.

În plus, textele sale au fost incluse în Indexul cărților interzise al Bisericii Catolice în 1679. Prin urmare, opera sa a circulat clandestin până când a fost revendicată de marii filosofi germani de la începutul secolului al XIX-lea.

Descoperiți: 6 cei mai cunoscuți filosofi greci și contribuțiile lor

Metafizică

În primul rând, trebuie să ținem cont de faptul că Spinoza, spre deosebire de Descartes, a susținut faptul că toată realitatea a pornit de la o singură substanță.

Spinoza l-a respins pe Dumnezeu ca creator al naturii. În schimb, a considerat că natura însăși este Dumnezeu, întrucât natura este cauza ei înșiși, precum și cauza și esența a tot ceea ce există. Tot ceea ce este și tot ceea ce există sunt atribute ale singurei substanțe: Dumnezeu.

Din acest motiv, mulți interpreți ai operei lui Spinoza afirmă faptul că filosoful era un panteist. El a susținut că universul, natura și zeitatea (Dumnezeu) sunt același lucru.

Epistemologie

În filosofia lui Spinoza nu există dualism. Sufletul și trupul nu sunt entități separate, ci mai degrabă unul și același lucru, dar văzute din perspective diferite. Cu alte cuvinte, sufletul și trupul sunt două atribute diferite (gând și, respectiv, extensie) ale aceleiași substanțe (Dumnezeu).

Nu există substanțialitate în om, ci este doar o modificare (un mod) a substanţei divine. Nu suntem substanțe gânditoare, ci o manifestare a atributului „gândit” de natură.

Luând în considerare acest principiu, Spinoza a susținut că rațiunea, fără mijlocirea simțurilor, este capabilă să ajungă la cunoașterea adevărată a lucrurilor, căci fiecare suflet face parte din gândirea divină și infinită.

Descoperiți: Confucianismul: ce ne învață filosofia lui Confucius?

Etică

Dacă plecăm de la faptul că tot ce există este natura, atunci nu există nimic care să-i scape sau să i se opună, nici măcar sufletul omenesc. Prin urmare, tot ceea ce i se întâmplă omului este supus cursului naturii.

În acest sens, tot ceea ce ni se întâmplă în viață, mai ales ceea ce este legat de pasiunile noastre, este supus necesității naturii. Am putea afirma că Spinoza este un determinist.

Cu toate acestea, omul poate obține libertatea prin cunoaștere. Pentru el, libertatea nu este o chestiune de voință umană, ci de înțelegere.

Când omul înțelege că este determinat de natură și acceptă esența ei, atunci se poate apropia de libertate. Rațiunea este instrumentul care ne permite să fim liberi.

Pe de altă parte, dacă omul crede că este liber, este pentru că ignoră cauzele care îl determină. Deci, am putea spune că, pentru Spinoza, libertatea este o luptă împotriva ignoranței și a prejudecăților.

Liber este cel care se ghidează numai după rațiune.

Politică

Filosofia lui Spinoza a atins și probleme politice. În acest caz, el a apărat separarea bisericii de stat, precum și libertatea de exprimare ca bază a conviețuirii.

Filosoful a apărat, de asemenea, democrația și a afirmat că scopul statului este acela de a-i face pe toți oamenii liberi. O astfel de libertate, care se realizează prin cunoaștere, implică acționarea rațională și morală.

Un filosof cenzurat

Filosofia lui Spinoza nu s-a conformat tiparelor vremii, ceea ce l-a făcut să fie unul dintre cei mai cenzurați filosofi din istorie. Cu toate acestea, gândirea lui a avut o mare influență asupra savanților de mai târziu, precum Hegel, Marx și Nietzsche.