Informații despre vaccinul împotriva poliomielitei
Vaccinul împotriva poliomielitei este un exemplu clar al modului în care planurile susținute de imunizare dau rezultate în timp. Datorită acestui tratament, o boală la fel de gravă ca poliomielita a dispărut aproape complet din întreaga lume.
Această metodă simplă, ieftină și cu eficacitate dovedită ne-a permis să reducem transmiterea virusului în comunități, atât la copii, cât și la adulți. În ce constă? Cum administrează medicii vaccinul împotriva poliomielitei?
Iată detaliile!
Ce este poliomielita?
Poliomielita este o boală cauzată de un poliovirus. Există trei tipuri cunoscute de viruși. Un tip a dispărut deja și nu există înregistrări de noi focare. Celelalte două tipuri sunt încă active, dar au o rată de incidență scăzută ca urmare a vaccinărilor globale.
O persoană contractează poliomielita atunci când intră în contact cu o altă persoană infectată sau când virusul folosește alimente pentru a se mișca și a infecta gazdele. Acest lucru se întâmplă prin contaminarea băuturilor și a alimentelor cu materii fecale.
Majoritatea celor infectați sunt asimptomatici; asta înseamnă că nu prezintă semne ale bolii. Cu toate acestea, starea celor cu simptome vizibile poate evolua spre complicații grave, cum ar fi paralizia.
Citește și:
Paralizia: cea mai severă formă
Forma paralitică este cea mai severă formă de poliomielită. Oamenii suferă de slăbiciune musculară care se extinde în toate zonele corpului, inclusiv la nivelul pieptului. De fapt, boala compromite dinamica respiratorie, ducând la moarte prin asfixiere.
Nu există nici un remediu pentru poliomielită. Prin urmare, vaccinarea a ajuns să reprezinte singura modalitate de a preveni răspândirea necontrolată a virusului.
Vaccinul împotriva poliomielitei: 2 variante diferite
Știința a reușit să dezvolte două vaccinuri împotriva poliomielitei. Sunt cunoscute sub numele creatorilor lor și se numesc Sabin și Salk. Primul vaccin se administrează pe cale orală, iar al doilea se administrează intramuscular.
Vaccinul Sabin
Vaccinul Sabin este o imunizare cu virus viu amorțit. Pentru a realiza acest lucru, laboratoarele provoacă mutații genetice particulelor virale pentru a le face mai puțin virulente. În acest fel, după inoculare, pot genera simptome, dar foarte ușoare. Acest lucru nu modifică imunitatea pe care o produce vaccinul.
O caracteristică a vaccinului Sabin este puterea sa de replicare în sistemul digestiv. Acest lucru provoacă „efectul imunității de turmă”, deoarece cei care au fost inoculați expulzează particulele amorțite care ajută la imunizarea locuitorilor aceleiași gospodării.
Vaccinul Salk
Versiunea Salk, așa cum am menționat deja, se administrează intramuscular. La fel ca în cazul altor vaccinuri, serul pătrunde în mușchi. În acest caz, virușii nu sunt amorțiți, ci sunt inactivi.
Procedura este diferită și rezultatul variază puțin în comparație cu vaccinul Sabin. Întregul proces intestinal lipsește și, prin urmare, această imunizare este eficientă în prevenirea formelor grave ale bolii. Cu toate acestea, nu provoacă imunitatea de turmă și nu împiedică indivizii să poarte virusul în sistemul digestiv.
Cine ar trebui să primească vaccinul împotriva poliomielitei?
Recomandările privind vaccinarea împotriva poliomielitei variază de la o țară la alta. Statele elaborează protocoale pentru administrarea vaccinurilor în conformitate cu epidemiologia locală și legislația actuală. În general, majoritatea sunt de acord cu următoarele:
- Copiii ar trebui să primească doze repetate pentru a obține imunitatea. Aceștia sunt grupul de populație cel mai expus riscului și, prin urmare, scopul este să fie cu toții imunizați într-un fel sau altul.
- Copiii vor primi, de obicei, 5 doze. Prima se administrează la 2 luni, a doua la 4 luni, iar cele trei doze finale se administrează la 6 luni, 18 luni și 6 ani. Datele pot varia puțin, dar vaccinul nu ar trebui administrat mai devreme.
- În cazul adulților, nu există un consens clar. Dacă, în copilărie, aceștia nu au fost vaccinați corespunzător, atunci vor primi vaccinurile la intervale similare cu cele folosite în cazul copiilor.
- Cei care călătoresc în țări cu o prevalență ridicată a poliomielitei și profesioniștii din domeniul sănătății care lucrează cu pacienți cu poliomielită ar trebui, de asemenea, să fie imunizați.
Efecte secundare posibile ale vaccinului împotriva poliomielitei
În termeni generali, vaccinul împotriva poliomielitei are puține efecte secundare. Majoritatea celor care apar se manifestă în zona injectării și au legătură cu roșeața și inflamația.
În cazul versiunii Sabin de imunizare, pot exista simptome gastrointestinale ușoare constând în diaree, greață și chiar febră mai mică de 37,5 °C. Febra dispare de la sine și nu durează niciodată mai mult de 48 de ore.
Unele rapoarte au înregistrat reacții mai severe, printre care și alergii. Din fericire, nu sunt prea multe cazuri și se estimează faptul că există o reacție adversă de acest tip la fiecare milion de locuitori.
Citește mai mult:
Un vaccin eficient disponibil la nivel mondial
Vaccinul împotriva poliomielitei este o metodă foarte eficientă de prevenire a acestei boli. Nu există prea multe boli în lume care pot fi evitate atât de ușor dacă se respectă programul de imunizare.
Din acest motiv, este esențial ca țările lumii să își intensifice eforturile în realizarea acestui program de vaccinare. Suntem foarte aproape de eradicarea completă a poliomielitei la nivel global și ar fi păcat să nu terminăm treaba începută.
Dacă ai copii mici, discută cu medicul de familie despre programul de vaccinare. Dacă ești adult, verifică-ți calendarul de vaccinare pentru a te asigura că nu ai sărit peste nicio doză. Secțiile de imunizare ale spitalelor au informațiile corecte care îți pot fi de mare ajutor.
Toate sursele citate au fost revizuite în profunzime de către echipa noastră pentru a asigura calitatea, fiabilitatea, actualitatea și valabilitatea lor. Bibliografia acestui articol a fost considerată fiabilă și precisă din punct de vedere academic sau ştiinţific.
- Mosquera Gordillo, Miguel Armando, Natalia Barón Cano, and Rosa Ballester Añón. “El camino hacia la erradicación de la poliomielitis a través de la Organización Panamericana de la Salud.” Revista Panamericana de Salud Pública 36 (2014): 185-192.
- Ursei, M. “Parálisis del miembro inferior en el niño.” EMC-Aparato Locomotor 52.3 (2019): 1-14.
- Jacobs, I. G., et al. “La poliomielitis.” MEDICINA (Buenos Aires) 71.5 (2011): 467-468.
- Brown, El Dr Harold. “Albert Sabin:(1906-1993) Pionero en la vacunación contra la poliomielitis.”
- Kumate, Jesús. “Cincuentenario de la vacuna Salk.” Boletín médico del Hospital Infantil de México 62.4 (2005): 239-241.
- Martínez, M. Pilar Arrazola, José Ramón de Juanes Pardo, and Aurelia García de Codes Ilario. “Conceptos generales. Calendarios de vacunación sistemática del niño y del adulto en España. Impacto de los programas de vacunación.” Enfermedades Infecciosas y Microbiología Clínica 33.1 (2015): 58-65.
- Moreno-Pérez, David, et al. “Calendario de vacunaciones de la Asociación Española de Pediatría (CAV-AEP): recomendaciones 2016.” Anales de Pediatría. Vol. 84. No. 1. Elsevier Doyma, 2016.
- Rivas, Pablo, et al. “Vacunas en la población inmigrante adulta.” Enfermería Clínica 16.5 (2006): 275-279.
- Dominguez, Angela, et al. “False beliefs about vaccines.” Atencion primaria 51.1 (2018): 40-46.
- Fernández-Cruz Pérez, Eduardo, and Carmen Rodríguez-Sainz. “Inmunología de la poliomielitis: vacunas, problemas para la prevención/erradicación e intervenciones de futuro.” Revista Española de Salud Pública 87.5 (2013): 443-454.
- Ejecutivo, Consejo. Poliomielitis: erradicación: informe del Director General. No. EB144/9. Organización Mundial de la Salud, 2018.
Acest text este oferit numai în scop informativ și nu înlocuiește consultarea cu un profesionist. În caz de îndoieli, consultați-vă cu specialistul dvs.