Mononucleoza este contagioasă sau nu?
Mononucleoza este contagioasă? Această infecție virală este cunoscută sub denumirea de „boala sărutului”. Aceasta se referă la modul în care infecția se poate răspândi de la o persoană la alta.
Denumirea populară atribuită boli i-a determinat în mod eronat pe mulți oameni să creadă că virusul se răspândește doar prin sărut. Însă acest lucru nu este adevărat. La fel ca multe alte boli de acest tip, virusul este prezent în picăturile de salivă. Prin urmare, se poate răspândi și prin strănut, tuse sau prin contactul cu obiecte care conțin resturile de salivă.
Ce este mononucleoza?
Mononucleoza este o boală virală relativ frecventă la populația generală. În majoritatea cazurilor, dispare de la sine. Complicațiile sunt mai puțin frecvente, așadar boala nu lasă în urmă probleme pe termen lung.
Mononucleoza poate apărea la orice vârstă și în orice moment al anului. Cu toate acestea, apare cel mai des în rândul adolescenților și al adulților tineri. Se pare că, în timp, dobândim imunitate la acest agent infecțios.
După cum am menționat mai sus, această infecție este cunoscută și sub denumirea de boala sărutului, deși acest nume nu este foarte precis. Mononucleoza este contagioasă? Da. Dar nu la fel de mult ca alte patologii virale. Prin urmare, o pandemie de mononucleoză este puțin probabilă, având în vedere contextul actual de transmisibilitate scăzută.
Principalul mijloc de prevenire a răspândirii infecției este evitarea contactului cu saliva unei persoane infectate. Saliva bolnavilor conține boala activă. Această recomandare este deosebit de importantă pentru femeile însărcinate, persoanele cu imunodeficiențe și cele care au suferit un transplant.
Citește mai mult:
Mononucleoza este contagioasă? Da!
În majoritatea cazurilor, această boală este cauzată de virusul Epstein-Barr. Odată ce o persoană o contractează, particula virală rămâne în corpul său toată viața. Cu toate acestea, boala este contagioasă doar în anumite momente.
Mononucleoza are o perioadă de incubație cuprinsă între patru și șase săptămâni. După acest interval de timp, simptomele încep să apară și se manifestă aproximativ o lună. În tot acest timp, mononucleoza este relativ ușor de răspândit. Prin urmare, este mai bine ca pacienții să rămână în izolare.
Există cazuri, atât la copii, cât și la adulți, în care boala nu produce deloc simptome după incubație. Unii oameni experimentează doar oboseală și nimic mai mult. În acest caz, pot asocia oboseala cu alți factori, precum activitatea fizică, stresul, lipsa somnului, etc.
Pacienții asimptomatici sunt transmițătorii activi ai virusului, fără să-și dea seama. Vorbim despre situații specifice care nu sunt depistate din cauza lipsei consultului medical. Deoarece acești pacienți nu prezintă simptome, nu suspectează boala și, prin urmare, nu se prezintă la un medic.
Experții nu sunt încă siguri cât timp trebuie să treacă pentru ca boala să nu mai fie contagioasă. Opinia general acceptată este faptul că pacienții au capacitatea de a răspândi virusul până la 12 luni după dispariția simptomelor. După 18 luni, experții spun că nu mai este posibil să răspândim mononucleoza.
Descoperă mai mult:
Simptomele mononucleozei
Simptomele tipice ale mononucleozei sunt febra și oboseala. Acestea tind să fie primele simptome care apar și ultimele care dispar. De asemenea, apar adesea dureri în gât, amigdale umflate, ganglioni limfatici umflați, splină mărită și dureri de cap.
După cum am menționat, complicațiile sunt mai puțin frecvente. Dacă apar, tind să implice un anumit nivel de severitate care necesită îngrijire medicală. Printre posibilele complicații se numără următoarele:
- Splină mărită: În cazuri extreme, poate chiar să explodeze.
- Boli hepatice: Cele mai frecvente includ icter și hepatită.
-
Deficiențe neurologice: Meningita sau sindromul Guillain-Barré, precum și encefalita Epstein-Barr.
Ce poți face în cazul mononucleozei?
În prezent, nu există niciun tratament capabil să vindece mononucleoza. Recomandarea obișnuită este să te odihnești și să bei multe lichide. Acest lucru este deosebit de important în faza cea mai acută a bolii. Pacienții pot lua, de asemenea, medicamente antiinflamatoare și analgezice, dacă acestea sunt prescrise de medic.
Este important să eviți efortul fizic și sporturile de contact pe toată durata bolii. Suprasolicitarea și inflamațiile ar putea provoca ruperea splinei. În același timp, este important să eviți contactul fizic pentru a preveni răspândirea virusului.
Având în vedere că mononucleoza este contagioasă, cei infectați nu ar trebui să împărtășească obiecte personale, alimente sau băuturi. Perioada în care pacienții trebuie să fie prudenți este lungă. Cu toate acestea, respectarea strictă a măsurilor de igienă este singura modalitate de a preveni răspândirea bolii.
Toate sursele citate au fost revizuite în profunzime de către echipa noastră pentru a asigura calitatea, fiabilitatea, actualitatea și valabilitatea lor. Bibliografia acestui articol a fost considerată fiabilă și precisă din punct de vedere academic sau ştiinţific.
- MACHADO, K., GUTIéRREZ, S. T. E. L. L. A., & PíREZ, C. A. T. A. L. I. N. A. (2002). Enfermedad de Kawasaki asociada a virus de Epstein-Barr. Archivos de Pediatría del Uruguay, 73(4), 220-225.
- Peña, M. M., Matías, M. L., de Miguel Pardo, C., Adán, M. V., & Salvador, S. P. (2001, January). Hipertensión arterial, hematuria y afectación renal en el período de incubación de la varicela. In Anales de Pediatría (Vol. 55, No. 1, pp. 73-75). Elsevier Doyma.
- Vera-Izaguirre, D. S., Chávez-Tapia, N. C., Lizardi-Cervera, J., & Méndez-Sánchez, N. (2003). Mononucleosis infecciosa. Medica Sur, 10(2), 76-89.
- Ebell, Mark H. “Mononucleosis infecciosa.” (2016).
- Ruano, M., and L. Ramos. “Mononucleosis infecciosa en la infancia.” Rev Pediatr Integ 18.3 (2014): 141-52.
- Nebot, C. Sangüesa, et al. “El bazo pediátrico no traumático. Valoración por imagen.” Radiología 61.1 (2019): 16-25.
- Salgado, Catarina, et al. “Infectious Mononucleosis and Cholestatic Hepatitis: A Rare Association.” Acta medica portuguesa 30.12 (2017): 886-888.
- LIZAZO22, JESÚS CABALLERO. “Meningoencefalitis como debut de una mononucleosis infecciosa21.” Revista Cubana de Medicina 11.4 (2019).
- Herrera, Roberto González, Julio Rómulus Calvet, and JOSÉ M. Sanfiz Vila. “Diagnóstico y tratamiento de la mononucleosis infecciosa.” Revista Cubana de Medicina 5.4 (2019).
Acest text este oferit numai în scop informativ și nu înlocuiește consultarea cu un profesionist. În caz de îndoieli, consultați-vă cu specialistul dvs.