Virusul Herpes Simplex și caracteristicile sale

Un factor comun al tuturor tipurilor de virusuri Herpes Simplex este infecția pe care aceștia o provoacă în organism. În plus, după vindecarea leziunilor pielii, virusurile rămân în stare latentă, ceea ce înseamnă că se pot reactiva în orice moment viitor și pot duce la noi probleme de sănătate.

Aproape toată lumea a auzit despre virusul Herpes Simplex și tulpinile sale, deoarece acesta provoacă infecții comune. Dar nu toată lumea știe câte tipuri de virus există și ce probleme provoacă fiecare. Tulpinile virusului Herpes Simplex au caracteristici distincte, iar infecțiile provocate au niveluri diferite de intensitate.

Cele mai frecvente tipuri de Herpes Simplex sunt tulpinile 1 și 2. Estimările indică faptul că aproximativ jumătate din populația globului a luat contact cu virusul Herpes Simplex de tip 1 la un moment dat în viață. De asemenea, este probabil ca o treime din populație să fi avut și Herpes Simplex de tip 2.

Niciunul dintre tipurile de Herpes Simplex nu are leac, dar există tratamente care reduc simptomele și posibilitatea de contaminare a altor persoane. În orice caz, o persoană cu Herpes Simplex poate duce o viață complet normală în majoritatea cazurilor.

Tipuri de herpes

Herpesul este o infecție cauzată de virusuri aparținând familiei Herpesviridae. În forma sa simplă, principalul simptom este apariția veziculelor mici care conțin lichid. Aceste leziuni pot fi foarte dureroase. În plus, uneori se rup și formează ulcere și cruste care lasă în urmă o cicatrice.

Există cel puțin 50 de tipuri diferite de virusuri herpetice. Numitorul lor comun este faptul că pot provoca o infecție. Apoi, rămân în stare latentă în organism și se pot reactiva mai târziu, provocând infecții recurente.

Cuvântul herpes provine de la termenul grecesc herpein, care înseamnă „a hoinări”. Burnet și Budding au descoperit proprietățile de latență ale acestui virus în anul 1950. Unele tipuri de herpes pot cauza probleme care afectează în mod semnificativ calitatea vieții persoanei infectate.

Virusul Herpes Simplex de tip 1 (HSV-1)

Acest tip de herpes afectează mai ales buzele, interiorul gurii și împrejurimile. Este mult mai frecvent la copii. În plus, este cel mai frecvent tip de herpes și este agravat de diferite circumstanțe, cum ar fi stresul, febra, expunerea la lumina soarelui și chiar menstruația. De obicei, recidiva este mai ușoară decât prima apariție.

Virusul Herpes Simplex de tip 2 (HSV-2)

Acest tip de herpes afectează zona genitală și este transmis adesea prin contact sexual. Leziunile pe care le produce sunt similare cu cele ale herpesului oral. De obicei, episodul inițial este asimptomatic și poate trece neobservat. Cu toate acestea, episoadele ulterioare sunt foarte dureroase.

Dacă o femeie are HSV-2 activ în timpul nașterii, îl poate transmite copilului. Astfel, poate apărea herpesul neonatal. Acest lucru cauzează probleme la nivelul sistemului nervos, care sunt fatale în unele cazuri.

Zona Zoster, un alt tip de virus Herpes Simplex

Acesta este unul dintre tipurile de herpes care pot duce la complicații mai severe. Derivă din varicelă, infecția inițială. Acest virus migrează spre fibrele nervoase sensibile și rămâne în stare latentă în ganglionii rădăcinii dorsale.

Regresia virusului dă naștere la herpes-zoster, care apare pe calea nervului unde virusul a trăit înainte. De obicei, este foarte dureros și, în anumite cazuri, generează simptome care pot dura ani întregi. Cercetătorii cred că 20% din populație ar putea experimenta acest tip de herpes la un moment dat în viață.

Virusul Epstein-Barr (EBV)

Acest tip de herpes este similar cu mononucleoza infecțioasă. De obicei, este latent la copii, dar boala se declanșează în adolescență. Poate apărea diseminarea asimptomatică, ceea ce înseamnă că virusul se răspândește fără să provoace imediat simptome.

Doar în anumite cazuri, apar complicații precum meningoencefalita sau sindromul Guillain Barré. Acest tip de herpes este complet benign la o vârstă fragedă.

Citomegalovirus (CMV)

Acest virus poate infecta în medie între 50% și 80% dintre oameni. Cu toate acestea, este neobișnuit să provoace o boală. De obicei, rămâne latent în rinichi, inimă și celulele albe din sânge.

În mod normal, se activează la persoanele cu sistem imunitar mai slab, cum ar fi pacienții cu SIDA. Nu are simptome specifice și nu există medicamente exclusiv pentru tratamentul său.

Herpesvirus uman 6, 7 și 8 (HHV)

Medicii au observat pentru prima dată HHV-6 în 1986, la pacienții cu SIDA. Ei cred că acest virus din familia Herpesului este cauza rujeolei și, de asemenea, este legat de diverse probleme neurologice. Are două tulpini:

• HHV-6 tip A: Acest tip apare la copiii mici și nu provoacă simptome majore. În adolescență, se reactivează și se dezvoltă într-un mod similar cu mononucleoza.
• HHV-6 tip B: Cercetătorii cred că toți adulții au tipul HHV-6B în corp, dar acesta nu produce simptome.

În cele din urmă, HHV-7 are ca rezultat rujeola, în timp ce HHV-8 este corelat cu sarcomul Kaposi. Toate aceste tipuri de herpes apar mai ales la persoanele cu SIDA sau la cele cu sisteme imunosupresate.