Submersibilul Titan: Corpul uman la adâncimea Titanicului
Submersibilul Titan pierdut în încercarea de a vizita epava Titanicului a generat întrebări despre motivul pentru care scafandrii nu pot coborî pentru salvare. Din păcate, scufundările la adâncimi mari prezintă riscuri semnificative pentru corpul uman.
Corpul uman și presiunea scufundărilor
Când ne scufundăm într-un lichid, cum ar fi apa, corpul suferă o serie de modificări pe măsură ce adâncimea crește. Prima dintre ele este diferența de presiune în urechi.
La o adâncime de doar 5 metri, aerul din interiorul timpanului este comprimat, provocând durere și disconfort. Cu toate acestea, folosind manevra Valsalva, putem compensa modificarea presiunii și putem continua să coborâm.
Pe măsură ce coborâm mai adânc, presiunea crește cu 1 atmosferă la fiecare 10 metri. Deși putem compensa presiunea din urechi, disponibilitatea aerului devine o problemă.
Descoperiți: Cum reacționează corpul în situații extreme
O publicație științifică specializată în otorinolaringologie arată faptul că scufundările de agrement prezintă riscuri pentru sănătate, mai ales pentru aparatul auditiv. De aceea trebuie să fie supravegheate și realizate sub standarde maxime de securitate.
Pentru scufundările de agrement, se folosesc butelii de aer comprimat pentru o alimentare continuă cu oxigen.
Limitările scufundărilor umane în adâncime
La o adâncime de 30 de metri, începe să se manifeste un fenomen cunoscut sub denumirea de de „narcoză cu azot”. Aerul comprimat pe care îl respirăm crește cantitatea totală de azot din țesuturi, ceea ce interferează cu procesele metabolice normale. Acest lucru afectează mai ales creierul.
Narcoza poate duce la luarea unei decizii proaste și la alte simptome severe:
- Euforie
- Dureri de cap
- Dezorientare
- Leșin
De la adâncimea de 60 de metri, densitatea aerului devine mai mare, ceea ce duce la o concentrație mai mare de oxigen în țesuturi. Acest lucru poate provoca orice, de la mici crampe la greață, vedere tunelară și chiar convulsii.
Pentru a depăși aceste limitări, scafandrii profesioniști folosesc amestecuri speciale de gaze care au fost studiate și care rezolvă parțial aceste probleme. Din punct de vedere tehnic, un scafandru certificat poate coborî la adâncimi cuprinse între 60 și aproximativ 100 de metri. Pentru a face acest lucru, trebuie să obțină o acreditare eliberată de instituțiile autorizate.
Scufundarea la adâncimi extreme implică un risc crescut și necesită cunoștințe de specialitate, abilități avansate și precauții suplimentare.
Înregistrări și progrese în scufundările la mare adâncime
Actualul record de scufundări este deținut de Ahmed Gabr, un fost soldat egiptean ce în 2014 a coborât la adâncimea de 332 de metri în Marea Roșie. El a folosit gaze speciale pentru a minimiza efectele narcozei cu azot și ale toxicității oxigenului.
În domeniul scufundărilor tehnice, cel mai impresionant rezultat aparține unei echipe a companiei franceze COMEX. În 1988, echipa a reparat o conductă subacvatică la o adâncime de 534 de metri.
Recordul actual de adâncime în cazul scufundării fără tub de oxigen a fost stabilit de austriacul Herbert Nitsch în 2012. Acesta a ajuns la 253 de metri folosind labe de scafandru.
În ciuda limitărilor scufundărilor umane, s-au făcut progrese semnificative în cazul scufundărilor la mare adâncime. Desigur, acest lucru s-a făcut prin folosirea submarinelor. Ceea ce fac aceste mijloace de transport este să suporte presiunea pe care organismul nu o poate tolera.
Recordul pentru scufundări umane este deținut de James Cameron, care a coborât la o adâncime de 10.908 metri în submarinul Deepsea Challenger. Această ispravă din 26 martie 2012 a intrat în istorie.
Interesant este faptul că James Cameron este regizorul filmului Titanic. Submersibilul Titan, acum pierdut, a încercat să ajungă tocmai la epava Titanicului.
Descoperiți: 10 curiozități despre corpul uman
Cazul Titan dezvăluie limitările scufundărilor
Explorarea adâncurilor oceanului prezintă provocări și riscuri considerabile. Deși scufundările umane au limitări, progresele în tehnologia subacvatică au permis explorări de neimaginat până acum.
Titanicul este scufundat la 3.800 de metri în Oceanul Atlantic. Submersibilul Titan avea capacitatea de a coborî la 4000 de metri fără probleme.
Este imposibil ca scafandrii fără submarin să ajungă în zona de salvare pentru a sprijini căutarea. În prezent, eforturile se bazează pe utilizarea vehiculelor fără pilot.
Garda de Coastă din SUA și Canada se află în zonă. Experții au înregistrat zgomote care ar putea veni de la Titan. Conform declarațiilor recente, ar fi fost găsite rămășițe aparținând submersibilului.
Un câmp de resturi a fost descoperit în zona de căutare de un ROV (vehicul operat de la distanță), lângă Titanic. Experții evaluează informațiile.
Toate sursele citate au fost revizuite în profunzime de către echipa noastră pentru a asigura calitatea, fiabilitatea, actualitatea și valabilitatea lor. Bibliografia acestui articol a fost considerată fiabilă și precisă din punct de vedere academic sau ştiinţific.
- Buzzacott, P. L. (2012). The epidemiology of injury in scuba diving. Epidemiology of injury in adventure and extreme sports, 58, 57-79. https://www.karger.com/Article/Abstract/338582
- Kirkland, P. J., Mathew, D., Modi, P., & Cooper, J. S. (2022). Nitrogen narcosis in diving. In StatPearls [Internet]. StatPearls Publishing. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK470304/
- Leung, J. S., Ramos, P., Caro, J., & Winter, M. (2022). El buceo recreativo y la otorrinolaringología:¿ Qué sabemos y deberíamos saber?. Revista de otorrinolaringología y cirugía de cabeza y cuello, 82(2), 229-243. https://www.scielo.cl/scielo.php?pid=S0718-48162022000200229&script=sci_arttext
- Perović, A., Unić, A., & Dumić, J. (2014). Recreational scuba diving: negative or positive effects of oxidative and cardiovascular stress?. Biochemia Medica, 24(2), 235-247. https://hrcak.srce.hr/clanak/185281