Tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atenție - Doza de Sănătate
 

Tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atenție

Tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atenție sau ADHD este mai frecventă la băieți decât la fete. Află tot ce trebuie să știi despre ADHD în acest articol!
Tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atenție
Alejandro Duarte

Verificat și aprobat de biotehnologul Alejandro Duarte.

Ultima actualizare: 22 decembrie, 2022

După cum sugerează și numele său, tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atenție sau ADHD este o tulburare neurobiologică care se manifestă în timpul copilăriei. În general, aceasta afectează peste 5% dintre copiii din întreaga lume și mai mult de 6% dintre copiii din România. În plus, este mai frecventă la băieți decât la fete.

Din fericire, studiile au arătat că tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atenție poate răspunde bine la un diagnostic precoce și un tratament adecvat. Așadar, să aflăm mai multe despre această tulburare!

Tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atenție

Cauze

Datorită complexității acestei tulburări, nu a fost identificată nicio cauză unică. În esență, este o tulburare eterogenă cu mai multe subtipuri care rezultă din diverși factori de risc.

Specialiștii nu știu exact ce provoacă tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atenție. Cu toate acestea, au descoperit că factorii genetici și de mediu au o influență semnificativă asupra dezvoltării sale. În acest caz, vorbim despre factori prenatali, perinatali și postnatali.

În plus, tulburarea ADHD este ereditară în proporție de 76%. Aceasta înseamnă că, în medie, 76% dintre factorii asociați cu tulburarea sunt legați de gene și restul de elemente non-genetice.

De asemenea, s-a demonstrat că rudele persoanelor cu această afecțiune neurologică au un risc de cinci ori mai mare de a o dezvolta decât cele fără antecedente familiale ale acestei afecțiuni.

Simptome

Copil care suferă de tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atenție
De obicei, copiii care suferă de ADHD pot avea performanțe școlare și sociale slabe.

În esență, această tulburare are trei simptome de bază: neatenție, hiperactivitate și impulsivitate. Aceste simptome se manifestă într-un grad mai mare sau mai mic în funcție de subtipul bolii.

  • În primul rând, în subtipul predominant neatent, majoritatea simptomelor sunt legate de neatenție. De obicei, este mai frecvent în rândul persoanelor de sex feminin și are un impact semnificativ în ceea ce privește performanțele academice.
  • În al doilea rând, copiii cu subtipul predominant hiperactiv-impulsiv pot fi mai hiperactivi și agresivi.
  • Ultimul subtip, cunoscut sub numele de combinat, este cel mai frecvent. Are un impact major asupra performanței generale a persoanei afectate.

În continuare, pentru ca simptomele de neatenție, hiperactivitate și impulsivitate să fie asociate cu tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atenție, trebuie îndeplinite anumite condiții:

  • În primul rând, simptomele trebuie să se manifeste înainte de vârsta de șapte ani.
  • Apoi, copilul trebuie să le afișeze continuu timp de cel puțin șase luni.
  • În plus, simptomele ar trebui să afecteze copilul în cel puțin două moduri diferite.
  • De asemenea, aceste simptome trebuie să îngreuneze viața copilului în mod semnificativ. Prin urmare, acestea afectează și performanța celui mic.

Cum poate fi tratată tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atenție?

În primul rând, terapia psihologică ajută la controlul simptomelor tulburării ADHD și la îmbunătățirea performanțelor copilului.

Cu toate acestea, tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atenție la copii și adolescenți trebuie tratată în funcție de nevoile fiecărui pacient. Nu există încă niciun leac pentru ADHD. Prin urmare, tratamentul are ca scop ameliorarea simptomelor și reducerea riscului apariției altor tulburări asociate.

De obicei, specialiștii recomandă un tratament combinat copiilor și adolescenților al căror ADHD are un impact moderat sau sever asupra vieții de zi cu zi. Acesta include tratamentul comportamental, farmacologic și psihologic și intervenția psihopedagogică.

1. Tratamentul psihologic

Copil cu ADHD la terapie osihologică

În general, intervențiile psihologice care au oferit rezultate satisfăcătoare se bazează pe principiile terapiei cognitive de comportament. Acestea includ:

  • Terapia comportamentală
  • Pregătirea părinților
  • Terapia cognitivă
  • Instruirea în abilități sociale

2. Tratamentul psihopedagogic

Intervenția psihopedagogică este un pilon fundamental al tratamentului combinat. Practic, aceasta implică o serie de intervenții care variază de la îmbunătățirea performanței academice a copilului până la îmbunătățirea mediului școlar.

3. Tratamentul farmacologic

Tratamentul farmacologic ajută la ameliorarea simptomelor de bază ale tulburării de hiperactivitate cu deficit de atenție. În general, acesta poate duce la îmbunătățirea performanței și a comportamentului academic.

De asemenea, tratamentul farmacologic îmbunătățește efectul intervențiilor psihologice și psihoeducaționale. Metilfenidatul, care este un stimulent, este un medicament popular pe care medicii îl prescriu în tratamentul tulburării ADHD.

Provocările tulburării de hiperactivitate cu deficit de atenție

Copil certat de un adult
Această tulburare poate afecta respectul de sine al copilului.

Tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atenție este comună. Cu toate acestea, este adesea ignorată sau tratată cu superficialitate.

Din păcate, foarte puțini oameni sunt informați corect cu privire la tulburarea ADHD. În plus, mulți alții cred în mod greșit că ADHD este cauzat de o familie sau de un mediu școlar dezorganizat.

Lipsa de informații corecte despre această tulburare are consecințe directe asupra pacienților și familiilor lor, prietenilor și celorlalți oameni din jurul bolnavilor. Dezinformarea sau lipsa de informații duce la stigmatizare, insensibilitate și lipsă de considerație pentru copiii afectați.


Toate sursele citate au fost revizuite în profunzime de către echipa noastră pentru a asigura calitatea, fiabilitatea, actualitatea și valabilitatea lor. Bibliografia acestui articol a fost considerată fiabilă și precisă din punct de vedere academic sau ştiinţific.


  • Asociación Americana de Psiquiatría (APA) (2013). Manual Estadístico y Diagnóstico de los Trastornos Mentales, quinta edición (DSM-5). Washington, DC: APA.
  • Faraone, S. V., & Larsson, H. (2019). Genetics of attention deficit hyperactivity disorder. Molecular Psychiatry24(4), 562–575. https://doi.org/10.1038/s41380-018-0070-0
  • Lopez, P. L., Torrente, F. M., Ciapponi, A., Lischinsky, A. G., Cetkovich-Bakmas, M., Rojas, J. I., Romano, M., & Manes, F. F. (2018). Cognitive-behavioural interventions for attention deficit hyperactivity disorder (ADHD) in adults. TheCochrane Database of Systematic Reviews3(3), CD010840. https://doi.org/10.1002/14651858.CD010840.pub2
  • Osland, S. T., Steeves, T. D., & Pringsheim, T. (2018). Pharmacological treatment for attention deficit hyperactivity disorder (ADHD) in children with comorbid tic disorders. The Cochrane Database of Systematic Reviews6(6), CD007990. https://doi.org/10.1002/14651858.CD007990.pub3

Acest text este oferit numai în scop informativ și nu înlocuiește consultarea cu un profesionist. În caz de îndoieli, consultați-vă cu specialistul dvs.