Amelogeneza imperfectă: ce este și cum este tratată?
 

Amelogeneza imperfectă: ce este și cum este tratată?

Amelogeneza imperfectă este un defect genetic care modifică smalțul dinților. Cum se manifestă? Ce complicații provoacă și cum se tratează?
Amelogeneza imperfectă: ce este și cum este tratată?
Vanesa Evangelina Buffa

Verificat și aprobat de medicul stomatolog Vanesa Evangelina Buffa.

Ultima actualizare: 29 octombrie, 2022

Smalțul este țesutul dur exterior care acoperă și protejează dinții. Există boli rare care pot afecta această structură. Amelogeneza imperfectă este una dintre ele.

Smalțul este cel mai dur țesut din corp. El acoperă și protejează porțiunea vizibilă a dinților. Este format din fosfat de calciu, sub formă de cristale de hidroxiapatită. În plus, conferă zâmbetului aspectul alb caracteristic.

În timpul formării dinților pot apărea anomalii care afectează dezvoltarea corectă a țesuturilor. În amelogeneza imperfectă, smalțul nu se formează normal. De ce?

Ce este amelogeneza imperfectă?

Amelogeneza imperfectă este o afecțiune genetică care interferează cu dezvoltarea normală a smalțului dentar. Această patologie poate apărea atât la dinții de lapte, cât și la dinții permanenți.

Este o afecțiune rară. Datele privind prevalența sa diferă de la țară la țară, deși se estimează că apare la 1 din 200 de persoane.

Originea acestei boli dentare se află în mutațiile genetice care se transmit de la părinți la copii. În orice caz, pot exista și modificări ale materialului genetic fără antecedente în familie.

În formarea smalțului – un proces cunoscut sub numele de amelogeneză – sunt implicate mai multe gene. Orice mutație ce afectează una dintre aceste gene poate duce la apariția anomaliilor smalțului.

Pe măsură ce boala se dezvoltă, dinții suferă modificări de aspect și structură. Sunt mai mici, fragili și adesea cu pete. De asemenea, sunt mai predispuși să sufere de sensibilitate, uzură, carii sau cădere.

Copil afectat de amelogeneza imperfectă
Amelogeneza imperfectă este adesea detectată la erupția dinților de lapte sau a dinților permanenți.

Tipuri de amelogeneză imperfectă

Alterarea smalțului dentar este principala caracteristică a amelogenezei imperfecte. Există diferite forme clinice ale bolii. Simptomele depind în mare măsură de gena afectată. În unele cazuri, mai multe forme ale bolii pot coexista la același pacient.

Potrivit Centrului pentru Informații Genetice și Boli Rare, există patru variante principale. Acestea sunt subdivizate în 17 sau 18 subtipuri, în funcție de mutațiile genetice implicate.

Tip I sau hipoplazic

Alterarea are loc la începutul erupției dentare. Celulele specializate în formarea smalțului nu se diferențiază în ameloblaste. Rezultatul este prezența unui strat dentar exterior foarte subțire.

Dinții au o suprafață rugoasă cu depresiuni liniare și sunt de culoare maro. Sunt mai mici și prost implantați.

Tip II sau hipomatur

Defectul apare la sfârșitul procesului de formare a smalțului. Calcificarea tisulară este incompletă și defectuoasă. Smalțul acestor dinți are o consistență alterată și este mai puțin dur decât de obicei.

Smalțul nu își îndeplinește funcția de protecție și dinții se rup cu ușurință. Culoarea lor este galben-maro și suprafața este netedă. Pot avea un aspect pestriț sau striuri verticale.

La radiografie, nu există un contrast evident între smalț și dentină, așa cum se întâmplă la dinții sănătoși. Pacienții cu acest tip de amelogeneză imperfectă au sensibilitate dentară și probleme de ocluzie, cum ar fi mușcătura deschisă.

Tip III sau hipocalcificat

În acest tip de amelogeneză imperfectă, problema apare în timpul fazei de calcificare a matricei organice. Cantitatea și grosimea smalțului este normală, dar mineralizarea este mai mică.

Dinții au culoarea galben-maro și consistența lor este moale. Ca și în tipul II, sunt foarte fragili, adesea ciobiți și se rup ușor. Pe imaginile radiografice, smalțul pare mai puțin radioopac decât de obicei.

Din cauza calității proaste a smalțului, uzura este obișnuită. Acest lucru se întâmplă devreme, expunând dentina și provocând probleme de sensibilitate. Și acest tip de amelogeneză imperfectă este asociat cu probleme de ocluzie.

Tip IV sau hipomatur-hipoplazic

În acest caz, caracteristicile amelogenezei imperfecte de tip I și II sunt combinate. Apare adesea în combinație cu taurodontismul, o anomalie în forma și dimensiunea camerei pulpare a dinților.

Stratul de smalț este subțire și neted, de culoare albă, maro sau galbenă cu pete. Afecțiunea nu trebuie confundată cu fluoroza dentară. Aspectul este similar.

Complicațiile amelogenezei imperfecte

Smalțul insuficient sau de proastă calitate înseamnă că dinții cu amelogeneză imperfectă nu au o protecție suficientă. Astfel, practicile obișnuite precum mâncatul, mestecatul sau periajul dinților pot cauza uzura și pierderea țesutului dentar.

Tulburarea duce la expunerea dentinei. Pacientul suferă de sensibilitate dentară la contactul cu substanțe reci, fierbinți sau dulci. În unele cazuri, durerea poate deveni severă și cronică.

De asemenea, crește susceptibilitatea la acțiunea bacteriilor și acizilor acestora. Prin urmare, apariția cariilor este frecventă. De asemenea, se întâmplă ca dinții să se rupă sau să se fractureze cu ușurință, chiar și în timpul activităților obișnuite, cum ar fi mestecatul.

Printre altele, această patologie poate afecta și țesuturile din jurul dinților. Pot fi afectate gingiile, smalțul radicular, ligamentul parodontal și osul alveolar.

Deoarece smalțul defect schimbă estetica dentară, stima de sine este adesea afectată.

Diagnostic și tratament

Diagnosticul de amelogeneză imperfectă se stabilește imediat după apariția dinților. Examenul oral și imaginile radiografice sunt suficiente pentru a ajunge la un diagnostic. Chiar și așa, istoricul familial și studiile complementare și genetice ajută la confirmarea tulburării.

Tratament

Tratamentul va depinde de tipul de amelogeneză imperfectă și de vârsta pacientului. Terapiile se vor schimba pe măsură ce copilul crește.

Umpluturile directe cu rășină pot fi utile. Cu toate acestea, coroanele care acoperă și protejează întregul dinte sunt cel mai utilizat tratament.

Se evită astfel complicațiile asociate. Dinții capătă o culoare, formă și mărime asemănătoare cu cele normale. Procedura oferă estetică și funcționalitate gurii.

Când copiii sunt mai mari, este important să se evalueze necesitatea tratamentelor ortodontice sau chirurgicale, deoarece, așa cum am menționat mai sus, malocluziile sunt frecvente.

Procedurile preventive fac, de asemenea, parte din îngrijirea pacienților cu amelogeneză imperfectă. Acestea sunt câteva dintre măsurile care ajută la îngrijirea bolnavilor:

  • Igienă orală adecvată
  • Dietă sănătoasă, săracă în zaharuri și substanțe acide
  • Aplicarea locală a fluorului
  • Montarea materialelor de etanșare
  • Clătiri cu clorhexidină
  • Utilizarea de paste speciale pentru sensibilitatea dentară

În cazurile mai grave, se recomandă extracția dinților și montarea protezelor.

Fetiță care se spală pe dinți
Igiena dentară adecvată este esențială pentru a reduce riscul de complicații.

Îngrijirea copiilor cu amelogeneză imperfectă

Amelogeneza imperfectă este o afecțiune orală rară. Ea modifică estetica și funcționalitatea dinților. În plus, predispune la complicații supărătoare, precum sensibilitate, fracturi și carii.

Ducerea copiilor la medicul stomatolog la timp este o acțiune cheie pentru a detecta și aborda această problemă în mod corespunzător. Medicul va aplica măsurile terapeutice adecvate vârstei, ceea ce îmbunătățește calitatea vieții.

Îngrijirea la domiciliu este foarte importantă. Igiena orală adecvată și alimentația sănătoasă, săracă în zaharuri și alimente acide, ajută la prevenirea complicațiilor asociate.


Toate sursele citate au fost revizuite în profunzime de către echipa noastră pentru a asigura calitatea, fiabilitatea, actualitatea și valabilitatea lor. Bibliografia acestui articol a fost considerată fiabilă și precisă din punct de vedere academic sau ştiinţific.


  • Gadhia, K., McDonald, S., Arkutu, N., & Malik, K. (2012). Amelogenesis imperfecta: an introduction. British dental journal212(8), 377-379.
  • Villar Basaure, F. J., Zapata González, G. M., & Valdés, P. (2021). Amelogénesis imperfecta y su asociación a manifestaciones sistémicas. Una revisión narrativa.
  • Hurtado-Villa, P., Tobar-Tosse, F., Osorio, J., & Moreno, F. (2018). Amelogenesis imperfecta in a family. Revista Cubana de Estomatología55(2), 1-10.
  • Varela, M., Botella, J. M., García-Camba, J. M., & García-Hoyos, F. (2008). Amelogenesis imperfecta: revisión. Cient. dent.(Ed. impr.), 239-246.
  • Hurtado, P. M., Tobar Tosse, F., Osorio, J., Orozco, L., & Moreno, F. (2015). Amelogénesis imperfecta: Revisión de la literatura.
  • Rodriguez-Chávez, S., Munayco-Pantoja, E. R., Ruiz-Yasuda, C., Torres-Ramos, G., Blanco-Victorio, D., & Chein-Villacampa, S. (2019). Tratamiento conservador de un adolescente con amelogénesis imperfecta. Revista clínica de periodoncia, implantología y rehabilitación oral12(3), 127-130.
  • López Jordi, M. D. C., & Szwarc, E. (2019). Diagnóstico y tratamiento integral en pacientes con Amelogénesis Imperfecta: reporte de un caso. Rev. odontopediatr. latinoam, 54-65.
  • Simancas Escorcia, V., Natera, A., & Acosta de Camargo, M. G. (2019). Amelogénesis imperfecta en pacientes pediátricos: serie de casos. Revista Odontológica Mexicana23(2).
  • Strauch, S., & Hahnel, S. (2018). Restorative treatment in patients with amelogenesis imperfecta: a review. Journal of Prosthodontics27(7), 618-623.

Acest text este oferit numai în scop informativ și nu înlocuiește consultarea cu un profesionist. În caz de îndoieli, consultați-vă cu specialistul dvs.