Ce este mușcătura deschisă și cum se corectează? - Doza de Sănătate
 

Ce este mușcătura deschisă și cum se corectează?

O mușcătură deschisă este o problemă dentară obișnuită. În acest articol, îți vom spune ce este și care sunt alternativele pentru a rezolva această problemă orală, atât la copii, cât și la adulți.
Ce este mușcătura deschisă și cum se corectează?

Ultima actualizare: 10 iunie, 2021

Mușcătura deschisă este o problemă dentară foarte frecventă. În afară de aspectul estetic care o caracterizează, aceasta poate modifica sănătatea bucală și calitatea vieții persoanei afectate.

În orice caz, este ușor de diagnosticat și poate fi ușor rezolvată. În acest articol, îți vom explica ce este această afecțiune a gurii și metodele care există pentru a o corecta.

Ce este mușcătura deschisă?

Mușcătura deschisă este un tip de malocluzie ce apare atunci când dinții superiori nu reușesc să intre în contact cu dinții inferiori corespunzători. Această incapacitate face să apară un spațiu vizibil între arcade.

Se observă mai frecvent în zona anterioară a gurii atunci când nu există niciun contact între caninii și incisivii superiori și cei inferiori. Cu toate acestea, poate apărea în orice sector al cavității bucale, chiar și la nivelul molarilor.

După cum am menționat deja, principalul simptom al acestei afecțiuni este spațiul vizibil dintre dinții superiori și inferiori. Acest lucru generează un inconvenient estetic, mai ales dacă afecțiunea apare în sectorul anterior, deoarece zâmbetul este neregulat.

Dincolo de problema fizică, mușcătura deschisă poate provoca și alte probleme de sănătate. Mai jos, vom menționa doar câteva dintre ele:

Modificări ale sănătății din cauza mușcăturii deschise

  • Dificultăți de vorbire: Pacienții cu mușcătură deschisă pot fi incapabili să pronunțe corect unele foneme din cauza lipsei unei poziționări adecvate a limbii.
  • Probleme de mestecare și înghițire: Deoarece nu există niciun contact între dinții superiori și cei inferiori, mestecarea este modificată.
  • Tendința de respirație pe gură: Din cauză că gura nu poate fi complet închisă și din cauza dezvoltării insuficiente a maxilarului, pacientul se poate obișnui cu respirația pe gură. Acest lucru agravează și mai mult situația.
  • Alterări ale articulației temporomandibulare (ATM): Ocluzia slabă afectează această articulație, care conectează maxilarul inferior la craniu. Există adesea clicuri sau zgomote la nivelul maxilarului. Pacienții ar putea avea și dureri de cap, dureri de gât și dureri faciale.
  • Complicații psihologice: Din cauza problemelor menționate mai sus și pentru că au un zâmbet diferit, persoanele cu mușcătură deschisă pot avea probleme cu stima de sine. Acest lucru le afectează negativ calitatea vieții.
Mușcătură deschisă la adolescenți
O alternativă pentru rezolvarea mușcăturilor deschise este utilizarea aparatelor dentare, pe care doar un profesionist le poate prescrie.

Tipuri de mușcătură deschisă

O mușcătură deschisă poate fi clasificată în funcție de natura sa și, de asemenea, în funcție de locația sa. După natura sa, putem face diferența între mușcăturile deschise scheletice și dentare. Prima este o problemă osoasă de origine ereditară sau genetică care afectează, de obicei, ambele maxilare.

Mușcătura dentară deschisă, așa cum indică și numele său, este nealinierea dinților și este cauzată de obiceiuri dăunătoare repetitive în timpul copilăriei. În funcție de locația lor, distingem următoarele tipuri de mușcătură deschisă:

  • Anterioară: Dinții din sectorul frontal (incisivi centrali, incisivi laterali și uneori și canini) nu au niciun contact unul cu celălalt la închiderea gurii. Acesta este cel mai frecvent tip.
  • Posterioară: La ocluzie, elementele posterioare nu intră în contact unul cu celălalt. Se poate întâmpla pe una sau pe ambele părți. Este un tip rar și este asociat cu absența sau erupția incompletă a unui molar.
  • Laterală: Aceasta apare atunci când lipsa contactului dintre dinții superiori și inferiori apare doar pe o parte a arcadei. Prin urmare, poate fi dreaptă sau stângă.
  • Completă: Mușcătura deschisă este combinată în față și spate, doar ultimii molari atingându-se.

Cauze

În prezent, mușcătura deschisă este considerată o tulburare multicauzală influențată de factori genetici, ereditari și funcționali, ce modifică dinții și oasele și determină modul de mușcare.

De cele mai multe ori, mușcătura deschisă apare în sectorul anterior și este o consecință a obiceiurilor repetitive din timpul copilăriei. În această perioadă de formare a oaselor feței, orice stimul excesiv și continuu poate duce la o malformație și malpoziție a dinților.

Aceste comportamente repetitive includ utilizarea excesivă și prelungită a suzetei, suptul degetelor, suptul sau mușcatul obiectelor, respirația pe gură, înghițirea atipică și împingerea limbii împotriva dinților la vorbire, înghițire sau în repaus.

După cum am spus, deși mai puțin frecvente, există și mușcături deschise scheletice cu origine genetică și ereditară. Există familii întregi cu „fețe lungi”, cu o dezvoltare verticală excesivă a feței. Codul nostru genetic conține informații pentru formarea oaselor feței. O modificare la acest nivel poate influența forma țesuturilor osoase pe care le folosim pentru a mușca.

În multe cazuri, mușcăturile deschise rezultă dintr-o combinație a mai multor factori. Se întâmplă ca pacientul să aibă o predispoziție genetică și situația să fie agravată de prezența obiceiurilor dobândite care permit dezvoltarea mușcăturii deschise.

Tratamentul mușcăturii deschise

Există cazuri ocazionale de mușcături deschise care se rezolvă atunci când cad dinții de lapte. Cu toate acestea, altele persistă până la maturitate. Acest lucru se întâmplă adesea atunci când pacientul prelungește obiceiurile predispozante până după erupția dinților permanenți.

Ceea ce trebuie să știi este că există diferite alternative pentru a rezolva această problemă. Tratamentul poate fi efectuat la orice vârstă. Aplicarea sa timpurie îmbunătățește prognosticul și previne agravarea problemei.

Tratamentul va depinde de complexitatea malocluziei și de vârsta pacientului. Medicul stomatolog responsabil va efectua analize complementare pentru a ajunge la un diagnostic corect al mușcăturii deschise. Abia apoi, va alege cea mai bună opțiune pentru pacient.

După cum am menționat deja, numeroși factori influențează această afecțiune. Trebuie să-i iei în considerare atunci când începi tratamentul. Ignorarea problemelor funcționale sau a obiceiurilor dobândite și nerezolvarea lor poate duce la eșecul terapeutic.

Ortodontul și logopedul trebuie să-și desfășoare activitatea într-un mod interdisciplinar. Vor colabora la eradicarea obiceiurilor dăunătoare și vor îmbunătăți fonația și poziționarea corectă a limbii în pronunție.

Ortopedie sau ortodonție interceptivă la copii

După cum am menționat deja, cu cât abordezi problema mai devreme, cu atât va fi mai ușor de rezolvat. Dacă utilizarea dispozitivelor de corectare începe în copilărie, experții dentari pot ghida creșterea adecvată a oaselor.

Stomatologii prescriu, de obicei, aparate detașabile sau expansoare fixe. Atunci când tratamentul este efectuat în această etapă, este esențial ca cei mici să fie îndrumați pentru a abandona obiceiul care generează malocluzia.

Ortodonție la adolescenți și adulți

La această vârstă, oasele și-au finalizat deja dezvoltarea, deci sunt mai puțin maleabile. Obiectivul principal este modificarea poziției elementelor dentare. Prin urmare, soluțiile pentru aceste vârste sunt aparatele dentare.

Acestea sunt dispozitive tradiționale care permit o corecție dentară rapidă. Pacientul poate alege între aparate metalice, cu safir sau linguale. Dezavantajul lor este vizibilitatea, care poate fi o problemă estetică.

Aparatele dentare transparente sunt plăci create pe computer pe care pacientul trebuie să le schimbe în mod regulat. Sunt mai discrete din punct de vedere estetic.

În unele cazuri, poate fi necesară combinarea tratamentului ortodontic cu extracțiile dentare pentru a armoniza mușcătura.

Chirurgia ortognatică combinată cu ortodonția

În cazul adulților cu mușcătură deschisă scheletală severă, poate fi necesară o intervenție chirurgicală maxilo-facială. Experții medicali elimină excesul de os din maxilarul superior sau inferior.

Înainte și după operație, medicii stomatologi completează tratamentul cu ortodonție. Aceste tratamente durează câțiva ani. Consecința este o transformare radicală a feței pacientului. Medicii stomatologi aleg această variantă doar în cazurile în care ortodonția nu poate obține rezultate suficiente.

Mușcătura deschisă la copii
La copii, medicul dentist lucrează și la eliminarea obiceiurilor asociate cu mușcătura deschisă.

Cum se previne mușcătura deschisă?

Există cauze ale mușcăturii deschise pe care nu le putem controla, cum ar fi factorii ereditari și genetici sau absența unui element dentar. Dar va trebui să te concentrezi asupra obiceiurilor dobândite în copilărie pentru a evita această malocluzie.

Părinții ar trebui să fie conștienți de aceste obiceiuri proaste. Dacă cel mic își suge degetele mari, mușcă obiecte, folosește suzeta pentru o lungă perioadă de timp, respiră pe gură sau își împinge dinții cu limba, mersul la timp la ortodont va fi de mare ajutor.

Consultațiile dentare precoce și frecvente vor ajuta, de asemenea, la prevenirea acestei afecțiuni. Medicul va evalua dezvoltarea și ocluzia copilului. Dacă este necesar, va face trimiterea corespunzătoare către ortodont. Un diagnostic precoce simplifică tratamentele, făcându-le mai puțin dureroase, mai rapide și mai puțin costisitoare.

Există o soluție pentru mușcătura deschisă

Acum știi că mușcătura deschisă este destul de obișnuită. Pe lângă impactul estetic, poate afecta calitatea vieții pacienților în multe feluri.

În funcție de vârstă și severitate, există mai multe alternative de tratament pentru a o corecta. Tratamentul trebuie să înceapă cât mai devreme posibil pentru a fi mai simplu și mai puțin dureros. Cere-i medicului dentist să-ți trateze mușcătura deschisă pentru a avea un zâmbet fericit!


Toate sursele citate au fost revizuite în profunzime de către echipa noastră pentru a asigura calitatea, fiabilitatea, actualitatea și valabilitatea lor. Bibliografia acestui articol a fost considerată fiabilă și precisă din punct de vedere academic sau ştiinţific.


  • García, César A. “Mordida abierta anterior Revisión de la literatura.” Estomatología 12.2 (2004): 4-20.
  • Panchana Rubio, Ana Estefanía. Factores de riesgo de mordida abierta en niños de 8 a 10 años. BS thesis. Universidad de Guayaquil. Facultad Piloto de Odontología, 2019.
  • Espinoza Agudo, Helen Elizabeth. Relación entre hábitos deformantes y desarrollo de mordida abierta anterior en pacientes pediátricos. BS thesis. Universidad de Guayaquil. Facultad Piloto de Odontología, 2020.
  • Muñoz, I. Chung Leng, et al. “Relación entre la mordida abierta anterior y el habito de succión digital: revisión sistemática.” Odontología pediátrica 26.2 (2018): 144-154.
  • Ngan, Peter, and H. W. Fields. “Open bite: a review of etiology and management.” Pediatric dentistry 19.2 (1997): 91.
  • Peláez, Alina Noelia, and Silvia Matilde Mazza. “Necesidad de tratamiento ortodóncico según severidad de maloclusión en pacientes adultos.” Odontoestomatología 17.26 (2015): 12-23.
  • Pedrazzi, M. E. “Treating the open bite.” Journal of General Orthodontics 8.1 (1997): 5-16.
  • Malca Borja, Leslie Natalia. “Características funcionales orofaciales en pacientes jóvenes con mordida abierta interior.”
  • Astegiano, Carolina, et al. “Ortopedia funcional: Alternativa de tratamiento para la mordida abierta anterior.” IV Jornadas de Actualización en Prácticas Odontológicas Integradas PPS-SEPOI (La Plata, 7 de julio de 2020). 2020.

Acest text este oferit numai în scop informativ și nu înlocuiește consultarea cu un profesionist. În caz de îndoieli, consultați-vă cu specialistul dvs.