Analiza ureei și creatininei în urină: ce înseamnă rezultatele
Verificat și aprobat de medicul Leonardo Biolatto
Analiza ureei și creatininei în urină este folosită pentru a verifica funcționarea rinichilor în raport cu capacitatea acestora de a filtra deșeurile din sânge. Acest test este solicitat atunci când există simptome asociate cu bolile renale.
De asemenea, este utilizat în cazul tratamentelor renale sau al bolilor care ar putea afecta funcționarea acestor organe. Aici merită menționat diabetul și hipertensiunea arterială.
În ceea ce privește rezultatele, valorile normale ale creatininei în urină la adulți variază între 15 și 25 mg/kg greutate corporală/24 ore. Cele ale ureei sunt între 12 și 20 g/24 de ore.
Ureea și creatinina: ce sunt și care este funcția lor
Ureea este o substanță reziduală produsă de ficat în timpul transformării proteinelor din alimentele pe care le consumăm în aminoacizi. Procesul generează amoniac, care este apoi transformat în uree.
Este de remarcat faptul că azotul ureic este mediul de transport folosit de organism pentru a elimina excesul de azot. De fapt, analiza de laborator se numește azot ureic. Ureea este eliberată de ficat, trecând în sânge. Apoi, ajunge la rinichi, unde este filtrată și în final eliminată prin urină.
Creatinina este o altă substanță reziduală, un produs secundar al creatinei. Este produsă de mușchi ca urmare a activității normale. Sistemul excretor filtrează creatinina din sânge pentru a o expulza din organism odată cu urina.
Atunci când există probleme renale, valorile ambelor substanțe tind să crească.
De ce se face analiza ureei și creatininei în urină?
Analiza ureei și creatininei în urină este solicitată atunci când pacientul prezintă simptome de uremie sau dacă există disfuncție renală sub tratament medical, în vederea monitorizării eficacității acestuia sau a răspunsului organismului. Analiza este indicată și în caz de dializă.
Testul poate fi recomandat și atunci când suferiți de o afecțiune care poate duce la apariția sau agravarea bolilor de rinichi. Este util și pentru a evalua funcționarea rinichilor la pacienții cu boli cronice, cum ar fi diabet, hipertensiune arterială și insuficiență cardiacă congestivă.
Analiza ureei și creatininei în urină este solicitată și dacă există antecedente familiale de probleme renale sau dacă apar anumite simptome, inclusiv următoarele:
- Urină spumoasă
- Pierderea poftei de mâncare
- Retenție de lichide
- Durere sau arsuri la urinare
- Schimbarea culorii urinei
- Urinare frecventă în cantitate scăzută
Majoritatea patologiilor care afectează ficatul pot influența nivelul creatininei. Dacă există o leziune sau o boală hepatică, aceasta poate scădea sau crește concentrația substanței menționate în urină.
Citiți mai mult: Cauzele urinei spumoase și când să mergi la medic
Cum se face analiza ureei și creatininei în urină?
Testul poate fi solicitat în cadrul așa-numitului profil renal. De asemenea, face parte din panoul metabolic complet, în care electroliții, mineralele, proteinele și glucoza sunt măsurate în urină.
Creatinina și ureea sunt măsurate atât în sânge, cât și în urină. În acest al doilea caz, pacientul trebuie să colecteze toată urina într-un recipient pentru o perioadă de 24 de ore, păstrând proba în frigider.
Nu este nevoie de un tip special de pregătire. Cu toate acestea, pentru creatinină, pacientul poate fi rugat să nu mănânce carne roșie decât cu o zi înainte de test.
Ce indică rezultatele?
Valorile considerate normale pentru uree și creatinina în urină pot varia în funcție de standardele țării sau chiar de la un laborator la altul. Depind și de tehnica folosită pentru cuantificare.
Creatininuria normală variază între 15 și 25 mg/kg greutate corporală/24 ore. Cele ale azotului ureic sunt situate între 12 și 20 g/24 ore.
Creatinina poate avea valori mai mici la femei.
Concentrațiile crescute pot însemna afectarea funcției renale, deși trebuie luați în considerare și alți factori influenți, cum ar fi vârsta.
Concentrația la adulții cu vârsta peste 60 de ani este puțin mai mare.
Uree crescută în urină
În anumite situații, nivelul de azot ureic din urină poate fi mare. Acest lucru poate indica faptul că o cantitate mare din această substanță este metabolizată de ficat sau că rinichii nu funcționează corespunzător pentru a filtra toxinele.
Scăderea nivelului nu este de obicei un motiv de îngrijorare. De fapt, este ceva neobișnuit și poate apărea din cauza lipsei de proteine în dietă, absorbției proaste sau suprahidratării. Există și alte cauze, cum ar fi sarcina și insuficiența hepatică.
Printre probleme care pot determina creșterea ureei în urină se numără următoarele:
- Deshidratare
- Insuficiență renală
- Dietă bogată în proteine
- Infarct miocardic acut
- Insuficiență cardiacă congestivă
Descoperiți: Dieta pentru deshidratare: în ce constă?
Când nivelul de uree crește, poate exista toxicitate, sindrom uremic sau uremie.
Creatinină ridicată în urină
În ceea ce privește creatinina urinară ridicată, aceasta poate indica o problemă temporară, cum ar fi sarcina, aportul ridicat de proteine, activitate fizică intensă și reacția la unele medicamente.
Poate fi, de asemenea, un semn al unei boli care afectează funcția rinichilor:
- Infecții bacteriene
- Boli autoimune (cum ar fi lupusul)
- Insuficiență cardiacă
- Diabet
Ce să faceți dacă valorile ureei și ale creatininei sunt modificate?
Medicul va fi cel care va determina tratamentul care trebuie urmat. Acest lucru, desigur, va depinde de cauză.
Dacă este o situație asociată cu exercițiile fizice, dieta sau medicamentele administrate, pacientul trebuie să urmeze recomandările medicului. Insuficiențele renale, în schimb, sunt mai complexe și necesita o evaluare interdisciplinară.
Toate sursele citate au fost revizuite în profunzime de către echipa noastră pentru a asigura calitatea, fiabilitatea, actualitatea și valabilitatea lor. Bibliografia acestui articol a fost considerată fiabilă și precisă din punct de vedere academic sau ştiinţific.
- Casamen Anasi A. Prevalencia de alteraciones séricas de urea y creatinina en adultos mayores con síndrome metabólico, atendidos en el Centro de Salud “A” Amaguaña durante el periodo enero-diciembre 2017. Quito: Universidad Central del Ecuador, 2018.
- Estévez del Toro M, Chico Capote A, Jiménez Paneque R, et al. Supervivencia en pacientes cubanos con lupus eritematoso sistémico: influencia de las características iniciales de la enfermedad. Rev cubana med. 2008; 47(3). Disponible en: http://scielo.sld.cu/scielo.php?script=sci_arttext&pid=S0034-75232008000300003&lng=es.
- Iglesias P, Heras M, Díez J. Diabetes mellitus y enfermedad renal en el anciano. Nefrología (Madr.). 2014; 34(3): 285-292.
- Lagos A. Determinación de cistatina C e identificación de la relación con la creatinina sérica en el diagnóstico de insuficiencia renal en pacientes con diabetes mellitus tipo 2. Ambato – Ecuador: Universidad Técnica, 2017.
- Lou Arnal L, Campos Gutiérrez B, Cuberes Izquierdo M, et al. Prevalencia de enfermedad renal crónica en pacientes con diabetes mellitus tipo 2 atendidos en atención primaria. Nefrología (Madr.). 2010; 30(5): 552-556.
- Meyer T, Hostetter T. Uremia. N Engl J Med. 2007; 357: 1316-1325. DOI: 10.1056/NEJMra071313
- Ordóñez Sánchez J, Gallardo León J, Patiño Zambrano V, Alvarado Álvarez A. Nivel de creatinina en pacientes diabéticos hospitalizados en el área de clínica. RECIMUNDO: Revista Científica de la Investigación y el Conocimiento. 2017; 4(1): 610-617.
- Rivas Liza L, Zavala Blas C. Niveles séricos de urea y creatinina en los pobladores adultos de 18-60 años de edad del Asentamiento Humano Virgen del Socorro – Parque Industrial – distrito La Esperanza – Trujillo. marzo del 2010”. Trujillo (Perú): Universidad Nacional, 2010.
- Rosado Barzola E, Ramos Villalobos M. Relación de valores de la urea y creatinina en los adultos mayores de la Casa Hogar San Martin de Porres. Lima: Universidad Norbert Wiener, 2019.
Acest text este oferit numai în scop informativ și nu înlocuiește consultarea cu un profesionist. În caz de îndoieli, consultați-vă cu specialistul dvs.