Când va apărea tratamentul pentru scleroza multiplă?
Scleroza multiplă (SM) este o boală neurodegenerativă, ceea ce înseamnă că simptomele acesteia se agravează în timp. În prezent, tratamentul definitiv pentru scleroza multiplă nu a fost descoperit. Totuși, au apărut medicamente care par să modifice evoluția bolii.
În scleroza multiplă, există leziuni ale tecii de mielină, care este învelișul protector al axonilor neuronali. Inițial, această leziune este rezultatul unui proces inflamator complex de cauză necunoscută. Pe măsură ce patologia progresează, apar leziuni axonale greu de inversat, care provoacă diferite grade de invaliditate.
Tratamentul actual pentru scleroza multiplă
În scleroza multiplă, un proces inflamator se suprapune cu unul degenerativ. Ambele par să depindă de o componentă imunitară, așa că regimul terapeutic actual încearcă să regleze acest răspuns.
Prin urmare, tratamentul nu țintește doar controlul simptomelor și gestionarea focarelor, ci și eliminarea componentei imunitare. Este cunoscut sub numele de tratament care modifică boala sau DMT.
Abordarea focarelor
Steroizii în doze mari (metilprednisolon) sunt utilizați pentru tratamentul sclerozei multiple. Totuși, atunci când sunt contraindicați, se folosește plasmafereza și administrarea de imunoglobuline.
Scopul acestei terapii este de a reduce procesul inflamator pentru a scurta durata simptomelor. Însă, acest lucru nu modifică evoluția bolii.
Tratamentul simptomatic
Simptomele sclerozei multiple sunt diverse, deoarece depind de localizarea leziunilor. Aceste manifestări clinice se agravează în timp, afectând calitatea vieții pacienților. Au fost propuse diverse abordări terapeutice cu dovezi variabile privind siguranța și eficacitatea acestora.
Medicamentele utilizate la pacienții cu SM trebuie prescrise de un medic specialist.
Tipul bolii ascunde un posibil remediu pentru scleroza multiplă?
Deoarece există un proces neurodegenerativ variabil complex, boala a devenit dificil de clasificat. Cu toate acestea, modul în care simptomele evoluează în timp a dus la crearea mai multor clase.
Această clasificare ajută la înțelegerea gradului sclerozei multiple la fiecare pacient. Acest lucru facilitează stabilirea unui tratament care ar putea fi eficient.
Scleroza multiplă remitentă recidivantă (SMRR)
Aceasta este cea mai frecventă formă. Simptomele apar în crize intermitente, lăsând în urmă diferite grade de dizabilitate.
La acești pacienți, tratamentul are o mai mare eficacitate, atât timp cât este administrat în stadii incipiente. De aceea, există medici care consideră că vindecarea sclerozei este o posibilitate.
Scleroza multiplă progresivă (SMP)
Simptomele se agravează în timp. Dacă reapar după mulți, boala este clasificată ca scleroză multiplă progresivă secundară (SMPS). Dacă de la începutul manifestării bolii, evoluția simptomelor este progresivă, maladia este clasificată ca scleroză multiplă primară progresivă (SMPP).
Prognosticul este mai rău decât în SMRR, așadar tratamentul este mai puțin eficient și mai complex.
Sindroame izolate legate de scleroza multiplă
Există situații în care un pacient poate prezenta leziuni sugestive evidențiate de studiile imagistice, fără a prezenta simptome. Sau, dimpotrivă, există pacienți care prezintă modificări fără dovezi imagistice. Aceste situații se încadrează în sindromul demielinizant izolat.
Tratamentul se bazează mai ales pe interferon.
Noi abordări terapeutice pentru a modifica cursul bolii
Tratamentul care modifică boala (DMT) implică medicamente care sunt grupate în două mari categorii:
- Imunomodulatoare
- Imunosupresoare
Aceste medicamente încearcă să controleze răspunsul imun, reducând astfel procesul inflamator. Componenta degenerativă nu are un tratament eficient cunoscut. Din acest motiv, în prezent, nu există un tratament definitiv pentru SM.
Chiar și așa, DMT este de mare ajutor în reducerea apariției focarelor, reducând numărul de leziuni. Acest lucru le permite pacienților să aibă o calitate mai bună a vieții, deși fără dispariția sechelelor.
Specialiștii încearcă să creeze medicamente care ajută într-o oarecare măsură la refacerea zonelor afectate. Medicamentele actuale au făcut posibilă suprimarea simptomelor pe perioade scurte de timp.
Prima linie de tratament
Medicamentele imunomodulatoare sunt considerate prima linie terapeutică în scleroza multiplă. În teorie, aceste medicamente sunt indicate la început. Dacă nu sunt eficiente, se trece la a doua linie, pe care o vom prezenta mai târziu.
Printre compușii cu efect imunomodulator se numără următorii:
- Interferon
- Acetat de glatiramer
- Fumarat de dimetil
A doua linie de tratament
Imunosupresoarele sunt considerate a doua linie de tratament pentru scleroza multiplă. Aceste medicamente sunt destinate pacienților la care imunomodulatorii nu s-au dovedit a fi eficienți și la cei cu un prognostic descurajant.
Utilizarea este mai complexă, deoarece necesită un control complet. În a doua linie se află următoarele:
- Fingolimod
- Siponimod
- Teriflunomidă
- Natalizumab
- Ocrelizumab
- Alemtuzumab
- Cladribine
Alte ghiduri terapeutice
Medicamente precum mitoxantrona și azatioprina nu sunt utilizate în mod obișnuit pentru a trata scleroza multiplă. Ciclofosfamida, metotrexatul și rituximabul au indicații foarte precise, utilizarea lor fiind excepțională.
În plus, există și transplantul autolog de celule stem din măduva osoasă. Din cauza numărului mare de medicamente disponibile și riscurilor acestui tip de terapie, la transplant se recurge doar în situații speciale.
Tratamentul pentru scleroza multiplă: încă o speranță
Deși s-a demonstrat că medicamentele DMT îmbunătățesc calitatea vieții pacienților cu scleroză multiplă, acestea sunt delicate. Prin urmare, recomandarea este individualizarea fiecărui caz, luându-se în considerare forma clinică a bolii, vârsta, sexul și preferințele pacientului. În mod similar, monitorizarea strictă cu controale regulate este esențială.
Dacă terapia de control începe în stadii incipiente, tratamentul este mai eficient. Prin urmare, educarea pacientului cu privire la beneficii, efecte adverse, toleranță și urmărire este esențială. Acest lucru permite gestionarea corectă a sclerozei multiple, în ciuda faptului că nu există un tratament definitiv.
Toate sursele citate au fost revizuite în profunzime de către echipa noastră pentru a asigura calitatea, fiabilitatea, actualitatea și valabilitatea lor. Bibliografia acestui articol a fost considerată fiabilă și precisă din punct de vedere academic sau ştiinţific.
- Pinol, C. (2016). Análisis de coste-efectividad del interferón beta-1b en el tratamiento de pacientes con síndrome desmielinizante aislado indicativo de esclerosis múltiple en España. Neurología, 31(4), 247-254.
- González, G.; Esclerosis Múltiple: Nuevos Tratamientos; Facultad de Farmacia – Universidad Complutense; 2015.
- Izquierdo, A.; Sánchez, M.; Sánchez, I.; Carvalho, G.; Tratamiento de la Esclerosis Múltiple; Medicine; 17 (78): 4598 – 4605; 2019.
- Vizcarra, D.; Cruz, A.; Rojas, E.; Mori, N.; Caparó, C.; Castañeda, C.; Castro, S.; Gavidia, J.; González, O.; Huertas, M.; Meza, M.; Montalván, V.; Rivara, A.; Adrianzén, F.; Duque, K.; Serván, S.; Villafuerte, B.; Vizcarra, J.; Zamudio, R.; Neira, E.; Carrá, A.; Fernández, O.; Rivera, V.; Guía de Práctica Clínica para el Diagnóstico y Tratamiento de Esclerosis Múltiple en Adultos; Revista Neuropsiquiátrica; 82 (4): 242 – 257; 2019.
- Díez-Tejedor, E. (2009). Acetato de glatiramero en pacientes con esclerosis múltiple remitente-recurrente no respondedores al interferón beta. Neurología, 24(7), 435-438.
- García Merino, J. Antonio, and Antonio J. Sánchez. “Mecanismos básicos de acción del fingolimod en relación con la esclerosis múltiple.” Rev. neurol.(Ed. impr.) (2012): 31-37.
- Gurtubay, G.; Morales, G.; Gállego, J.; Martín, E.; Maraví, E.; Tolerancia al Interferón Beta-1b en Pacientes con Esclerosis Múltiple Remitente Recurrente después de más de un Año de Tratamiento; Anales del Sistema Sanitario de Navarra; 2009.