Ce este ontologia: caracteristici și reprezentanți

Ontologia este o ramură a filozofiei ce studiază natura ființei și proprietățile ei. Termenul a fost inventat în 1606 de către filozoful german Jacob Lorhard, în lucrarea sa Ogdoas scolastica. Este format din cuvintele grecești ontos (însemnând „entitate” sau „ce este”) și logos (însemnând „știință” sau „teorie”).

Cu toate acestea, studiul ființei are originea în antichitate, în special în lucrarea Metafizica a lui Aristotel, care include o teorie a principiilor generale ale gândirii și o teorie a ființei.

Unele dintre întrebările la care ontologia încearcă să răspundă sunt următoarele:

• Ce s-a întâmplat?
• Ce este spațiu-timp ?
• Toate evenimentele sunt conforme cu vreo lege?
• Ce face un obiect real?
• Dumnezeu există?
• Există entități mintale, cum ar fi ideile și gândurile?

Mai jos, detaliem caracteristicile și obiectivele acestei discipline, precum și principalii ei exponenți.

Ce este ontologia și ce caracteristici are?

Pentru a înțelege mai bine despre ce este această disciplină, vă prezentăm principalele caracteristici:

• Este o ramură a filozofiei care se concentrează pe studiul ființei, pe ceea ce există și pe relațiile dintre entități.
• Cuprinde o serie de poziții filozofice care încearcă să dea o explicație a ființei.
• Analizează o varietate de obiecte, care pot fi abstracte (cum ar fi numerele) sau concrete (formate din materie).
• Își dezvoltă conceptele prin dihotomii, adică prin noțiuni care sunt opuse altora. De exemplu, particularitate versus universalitate, abstractizare versus concretețe sau posibilitate versus necesitate.
• Ontologii încearcă adesea să determine care sunt categoriile sau genurile cele mai înalte (de exemplu, substanțe, proprietăți, relații, stări de fapt) și cum se formează un sistem de categorii care oferă o clasificare a tuturor entităților.

Există mai multe tipuri de ontologii:

• Monocategorică: susține că există o singură categorie de bază.
• Policategorică: este contrară celei de mai sus.
• Ierarhică: afirmă că unele entități există la un nivel elementar și că alte entități depind de ele.
• Plată: neagă statutul privilegiat al oricărei entități.

Citiți și: Ce este solipsismul și care sunt caracteristicile sale?

Câteva probleme ontologice

Problemele ontologice sunt acele întrebări la care se răspunde greu și a căror soluție încearcă să cuprindă natura ființei. Pentru a răspunde, mulți filozofi au folosit logica și creativitatea. În ultimele decenii, descoperirile științifice au reprezentat o excelentă referință pentru formularea teoriilor ontologice.

Entități abstracte

În cadrul ontologiei, se disting două tipuri de entități: abstracte și concrete. Printre primele găsim numere, mulțimi, gândire, concepte. Cele din urmă sunt entități materiale, cum ar fi un scaun, un copac, planetele.

Cu toate acestea, încă nu există un acord pentru a decide când o entitate este abstractă și când este concretă. În plus, nu există nici un acord cu privire la existența unor entități abstracte.

Nivelurile materiei

Când întâlnim un anumit obiect, știm din ce este făcut. De exemplu, o masă poate fi făcută din lemn, dar acest material este alcătuit dintr-o varietate de molecule și atomi.

Deci, trebuie să presupunem că ceea ce există este un amalgam? Ar fi mai corect să spunem că există o mulțime de molecule? Sau o varietate de atomi? Acest argument poate fi extins la multe alte entități materiale.

Proprietăți

Proprietățile, atributele sau calitățile sunt presupușii referenți ai predicatelor, cum ar fi roșu, neted, etc.

În ontologie, existența atributelor este propusă pentru a justifica modul nostru de a ne referi la indivizi sau la obiecte. De exemplu, când spunem că un trandafir este roșu, putem justifica această afirmație susținând că floarea are atributul roșu.

Putem spune despre mai multe lucruri că sunt roșii, deoarece roșul universal, fiind ceva diferit de lucrurile în sine, este prezent în toate. Problema atributelor este existența lor. Dacă există, care este natura lor?

Există diferite poziții ontologice cu privire la această chestiune. Unii susțin că atributele există în lucruri, alții presupun că sunt independente, iar alții pretind că sunt în mintea noastră.

Existența minții

Oricine ar putea afirma că mintea umană există și că ea rezidă în creier. Totuși, de ce nu o putem vedea când studiem acest organ?

Întrebările ontologice care apar în jurul acestei probleme sunt dacă mintea este o iluzie și tot ceea ce descriem astăzi în termeni mintali ar putea fi redus la procesele fizice pe care le observă știința. Sau poate că mintea este imaterială și inobservabilă?

Reprezentanți ai ontologiei

După cum am spus la început, ontologia datează din Grecia Antică. Filozoful grec Aristotel a botezat-o prima filozofie.

Pentru acest mare gânditor, prima filozofie este știința care studiază ceea ce este așa cum este. El adaugă că nu se identifică cu niciuna dintre disciplinele particulare (cum ar fi matematica sau fizica). Are cel mai amplu și mai puțin înțeles obiect de studiu care poate exista: ființa.

Aristotel poate fi considerat creatorul ontologiei în filozofia occidentală, întrucât și-a propus să studieze, printre altele, primele principii a tot ceea ce există.

Mai târziu, în Evul Mediu, ontologia a fost puternic influențată de conceptele aristotelice și cei mai mari exponenți ai săi au fost Toma d’Aquino, Duns Scotus și William of Ockham.

În epoca modernă, ontologia este considerată un domeniu separat de filozofie. Multe teorii ontologice au fost raționaliste prin faptul că au împărtășit o structură deductivă: pornind de la un set mic de principii sau axiome și ajungând la o concluzie adevărată. Cei mai proeminenți reprezentanți ai ontologiei moderne sunt Descartes, Spinoza și Immanuel Kant.

Citiți și: Mackie și teoria erorii: este moralitatea obiectivă?

Ce este ontologia? Arta de a ne gândi la noi înșine

Ontologia este o disciplină foarte importantă, deoarece se ocupă de ceva la fel de complex și enigmatic precum ființa și existența lucrurilor. Teoriile sale ne ajută să înțelegem realitatea care ne înconjoară și să ne cunoaștem pe noi înșine ca ființe umane.